În lucrarea salvării de suflete, Domnul cheamă laolaltă lucrători având planuri, idei și metode de lucru diferite. Dar, în această diversitate de caractere, trebuie dovedită o unitate a scopului. Adesea, în trecut, lucrarea pe care Domnul o hărăzise înfloririi a fost împiedicată din cauză că oamenii au încercat să pună un jug asupra celor care lucrau cu ei și nu urmau metodele pe care ei le considerau ca fiind cele mai bune.
Nu poate fi stabilit un model precis pentru școlile care urmează să fie înființate în câmpuri noi. Clima, relieful, condițiile țării respective și mijloacele aflate la îndemână, toate își au importanța lor în concretizarea lucrării. Binecuvântările unei educații cuprinzătoare vor aduce succes în lucrarea misionară creștină. Prin mijloacele ei, suflete vor fi convertite la adevăr.
„Voi sunteți lumina lumii”, spune Isus. „Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5, 14.16). Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, în aceste zile de pe urmă, este reflectarea luminii aduse de Isus în lume. Această lumină trebuie să risipească întunericul dens al veacurilor. Bărbați și femei, care se află în întunericul păgânismului, trebuie să fie contactați de cei care cândva erau în aceeași stare de ignoranță, dar care au primit cunoașterea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Aceste națiuni păgâne vor accepta cu ușurință învățătura dată lor în cunoașterea de Dumnezeu.
Foarte prețioasă este pentru Dumnezeu lucrarea Sa pe pământ. Hristos, împreună cu îngerii din cer, veghează asupra ei în orice moment. Pe măsură ce ne apropiem de venirea lui Hristos, din ce în ce mai multă lucrare misionară ne va solicita efortul. Solia puterii înnoitoare a harului lui Dumnezeu va fi dusă fiecărei țări, până ce adevărul va traversa lumea. În numărul celor sigilați, vor fi oameni de orice neam, de orice seminție, limbă și popor. Din orice țară vor fi strânși bărbați și femei care vor sta înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului, spunând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului” (Apocalipsa 7, 10). Dar, înaintea ca această lucrare să fie împlinită, trebuie să facem aici, în țara noastră, experiența lucrării Duhului Sfânt în inima noastră.
Să nu urmăm planuri lumești
Dumnezeu mi-a arătat să suntem în primejdia de a introduce în învățământul nostru obiceiuri și modele ce predomină în școlile lumii. Dacă profesorii nu sunt atenți, vor pune pe umerii elevilor lor juguri lumești, în locul jugului lui Hristos. Modelul școlilor pe care le înființăm în acești ani de pe urmă, ai răspândirii soliei, trebuie să fie total diferit de cel al școlilor înființate până acum.
Din acest motiv, Dumnezeu ne cere să înființăm școli în afara orașelor, acolo unde, fără nici o piedică, putem asigura educarea tinerilor noștri potrivit unor planuri în conformitate cu solemnul mesaj încredințat nouă pentru lume. O astfel de educație poate fi cel mai bine asigurată în afara orașului, acolo unde se află teren pentru cultivat și unde exercițiul fizic al elevilor poate fi de așa natură, încât să constituie un element de valoare în zidirea caracterului lor, pregătindu-i pentru a fi folositori în câmpurile unde vor merge.
Dumnezeu va binecuvânta acele școli care-și desfășoară activitatea în conformitate cu planul Lui. La inițierea lucrării educaționale în Australia, Domnul ne-a descoperit că acea școală nu trebuie să copieze modelul nici uneia dintre școlile înființate în trec --. Ea a fost o școală-- etalon, organizată după modelul pe care mi-l dăduse Dumnezeu, și El a binecuvântat lucrarea ei.
Metode noi
Mi-a fost arătat că, în lucrarea noastră de educație, nu trebuie să urmăm metodele adoptate în școlile pe care le-am înființat mai înainte. Prea mult ne agățăm de obiceiuri vechi și, din această cauză, suntem foarte departe de unde ar fi trebuit să ajungem cu desfășurarea soliei îngerului al treilea. Fiindcă oamenii n-au putut înțelege scopul lui Dumnezeu în planurile pe care El ni le-a pus în față pentru pregătirea de lucrători în unele dintre școlile noastre, au fost folosite metode care mai mult au stagnat decât au avansat lucrarea lui Dumnezeu. Au trecut în eternitate ani cu rezultate mici, ani care ar fi putut consemna mari împliniri. Dacă lucrătorii de pe pământ ar fi făcut voia lui Dumnezeu, așa cum o fac îngerii din cer, mult din ceea ce azi a rămas nefăcut ar fi putut fi deja împlinit și s-ar fi putut observa rezultate notabile, ca rod al efortului misionar.
Practica învățată în ferma școlară este chiar cea mai importantă educație pentru aceia care merg ca misionari în câmpuri străine. Dacă această pregătire este făcută, avându-se în vedere slava lui Dumnezeu, se vor vedea rezultate mari. Nu va fi lucrare mai eficientă decât lucrarea acelora care, având o educație în ceea ce privește viața practică, merg în câmpurile misionare cu solia adevărului, pregătiți să instruiască în felul în care au fost și ei instruiți. Cunoștința dobândită în lucrarea pământului și în alte aspecte ale muncii fizice, cunoștință pe care, dacă o vor lua cu ei în câmpul lor misionar, îi vor face o binecuvântare chiar și-n ținuturi păgâne. (Special Testimonies, Seria B 11:19).
Profesorul nu trebuie să se despartă de lucrarea din biserică. Aceia care conduc școli de-ale noastre trebuie să considere un privilegiu nu numai faptul că predau în aceste școli, ci și faptul că pot oferi comunității cu care se află în contact aceleași calități care le sunt de folos la catedră. Prin lucrarea și influența lor, biserica dobândește putere. Ei trebuie să-și dea silința pentru a duce biserica la un standard cât mai înalt.
Peste tot, printre noi, se află tineri și tinere care trebuie să primească o pregătire pentru poziții de răspundere și influență. Este nevoie de educație atât pentru o bună achitare de datoriile zilnice ale vieții, cât și pentru succes în orice activitate. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, acești tineri pot fi educați și pregătiți astfel, încât toate capacitățile lor să fie puse în slujba lui Dumnezeu.