Există avantaje clare, obținute prin înființarea unei școli și a unui sanatoriu în strânsă vecinătate, pentru a se putea ajuta reciproc. Instrucțiuni referitoare la aceasta mi-au fost date atunci când hotăram locul de construire a clădirilor din Takoma Park. Ori de câte ori este posibil a avea o școală și un sanatoriu destul de apropiate pentru a coopera avantajos și totuși destul de separate pentru prevenirea interferării lucrării uneia cu a celeilalte, frățietatea noastră trebuie să acorde cea mai atentă considerare beneficiilor plasării acestor instituții, astfel încât să se poată ajuta reciproc. Una va da influență și putere celeilalte și, de asemenea, pot fi economisiți bani de către amândouă, pentru faptul că fiecare dintre ele poate fi părtașă la avantajele celeilalte.
Lucrarea medical-evanghelistică
În ceea ce privește școlile noastre mai mari, trebuie asigurate facilități pentru a se oferi elevilor o bună instruire referitoare la lucrarea medical-misionară, evanghelistică. Acest domeniu al lucrării trebuie inclus în programa de învățământ din școlile noastre. Elevii trebuie să învețe cum se îngrijește un bolnav, deoarece mulți dintre ei vor avea de făcut acest gen de lucrare când vor fi misionari în câmpurile în care au fost chemați. Ei trebuie învățați cum să folosească remediile naturale în tratamentul bolii. În vreme ce obțin o cunoaștere a adevărului, ei trebuie, de asemenea, să învețe să fie slujitori ai sănătății pentru cei pentru care lucrează. Ei trebuie să primească o instruire înțeleaptă în ceea ce privește principiile unei vieți sănătoase. Aceasta trebuie privită ca o parte importantă a educației lor, chiar dacă s-ar putea ca niciodată să nu ajungă misionari în țări străine. Chiar din școala primară, copiii trebuie învățați să-și formeze obiceiuri care să le păstreze sănătatea.
Cei care sunt în curs de a deveni cadre sanitare trebuie să fie zilnic instruiți, astfel încât să fie cât se poate de puternic motivați să avanseze în cunoaștere. Ei trebuie să frecventeze colegiile și școlile noastre de pregătire. Iar profesorii acestor instituții de învățământ trebuie să-și dea seama de responsabilitatea de a lucra și a se ruga cu elevii lor. Elevii trebuie să învețe să fie adevărați misionari medicali, strâns legați de lucrarea de evanghelizare....
Ori de câte ori un sanatoriu bine dotat ia ființă pe lângă o școală, el poate spori substanțial eficiența misionară a acesteia, dacă există cooperare între cele două instituții. Profesorii școlii îi pot ajuta pe lucrătorii din sanatoriu prin sfatul lor și stând, uneori, de vorbă cu pacienții. În schimb, cei responsabili cu sanatoriul pot asista pregătirea practică a elevilor care doresc să devină misionari medicali. Desigur, condițiile locale vor determina detaliile aranjamentelor cel mai bine de stabilit. Când angajații celor două instituții vor, în mod neegoist, să se ajute reciproc, binecuvântarea lui Dumnezeu va fi cu siguranță peste fiecare dintre ele.
Nimeni, fie că este profesor, medic ori pastor, nu poate spera vreodată să fie el totul. Dumnezeu a dat fiecărui om anumite daruri și a rânduit ca oamenii să se asocieze în slujba Lui, pentru ca diferitele talente ale diferitelor persoane să se poată împleti. Contactul unei minții cu alta înviorează gândirea și sporește priceperea. Minusurile unui lucrător sunt adesea compensate de darurile altuia. și, în vreme ce medicii și profesorii se asociază în acest mod, pentru a-și împărtăși cunoștințele, tinerii aflați sub controlul lor vor primi o educație echilibrată pentru slujire.
