Tinerii care doresc să intre în lucrare ca pastori, colportori sau misionari trebuie, mai întâi, să primească un anume grad de pregătire intelectuală, cât și o pregătire specială pentru slujba chemării lor. Cei neinstruiți și neșlefuiți nu sunt pregătiți pentru a merge acolo unde puternice influențe ale talentelor și educației combat adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. și nici nu vor putea face față cu succes combinațiilor ciudate de eroare filozofică și religioasă, pentru înfruntarea cărora este nevoie de o cunoaștere atât a adevărului științific, cât și a celui scripturistic.
Aceia care au în vedere lucrarea de pastor trebuie să fie conștienți de importanța metodei pregătirii lor pe bază scripturistică. Ei trebuie să învețe de la Marele Profesor blândețea și umilința lui Hristos. Un Dumnezeu care Își ține legământul a făgăduit că, drept răspuns la rugăciune, Duhul Său va fi revărsat peste aceia care învață în școala lui Hristos, pentru ca ei să devină slujitori ai neprihănirii.
Munca de a scoate din minte eroarea și falsa doctrină, pentru ca adevărul și religia Bibliei să poată găsi un loc în inimă, este o muncă grea. Ca mijloc rânduit de Dumnezeu pentru pregătirea tinerilor și tinerelor pentru diversele departamente ale lucrării misionare, au fost înființate colegiile noastre. Dorința lui Dumnezeu este ca din ele să iasă mulți lucrători. Dar Satana, hotărât să-și atingă țelul, și-a recrutat chiar dintre aceia pe care Dumnezeu voia să-i pregătească pentru a fi folositori în lucrarea Sa. Sunt mulți care ar putea lucra, dacă ar fi puși să o facă, și care și-ar putea mântui sufletul lucrând astfel. Biserica trebuie să fie conștientă de marea ei responsabilitate în răspândirea luminii adevărului și în concentrarea harului lui Dumnezeu în interiorul ei, iar influența și banii ar trebui puși în slujba trimiterii de persoane competente în câmpul misionar.
Sute de tineri ar fi trebuit să fie pregătiți pentru a avea un rol important în lucrarea de răspândire a seminței adevărului în toată lumea. Avem nevoie de bărbați care să pună în evidență valorile crucii, care să persevereze când vin descurajări și privațiuni, care să aibă zelul, hotărârea și credința care sunt indispensabile în câmpul misionar.
Limbi străine
Se află printre noi dintre aceia care, fără să se străduiască să învețe o limbă străină, ar putea fi buni să proclame adevărul altor națiuni. În biserica primară, misionarii au fost în chip miraculos înzestrați cu o cunoaștere a limbilor în care era nevoie să prezinte bogățiile nepătrunse ale lui Hristos. și dacă Dumnezeu a fost dispus să-și ajute atunci servii în acest chip, putem noi să ne îndoim că binecuvântarea Sa va însoți eforturile noastre de a-i califica pe cei care, în mod natural, posedă cunoașterea unor limbi străine și care, încurajați cum trebuie, vor duce conaționalilor lor adevărul? Am fi putut avea mai mulți lucrători în câmpurile misionare străine, dacă cei angajați în aceste câmpuri s-ar fi folosit de orice talent aflat la dispoziția lor.
În unele cazuri, ar putea fi nevoie ca tinerii să învețe limbi străine. Ei pot face aceasta cu cea mai mare eficiență, intrând în legătură cu vorbitorii respectivei limbi și, în același timp, dedicând în fiecare zi un timp studiului ei. Aceasta trebuie făcută, totuși, doar ca un pas pregătitor, necesar învățării celor care, ei înșiși, se află în câmpurile misionare și care, cu o pregătire adecvată, pot deveni, la rândul lor, lucrători. Este important să fie îndemnați spre lucrare aceia care pot vorbi diferitelor națiuni în limba lor maternă. Este un mare efort pentru un bărbat de vârstă medie să învețe o limbă străină. Cu toate strădaniile lui, îi va fi aproape imposibil să vorbească ușor și corect în măsura în care să se dovedească un lucrător eficient.
