Ar trebui să simțim că este datoria noastră specială să lucrăm pentru cei care locuiesc în vecinătatea noastră. Studiați modul în care puteți să-i ajutați cel mai bine pe cei care nu manifestă niciun interes pentru lucrurile religioase. Când vă vizitați prietenii și vecinii, arătați-vă interesul atât pentru bunăstarea lor spirituală, cât și pentru cea vremelnică. Vorbiți-le despre Hristos ca Mântuitor care iartă păcatul. Invitați-vă vecinii la voi acasă și citiți împreună cu ei din prețioasa Biblie și din cărți care îi explică adevărurile. Invitați-i să vi se alăture în cântare și rugăciune. Însuși Hristos va fi prezent la aceste mici adunări, după cum a făgăduit, iar inimile vor fi atinse de harul Său. — Divina vindecare, p. 152
Este nevoie de femei în diferite ramuri ale lucrării. — Diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu constituie un domeniu vast, în care surorile noastre pot să îndeplinească un serviciu bun pentru Domnul. Multe aspecte ale lucrării misionare sunt neglijate. În diferite biserici, o mare lucrare, care este adesea lăsată nefăcută sau este făcută insuficient, ar putea fi îndeplinită bine cu ajutorul pe care surorile noastre ar putea să îl dea, dacă ar fi instruite corespunzător. Prin diferite activități legate de efortul misionar în cămin, ele pot să ajungă la o categorie socială la care pastorii nu ajung. Printre femeile nobile care au avut curajul moral de a hotărî în favoarea adevărului pentru timpul acesta, multe au tact, înțelegere și aptitudini și pot să fie niște lucrătoare de succes. Este nevoie de lucrarea unor astfel de femei [115] creștine. — Review and Herald, 10 decembrie 1914
Fiți prieteni cu oamenii. — Dacă un membru din casa lui Hristos cade în ispită, membrii ceilalți trebuie să-i poarte de grijă cu un interes plin de bunătate, căutând să îndrepte pașii celui care rătăcește pe căi greșite și să-l câștige la o viață curată și sfântă. Dumnezeu îi cere fiecărui membru al bisericii Sale să îndeplinească lucrarea aceasta. (…)
Aceasta este lucrarea misionară în cămin, iar ea este de folos atât pentru cei care o îndeplinesc, cât și pentru aceia pentru care este făcută. Interesul plin de bunăvoință pe care îl manifestăm în cercul familiei și cuvintele de simpatie pe care li le adresăm fraților și surorilor noastre ne pregătesc să lucrăm pentru cei din casa Domnului, alături de care, dacă rămânem credincioși lui Hristos, vom trăi de-a lungul veacurilor veșniciei. „Fii credincios până la moarte”, ne spune Domnul Hristos, „și-ți voi da cununa vieții.” Prin urmare, cât de atent ar trebui să vegheze membrii familiei Domnului asupra fraților și surorilor lor! Fiți prietenii lor. Dacă sunt săraci și au nevoie de hrană și de îmbrăcăminte, slujiți atât nevoilor lor trecătoare, cât și nevoilor lor spirituale. În felul acesta, veți fi o binecuvântare dublă pentru ei. — Evanghelizare, p. 353
Fiți prietenii familiilor aflate în nevoie. — Surorile pot să facă mult pentru a ajunge la inimi și pentru a le înduioșa. Oriunde vă aflați, surorile mele, lucrați cu simplitate. Dacă sunteți într-o casă în care se află copii, arătați interes față de ei. Faceți-i să vadă că îi iubiți. Dacă cineva este bolnav, oferiți-i un tratament; ajutați mamele istovite de griji și neliniștite să aline suferințele copiilor lor. — Review and Herald, 11 noiembrie 1902
Toți să aibă o parte în lucrarea lui Dumnezeu
Surorile noastre pot să facă mult. — Surorile noastre nu fac aproape nimic, în comparație cu ce ar putea să facă. Domnul Hristos cercetează viața și caracterul pentru a găsi roade și descoperă că mulți așa-ziși creștini sunt ca smochinul neroditor — nu au nimic altceva decât frunze. Surorile pot să lucreze în mod eficient pentru a găsi persoane care să se aboneze la publicațiile noastre periodice, aducând astfel lumina pentru multe minți. Surorile noastre pot face lucrarea de distribuire a broșurilor și cea de colportaj la fel de bine ca frații.
