Nu este destul să încărcăm mintea tinerilor noștri cu lecții de o mare importanță. Ei trebuie învățați și să împărtășească ceea ce au primit. Oricare ar fi condiția socială sau materială a celui care are cunoștința adevărului, Cuvântul lui Dumnezeu îi spune că tot ce are i-a fost dat pe încredere, i-a fost împrumutat pentru testarea caracterului. Afacerile sale extraordinare, talentele, mijloacele și ocaziile de a sluji sunt, toate, ceva pentru care trebuie să dea socoteală Celui căruia, prin creațiune și apoi răscumpărare, Îi aparține. Dumnezeu revarsă darurile Sale asupra noastră, pentru ca noi să putem sluji altora, devenind asemenea Lui. Acela care se străduie să obțină cunoștință pentru a putea lucra pentru cei neștiutori și aflați pe calea pierzării își face partea în împlinirea marelui plan al lui Dumnezeu cu oamenii. În slujirea neegoistă pentru binecuvântarea altora, el vine în întâmpinarea înaltului ideal al educației creștine.
Printre elevii școlilor noastre se află copii cu talente de valoare și ei trebuie învățați că aceste talente trebuie puse la treabă. școlile noastre trebuie astfel conduse, încât profesorii și elevii lor să devină din ce în ce mai buni. Printr-o conștiincioasă punere în practică a ceea ce au învățat, ei vor crește în iscusința de a-și folosi cunoștințele.
Pentru desăvârșita lor educație, este necesar ca studenților să li se asigure timp pentru a --ace lucrare misionară-- timp în care să cunoască nevoile spirituale ale familiilor din comunitatea de pe lângă școală. Ei trebuie să nu fie într-adevăr împovărați de studii, astfel încât să nu aibă timp pentru a-și folosi cunoștințele dobândite, ci încurajați la un susținut efort misionar pentru cei aflați în rătăcire, făcând cunoștință cu ei și arătându-le adevărul. Lucrând cu modestie, căutând înțelepciunea la Hristos, rugându-se și veghind, ei pot aduce altora cunoașterea care a îmbogățit viețile lor.
Profesorii și elevii din școlile noastre au nevoie de o atingere divină. Dumnezeu poate face pentru ei mai mult decât până acum. Dacă este încurajat un spirit misionar, chiar dacă aceasta ia ceva din timpul afectat în mod normal studiului, va fi multă binecuvântare din cer și mai multă credință și zel spiritual, mai multă conștiință a ceea ce Dumnezeu dorește să facă.
Sunt multe domenii în care tinerii pot fi de folos prin efortul lor. Se pot organiza și pregăti atent asociații de sanitari, de vizitatori evangheliști, de lecturi biblice, de vestitori și de misionari medicali. În vacanțe, mulți elevi au ocazia să iasă în câmp și să lucreze ca evangheliști.
Colportorul conștiincios își găsește drum de acces în multe cămine, lăsând acolo material literar ce conține adevărul prezent. Elevii noștri trebuie să învețe cum să vândă cărțile noastre. Este nevoie de bărbați cu o adâncă experiență creștină, bărbați cu mintea echilibrată, puternici, învățați, care să se angajeze în această ramură a lucrării. Unii oameni au talentul, educația și experiența care-i fac în stare să-i pregătească pe tineri pentru lucrarea de convingere a altora. Ei au o datorie specială de împlinit în învățarea altora.
Lucrarea de lămurire este unul dintre mijloacele rânduite de Domnul pentru extinderea cunoașterii adevărului pentru acest timp. Efortul făcut în unele școli pentru a se pune în circulație cartea Christ’s Object Lessons a arătat ce se poate realiza în această lucrare de către elevi. Domnul a binecuvântat eforturile depuse pentru scăparea școlilor noastre de datorii, și cei care s-au angajat în această lucrare au dobândit o experiență excelentă. Lucrând dezinteresat, o mare binecuvântare a venit asupra lor. Mulți au învățat astfel cum să umble cu cărțile noastre.
Oriunde este posibil, elevii trebuie ca, în timpul anului școlar, să se angajeze în lucrarea misiunii locale. Ei trebuie să facă lucrare misionară în orașele și satele din împrejurimi, putând să alcătuiască echipe care să facă lucrarea de ajutorare creștină. Elevii trebuie să aibă o largă perspectivă a obligațiilor lor, prezente, față de Dumnezeu. Ei nu trebuie să aștepte un timp, după terminarea studiilor, când să înceapă să lucreze intens pentru Dumnezeu, ci să vadă cum pot, din timpul școlii, să se înjuge cu Hristos în slujire neegoistă pentru alții.