Este nevoie de tineri în locurile grele
Nu ne putem permite să ne privăm misiunile locale de influența slujitorilor de vârstă mijlocie sau a celor în vârstă pentru a-i trimite în câmpuri îndepărtate, ca să se angajeze într-o lucrare pentru care nu sunt pregătiți și pentru care nici o pregătire nu-i poate face în stare să se adapteze. Oamenii astfel trimiși lasă locuri goale pe care lucrătorii fără experiență nu le pot suplini.
Dar biserica poate să se întrebe dacă nu cumva tinerii pot fi acreditați cu marile răspunderi ce le implică înființarea și conducerea unei misiuni străine. Răspunsul meu este că Domnul a desemnat ca ei să fie astfel pregătiți în colegiile noastre, prin asocierea în lucrare cu bărbați cu experiență, încât să poată fi capabili să conducă diferite departamente. Trebuie să manifestăm încredere în tinerii noștri. Ei trebuie să fie pionieri în orice întreprindere care implică trudă și sacrificiu, în vreme ce servii mai în vârstă ai lui Hristos vor fi păstrați ca sfătuitori, care să-i încurajeze și să-i binecuvânteze pe aceia care se străduiesc din răsputeri pentru Dumnezeu. Providența i-a împins în poziții de răspundere pe acești patriarhi plini de experiență la o vârstă tânără, când nici puterile fizice, nici cele intelectuale nu le erau pe deplin dezvoltate. Dimensiunea încrederii ce le-a fost acordate le-a stimulat energiile, iar activitatea lor vie în lucrare a ajutat la dezvoltarea lor fizică și intelectuală, deopotrivă.
Este nevoie de tineri. Dumnezeu îi cheamă în câmpuri misionare. Fiind, în comparație cu alții, liberi de griji și alte răspunderi, ei sunt mai disponibili pentru a se angaja în lucrare decât cei care trebuie să asigure îndrumarea și întreținerea unei familii. Pe lângă aceasta, tinerii se pot adapta mai ușor schimbării de climă și societate și pot rezista mai bine la greutăți. Prin tact și perseverență, ei pot atinge inima oamenilor, la ei acasă.
Puterea vine prin exercițiu. Toți cei care-și pun la lucru priceperea pe care le-a dat-o Dumnezeu vor avea o capacitate sporită de a se dedica slujirii Lui. Aceia care nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu nu vor crește în har și în cunoașterea adevărului. Bărbatul care va sta inactiv, refuzând să-și pună la lucru brațele, își va pierde în scurtă vreme toată puterea de a le folosi. La fel, creștinul care nu-și va exersa capacitățile lăsate de Dumnezeu, nu numai că nu va putea să crească în Hristos, dar își va pierde și puterea pe care deja o avea, devenind un paralitic spiritual. Aceia care, cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni, se străduiesc să-i ajute pe alții, sunt cei care sunt fixați și întăriți în adevăr. Creștinul adevărat lucrează pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu, nu pentru o zi sau o lună, ci tot timpul vieții....
Maestrul cheamă lucrători pentru Evanghelie. Cine va răspunde? Nu toți care intră în armată vor fi generali, căpitani, sergenți, nici măcar caporali. Nu toți vor avea răspunderea de comandanți. Există și altfel de treburi grele. Este nevoie ca unii să sape tranșee și să ridice fortificații, alții să stea santinele, iar alții să poarte mesaje. Ofițerii sunt puțini, în vreme ce este nevoie de mulți soldați care să formeze grosul armatei. Iar succesul armatei depinde de fidelitatea fiecărui soldat. Lașitatea sau trădarea unui singur om poate aduce dezastrul întregii armate. Cel care a dat de lucru fiecăruia după puterea sa nu va lăsa nerăsplătită îndeplinirea cu credincioșie a datoriei. Orice act de loialitate și credință va fi onorat cu distincții speciale ale aprecierii lui Dumnezeu. Fiecărui lucrător îi este dată făgăduința „Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.” (Psalmii 126, 6). (Testimonies for the Church 5:390-395).
Cunoașterea limbilor diferitelor popoare este un ajutor în lucrarea misionară. O înțelegere a obiceiurilor celor care au trăit în timpuri biblice, a locului și a timpului acelor evenimente, înseamnă cunoașterea practică. Aceasta ajută la imaginarea figurilor biblice și la evidențierea puterii lecțiilor lui Hristos.