Satana este preocupat de acest departament în lucrarea lui, răspândind o literatură care înjosește moralitatea și otrăvește mintea tinerilor. Publicațiile necredincioșilor sunt răspândite pretutindeni în țară. [116] De ce nu ar fi fiecare membru al bisericii la fel de profund interesat de răspândirea publicațiilor care înnobilează mintea oamenilor și le prezintă adevărul în mod direct? Aceste broșuri și reviste sunt pentru iluminarea lumii și au fost adesea mijlocul de convertire a sufletelor. Publicațiile noastre seamănă acum semințele Evangheliei și constituie mijlocul de a aduce la fel de multe suflete la Hristos ca și cuvântul predicat. Biserici întregi au fost aduse la existență ca rezultat al răspândirii publicațiilor.
Fiecare ucenic al lui Hristos poate să îndeplinească o parte în lucrarea aceasta. Faceți ca foile volante, broșurile, revistele și cărțile să ajungă peste tot. Oriunde mergeți, luați cu voi un pachet de broșuri alese, pe care să le puteți oferi când aveți ocazia. Vindeți ce puteți, împrumutați-le sau oferiți-le gratuit, atunci când situația pare să necesite acest lucru. Veți vedea rezultate semnificative. — Review and Herald, 10 iunie 1880
Asigurați-vă că lucrați pentru Isus. — Surorile noastre nu sunt scuzate de la îndeplinirea unei părți în lucrarea lui Dumnezeu. Oricine a gustat Cuvântul Său cel bun și puterile veacului viitor are de făcut o lucrare serioasă într-un anumit domeniu în via Domnului. Surorile noastre pot avea grijă să aibă mâinile mereu ocupate cu confecționarea unor mici obiecte frumoase pentru a-și ornamenta casa ori pentru a le oferi în dar prietenilor lor. Dar, oricât de multe ar fi obiectele acestea oferite, pot fi ele puse pe temelia de stâncă? Oare va privi Isus toată această muncă depusă pentru ornamentare ca pe o jertfă vie adusă pentru El? Le va spune El celor ce au lucrat astfel: „Știu faptele tale, osteneala ta și… că ai suferit din pricina Numelui Meu”? — Review and Herald, 31 mai 1887
Toți pot să facă o lucrare în cămin. — Surorile noastre au fost prea dispuse să se scuze că nu pot purta răspunderi care solicită gândire și o exercitare serioasă a minții, totuși tocmai aceasta este disciplina de care au nevoie pentru desăvârșirea experienței creștine. Ele pot să lucreze în domeniul misionar, manifestând un interes personal pentru distribuirea de broșuri și reviste care reprezintă corect credința noastră. Nu toți pot să lucreze la distanță, dar toți pot să facă o lucrare în cămin. (…)
În calitate de creștini, ar trebui să fim conștienți fără încetare că timpul nostru, puterea și abilitatea noastră au fost cumpărate cu un preț infinit. Noi nu ne aparținem nouă înșine, așa încât să folosim timpul pentru satisfacerea fanteziei și mândriei noastre. În calitate de copii ai luminii, noi trebuie să răspândim lumina asupra altora. [117] Ar trebui să ne străduim să vedem cum putem să-L slăvim cel mai bine pe Dumnezeu, cum putem să lucrăm pentru salvarea și binecuvântarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Când lucrăm pentru a aduce binecuvântare altora, vom acumula putere și curaj pentru sufletele noastre și vom primi aprobarea lui Dumnezeu. În aceste zile, sute dintre surorile noastre ar putea să lucreze, dacă ar dori. (…)
Cei care nu fac nimic acum ar trebui să meargă să lucreze. Fiecare soră care se declară a fi un copil al lui Dumnezeu ar trebui să simtă că are cu adevărat responsabilitatea de a-i ajuta pe cei care sunt în apropierea ei. Cea mai nobilă dintre toate realizările poate fi obținută printr-o renunțare efectivă la sine și prin interesul manifestat pentru binele altora. — Review and Herald, 12 decembrie 1878
Semănați de-a lungul apelor. — Dacă surorile noastre ar petrece în rugăciune stăruitoare și în studiul Cuvântului Său timpul dăruit de Domnul, El le-ar da înțelepciune cerească pentru a ști cum să lucreze prin harul dat lor de Dumnezeu ca să salveze sufletele celor din jurul lor. Surorile noastre ar putea să înceapă cu lucrarea misionară în propriul cămin, apoi ar ști cum să lucreze cu înțelepciune pentru vecini. Dacă ar fi interesate de acest fel de lucrare, ele ar putea să semene semințele adevărului. Trebuie să semănăm de-a lungul apelor, deși nu știm care dintre semințe va da rod, aceasta sau aceea. Acest fel de lucrare merită să fie făcută, deoarece rezultatele ei durează cât veșnicia. Ea este reprezentată prin faptul de a pune la temelie aur, argint și pietre prețioase — materiale care nu sunt perisabile, ci durează cât veșnicia. Cea dintâi lucrare pentru fiecare dintre noi este consacrarea personală față de Dumnezeu. — Review and Herald, 6 noiembrie 1888
Conlucrători cu Dumnezeu
Rugați-vă pentru prietenii voștri. — Dumnezeu va face pentru noi lucruri mai mari decât putem să cerem sau să gândim, dacă vom avea încredere în El pe deplin. Vom crede noi, vom înainta noi cu credință, speranță și curaj, prinzându-ne cu putere de Cel Atotputernic? (...) Toți cei care declară a crede adevărul prezent trebuie să aplice în viața lor principiile lui curate și sfinte. Dacă își vor da seama că ar putea să facă foarte mult, dacă s-ar consacra lui Dumnezeu, surorile noastre ar putea fi de mare folos. Dacă ar vorbi și ar lucra cu înțelepciune cerească printre cunoscuți, ele ar putea să facă o lucrare bună.