Lucrarea muzicală are puterea ei. Elevii care știu să cânte, clar și melodios, cântările dulci ale Evangheliei pot face mult ca evangheliști muzicali. Ei vor afla multe ocazii pentru a-și folosi talentul dat de Dumnezeu, ducând muzică și lumină în multe locuri singuratice, întunecate de necazuri, cântând acelora care rar au privilegiul de a participa la adunare.
Elevi, ieșiți la drumuri și la garduri, încercând să ajungeți și la oamenii din clasele de sus și cei din clasele de jos. Intrați în casele celor bogați, ca și în casele celor săraci și, îndată ce se ivește ocazia, întrebați-i: „V-ar plăcea să vă cântăm niște cântări ale Evangheliei?” Apoi, după ce inimile vor fi înmuiate, se poate ivi ocazia pentru a înălța câteva cuvinte de rugă, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu vă vor refuza mulți. O astfel de slujire înseamnă curată lucrare misionară.
Elevi, învățați-vă să vorbiți în limba Canaanului. Lăsați la o parte orice cuvânt ușor, orice distracție nefolositoare. Atingeți, prin credință, făgăduințele lui Dumnezeu și fiți hotărâți să fiți buni creștini aici, pregătindu-vă pentru mutarea în cer. Dacă vă debarasați de tot ce v-ar împiedica înaintarea în viața de creștin, mintea voastră va fi prelucrată de Duhul Sfânt și veți deveni pescari de oameni. Mântuirea lui Dumnezeu va fi vizibilă prin voi ca o candelă arzând. Dacă inimile voastre sunt pline cu lumină de sus, oriunde vă veți afla, veți revărsa lumină peste ceilalți. Dumnezeu vă va binecuvânta în slujirea voastră, iar voi veți vedea mântuirea Lui.
Îngerul al treilea a fost văzut zburând prin mijlocul cerului, vestind poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ioan a văzut lucrarea luând amploare, până ce întregul pământ a fost plin de slava lui Dumnezeu. Cu zel și energie sporite, noi trebuie să ducem mai departe lucrarea lui Dumnezeu, până la încheierea timpului.
În cămin, în școală, în biserică, bărbați, femei și tineri trebuie să se pregătească pentru a transmite lumii solia.
școlile noastre trebuie să fie mai eficiente și mai dependente de Dumnezeu decât școlile profeților. Profesorii trebuie să umble foarte aproape de Dumnezeu. El cheamă tineri puternici, devotați, jertfitori de sine, care să iasă în față și care, după un scurt timp de școală, să pornească bine pregătiți să ducă lumii solia.
Din colegiile și școlile noastre de pregătire trebuie trimiși misionari și în țări îndepărtate. În timpul cât sunt la școală, elevii trebuie să valorifice orice ocazie pentru a se pregăti în vederea acestei lucrări. Aici, ei trebuie testați pentru a se putea vedea aptitudinea lor și dacă au o bună susținere din cer. Dacă au o vie legătură cu cerul, ei vor avea o influență spre bine asupra celor cu care vin în contact.
O experiență valoroasă
Când locuiam în Cooranbong, acolo unde se află Avondale School, s-a pus problema distracției: „Ce facem pentru distracția elevilor noștri?” au întrebat cei din corpul profesoral. Am chibzuit împreună, apoi m-am prezentat în fața elevilor și le-am spus:
„Putem să ne ocupăm mintea și timpul folositor, fără a încerca să găsim metode de distracție. În loc să petreceți timpul jucând jocurile pe care atât de mulți le joacă, dați-vă silința să faceți ceva pentru Domnul.
Cel mai bine este să vă angajați în lucrare misionară pentru cei aflați în împrejurimi. Ori de câte ori ascultați un cuvânt interesant, luați-vă notițe și însemnați pasajele biblice pe care le folosește vorbitorul, pentru a putea relua cu atenție subiectul. Apoi, după un studiu atent, în scurtă vreme veți reuși să faceți un rezumat al predicilor, alcătuind o formă de lecturi biblice pentru cei care nu au fost la adunările noastre.”
Elevii mai mari s-au hotărât să dea curs acestei sugestii. Ei au organizat întâlniri de seară pentru a studia Biblia împreună. Au lucrat mai întâi de toate în perimetrul școlii și, drept rezultat al studiilor biblice în școală, unii dintre cei neconvertiți au fost câștigați pentru adevăr. Iar efortul pentru vecini a fost o binecuvântare nu numai pentru ei, ci și pentru cei pentru care au lucrat.
Aceia care au ieșit să lucreze pentru oamenii din împrejurimi au fost instruiți să raporteze orice caz de boală cu care s-ar putea întâlni. și cei ce au primit o pregătire în tratarea bolnavilor au fost încurajați să-și folosească în mod practic cunoștințele. A lucra pentru Isus a început atunci să fie un mod de recreare creștină.