Binele pacienților
Beneficiile unei cooperări sincere și armonioase se extind dincolo --e cei care o exercită-- medici și profesori, elevi și cadre sanitare. Atunci când un sanatoriu este construit lângă o școală, cei răspunzători de instituția de învățământ au un bun prilej de a fi un exemplu deosebit pentru cei care toată viața au fost niște comozi și care au venit în sanatoriu pentru tratament. Pacienții vor observa contrastul dintre o viață comodă, egoistă și viața de renunțare la sine și slujire, trăită de urmașii lui Hristos. Ei vor vedea că obiectivul lucrării medical-misionare este de a reface, îndrepta și arăta ființelor omenești cum să evite îngăduința de sine, care aduce boală și moarte.
Cuvintele și acțiunile lucrătorilor dintr-un sanatoriu și dintr-o școală apropiată trebuie să arate clar că viața este ceva foarte solemn, gândindu-ne că fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să-și pună acum talentul la schimbător, sporind darul de la Domnul și binecuvântând pe alții cu binecuvântările primite de el însuși.
Unitate între lucrători
Pentru obținerea celor mai bune rezultate în urma înființării unui sanatoriu în apropiere de o școală, este nevoie de o perfectă unitate între lucrătorii ambelor instituții. Câteodată, așa ceva este greu de realizat, îndeosebi atunci când profesorii și medicii tind să considere că lucrarea în care sunt implicați este cea mai importantă. Atunci când la conducerea unor instituții apropiate se află oameni plini de sine, poate rezulta o mare tulburare, dacă fiecare urmărește doar realizarea propriilor planuri, refuzând să facă concesii altora. Cei din fruntea sanatoriului și cei din fruntea școlii trebuie să se ferească de insistența urmăririi propriilor idei, vizând lucruri care sunt în realitate lipsite de importanță.
Slujire consacrată
O mare lucrare trebuie făcută de către sanatoriile și școlile noastre. Timpul este scurt. Ceea ce este necesar a se face trebuie făcut repede. Cei implicați în această lucrare importantă trebuie să fie pe deplin consacrați. Să nu fie egoiști, să nu trăiască pentru scopuri lumești, reținându-se de la o completă consacrare în slujba lui Dumnezeu. Să se predea trup, suflet și spirit lui Dumnezeu pentru a fi folosiți de El în salvarea de suflete. Ei nu au libertatea de a se întrebuința după bunul lor plac. Ei aparțin lui Dumnezeu, deoarece El i-a cumpărat cu sângele singurului Său Fiu.
și, atunci când au învățat să rămână în Hristos, în inima lor nu va mai fi loc pentru eu. Ei vor găsi deplină satisfacție în slujirea Lui.
Așa ceva să fie învățat și trăit de lucrătorii medical-misionari. Ei trebuie să le spună acelora cu care vin în contact că viața pe care o duc acum bărbații și femeile va fi într-o zi analizată de un Dumnezeu drept și că fiecare trebuie să facă acum tot ce poate mai bine, oferindu-I lui Dumnezeu o slujire devotată. Aceia care poartă răspunderea școlii trebuie să-i învețe pe elevi să-și întrebuințeze talanții încredințați lor de Dumnezeu pentru a putea face cel mai mare bine în această lume. Elevii trebuie să învețe ce înseamnă a avea o adevărată țintă în viață și să obțină o înțelegere înaltă a ceea ce înseamnă adevărata educație, să știe ce înseamnă a fi un veritabil misionar medical al Evangheliei, misionar care poate lucra alături de slujitorii Cuvântului, în câmpurile în care este nevoie.
Oriunde există o ocazie favorabilă, sanatoriile și școlile noastre trebuie să se ajute reciproc. Domnul vrea ca lucrarea Sa să avanseze cu putere. Să strălucească puternic lumina prin instituțiile Sale, așa cum a hărăzit Dumnezeu, iar El să fie slăvit și onorat. Acesta este planul cerului în înființarea școlilor și sanatoriilor noastre. Medicii și asistenții, profesorii și elevii să umble, în umilință, cu Dumnezeu, încrezându-se pe deplin în El, ca singurul care poate face să reușească lucrarea lor. (14 Noiembrie, 1905).