După un timp, a apărut în prim plan chestiunea lucrului duminica. Se părea că situația se deteriorează în așa fel, încât să nu mai putem lucra duminica. școala noastră era situată în mijlocul pădurii, departe de orice sat sau stație de tren. Nu locuia nimeni destul de aproape de noi, pentru a fi în vreun fel deranjat de ceea ce am fi putut face. Cu toate acestea, eram supravegheați. Polițiștii au fost chemați să observe ce făceam noi în școală. și au venit, dar nu i-au înregistrat pe cei care se aflau la lucru. Le câștigasem încrederea și respectul prin lucrarea pe care o făcusem pentru cei bolnavi din zonă, încât n-au vrut să se lege de inofensiva noastră muncă din timpul duminicii.
Altădată, când frățietatea noastră a fost amenințată cu persecuția și s-a pus problema ce este de făcut, am dat același sfat pe care-l oferisem ca răspuns la întrebarea privind distracția de duminică, spunând: „Folosiți duminica pentru lucrare misionară. Profesori, mergeți împreună cu elevii voștri. Duceți-vă în casele oamenilor, în apropiere sau mai departe, și învățați-i pe elevi cum să vorbească. Faceți-i pe oameni să vadă că sunteți interesați de mântuirea sufletelor lor”. Binecuvântarea lui Dumnezeu a fost cu elevii, în vreme ce ei cercetau cu sârg Scripturile pentru a vedea cum să prezinte adevărul pentru a fi primit favorabil.
Profesorii școlilor noastre trebuie să dedice duminica efortului misionar. Să-i ia pe elevi cu ei și să organizeze adunări pentru cei care nu cunosc adevărul. Duminica poate fi folosită pentru multe aspecte ale lucrării, prin care se realizează mult pentru Domnul. În această zi, poate fi făcută lucrarea din casă în casă. De asemenea, pot fi ținute adunări în aer liber și la domiciliu. Faceți aceste adunări să fie foarte interesante. Cântați imnuri mișcătoare și vorbiți cu putere și siguranță despre iubirea Mântuitorului. Vorbiți despre cumpătare și despre adevărata experiență religioasă. Veți învăța astfel mult despre cum trebuie lucrat și veți mișca multe inimi.
Tinerii care fac cel mai mare bine în viață sunt cei care trăiesc după Cuvântul lui Dumnezeu, în relațiile cu semenii. Aceia care primesc pentru a da cunosc cea mai mare satisfacție în această viață. Celor care trăiesc pentru ei înșiși totdeauna le lipsește ceva, fiind întotdeauna nemulțumiți. Nu este creștinește să ne închidem inima. Domnul ne-a rânduit canale prin care să curgă bunătatea, harul Lui și adevărul, și noi trebuie să fim conlucrători cu Hristos în a transmite altora înțelepciunea practică și dragostea de oameni. Noi trebuie să aducem strălucire și binecuvântare în viața lor, îndeplinind astfel o bună și sfântă lucrare.
Întrajutorarea în școală
Elevul are o lucrare specială de îndeplinit. În clasă și în internat, se află un câmp misionar, care își așteaptă lucrătorii. Este aici adunată o diversitate de mentalități, caractere și dispoziții. Dovedindu-se un ajutor și o binecuvântare pentru aceștia, elevul are privilegiul de a-și dovedi puritatea dragostei sale pentru Hristos și dorința de a valorifica ocaziile de slujire, care i se ivesc. Prin vorbe și fapte bune, blânde, el poate împărtăși colegilor harul lui Dumnezeu, revărsat asupra lui.
Dumnezeu vrea ca tinerii să se ajute unii pe alții. Fiecare are de trecut prin încercări, are de înfruntat ispite. Dacă unul poate fi tare în mai multe privințe, el poate fi slab în altele, având greșeli grave de biruit. Dumnezeu spune tuturor: „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).
Nu toți tinerii pot prinde ideile cu repeziciune. Dacă vedeți că un coleg are dificultăți în a înțelege lecția, ajutați-l. Explicați-i într-un limbaj simplu, clar. De multe ori, minți aparent greoaie prind ideile mai repede de la un coleg decât de la profesor. Fiți răbdători și perseverenți și, încetul cu încetul, ezitările și nepriceperea vor dispărea. În eforturile voastre de a-i ajuta pe alții, veți fi ajutați. Dumnezeu vă va da puterea de a avansa în studiu. El va lucra împreună cu voi și, în cer, se va spune despre voi „rob bun și credincios”.
Fiecare elev trebuie să-și dea seama că se află în școală pentru a lucra împreună cu Dumnezeu. În simpatie și iubire, el trebuie să-și ajute colegii pe drumul spre cer.
Elevi, cooperați cu profesorii voștri. Prin asta le dați speranță și curaj și, în același timp, vă ajutați pe voi înșivă să progresați. Nu uitați că de voi depinde în mare măsură reușita lor în lucrarea cu voi. Ei vor aprecia orice efort al vostru de a-i ajuta în munca lor. Elevii trebuie să aibă timpul lor de rugăciune, când pot să se roage lui Dumnezeu, pentru director și corpul didactic, pentru puterea fizică a acestora, pentru înțelepciune, putere morală, discernământ spiritual și calificarea prin harul lui Hristos de a-și face lucrarea cu credincioșie și dragoste fierbinte. Ei trebuie să se roage ca profesorii lor să fie niște agenți prin care Dumnezeu va face ca binele să domine răul. În fiecare zi, elevul poate exercita, prin rugăciune, o discretă influență, cooperând astfel cu Hristos, Marele Misionar.
Suntem foarte departe de unde ar fi trebuit să fim în experiența creștină. Suntem în urmă cu prezentarea soliei ce ar fi trebuit transmisă cu buze sfințite. Chiar și când ședea la masă, Isus învăța adevăruri ce aduceau mângâiere și îmbărbătare în inimile ascultătorilor Săi. Când dragostea Lui locuiește în suflet ca un principiu viu, din vistieria inimii vor ieși c --inte potrivite ocaziei-- nu cuvinte ușoare, ci cuvinte înălțătoare, cuvinte dătătoare de putere spirituală.
Profesorii și elevii trebuie să urmărească ocazii de a-L mărturisi pe Hristos în conversația lor. O astfel de mărturisire va fi mai eficientă decât multe predici. Sunt puțini cei care-L reprezintă cu adevărat pe Dumnezeu. Mai întâi, El trebuie primit în inimă, ca nădejde a slavei. Apoi, va fi cunoscut ca Dătătorul oricărui dar bun, ca Autorul tuturor binecuvântărilor, ca Acela în care este concentrată nădejdea noastră de viață veșnică.
Elevi, faceți-vă viața de școală cât se poate de bună. Nu treceți decât o dată pe aici și ocaziile pe care le întâlniți acum sunt valoroase. Trebuie nu numai să învățați, dar să și aplicați lecțiile lui Hristos. În vreme ce vă dobândiți educația, aveți ocazia să spuneți despre minunatele adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu. Valorificați orice ocazie care se ivește. Dumnezeu vă va binecuvânta orice minut petrecut în acest fel. Păstrați-vă simplitatea și dragostea pentru suflete și Domnul vă va conduce pe cărări sigure. Bogata experiență pe care o dobândiți va fi mai valoroasă decât aurul, argintul sau pietrele prețioase.
Nu știți pentru ce slujbă s-ar putea să fiți chemați în viitor. Dumnezeu poate să vă folosească, asemenea lui Daniel, ca să faceți cunoscut adevărul mai-marilor pământului.
Depinde de voi dacă veți avea priceperea și cunoștința de a face această lucrare. Dumnezeu poate să vă dea iscusință în tot ce învățați. Faceți-vă din principiile drepte, nobile și înălțătoare, prioritatea numărul unu. Dumnezeu dorește să mărturisiți pentru El. El nu vă vrea inactivi.
Hristos dorește să-l folosească pe orice elev ca pe un agent al Său. Trebuie să cooperați cu Acela care și-a dat viața pentru voi. Ce binecuvântări bogate ar fi peste școlile noastre, dacă profesorii și elevii și-ar consacra inima, mintea, sufletul și puterea în slujba lui Dumnezeu, ca fiind mâna Sa de ajutor! Mâna Sa de ajutor, asta puteți fi, dacă vă predați Lui. El vă va conduce în siguranță și vă va face în stare să vă croiți cărări drepte, pentru voi și pentru ceilalți. El vă va da cunoștință, înțelepciune și capacitate pentru o slujire deplină. Cu o asemenea oștire, pe care ar putea-o alcătui tinerii noștri, bine pregătiți, cât de curând ar fi dusă în lumea întreagă solia Mântuitorului răstignit, înălțat și care este gata să revină!
Cât de repede a --putea veni sfârșitul-- sfârșitul suferinței, durerii și păcatului! Cât de curând, în locul unui petic de pământ stăpânit aici, ars de păcat și dureri, ar putea copiii noștri să-și primească moștenirea acolo unde „cei neprihăniți vor stăpâni țara și vor locui în ea pe vecie”; unde „nici un locuitor nu zice: «Sunt bolnav»; și unde «nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor»”. (Psalmii 37, 29; Isaia 33, 24; 5, 19). (Education, 271).