Dacă ar vorbi mai puțin despre lucrurile neimportante, dacă s-ar ruga mai stăruitor [118] și ar aduce la Isus cazurile prietenilor lor, rugându-L să le ilumineze mintea, rugăciunile lor ar putea să facă un mare bine și, cu siguranță, vor face mult bine dacă vor fi înălțate cu credință. Surorile noastre pot fi conlucrătoare cu Dumnezeu. Când viața aceasta de aici se va încheia, ele vor fi în stare să privească înapoi la viața lor nu ca la un deșert, ci ca la un câmp plin de muguri, flori și fructe, ca rezultat al trudei lor. — Manuscript Releases, vol. 7, p. 40, 41
Tinerii să fie educați ca să le poată sluji altora
Organizați-vă pentru slujire. — Tineri și tinere, oare nu puteți voi să formați grupe și, ca niște buni soldați ai lui Hristos, să vă înrolați în lucrare, punându-vă tactul, aptitudinile și talentele în slujba Domnului, pentru a vă salva sufletul de la ruină? În fiecare biserică să fie organizate grupe care să îndeplinească această lucrare. (…) Tineri și tinere care Îl iubiți cu adevărat pe Isus, nu vreți voi să vă organizați ca lucrători nu numai pentru aceia care se declară păzitori ai Sabatului, ci și pentru aceia care nu sunt de credința voastră? — Signs of the Times, 29 mai 1893
Învățați metode practice de a face lucrare misionară. — Ceea ce este necesar acum pentru întărirea bisericilor noastre este o lucrare atentă a slujitorilor înțelepți care vor observa și vor dezvolta în biserică talente care pot fi educate pentru a-I sluji Domnului. Cei care lucrează vizitând bisericile ar trebui să le instruiască în domeniul prezentării studiilor biblice și al lucrării misionare. Tinerii, băieți și fete, ar trebui să fie educați pentru a deveni lucrători în cămin, între vecini și în biserică. — Review and Herald, 15 mai 1888
Tinerii pot să organizeze adunări. — Înainte de a le prezenta aceste lucruri [despre organizarea adunărilor în Australia] studenților de la școala Avondale, câțiva fuseseră angajați cu conștiinciozitate în efortul misionar, vizitând familii, distribuind literatură și organizând studii biblice în locuri aflate la distanțe de până la opt kilometri, dar mulți dintre studenții de aici și din majoritatea altor școli au acționat pe baza teoriei care spune că este mai înțelept să învețe tot ce pot în timp ce se află în școală și numai după ce termină școala să își asume un efort misionar activ. (…)
Când am cercetat pentru a afla ce ar fi cel mai bine pentru bisericile din New South Wales și pentru acei studenți care avuseseră [119] o experiență în lucrarea pentru Hristos, s-a considerat că este cel mai bine să-i încurajăm pe aceștia să lase școala și să petreacă o săptămână vizitând bisericile, ajutând la organizarea de adunări și unindu-și eforturile cu acelea ale lucrătorilor într-o acțiune serioasă pentru cei care aveau nevoie de ajutor. Astfel, de la Cooranbong au fost trimise șapte persoane, pe lângă pastorul Haskell, care au petrecut săptămâna în biserica din Stanmore, binecuvântând-o printr-o lucrare atât de eficientă și de iubitoare.
Când a fost discutat acest subiect pentru prima oară, unora li s-a părut o problemă serioasă faptul de a pierde o săptămână dintr-un semestru de școală. I-a costat mult să ajungă la școală și, în aparență, aceasta era ultima ocazie de a frecventa școala, iar fiecare lecție era foarte prețioasă. Dar, după ce subiectul a fost regândit, slujirea a fost acceptată cu voioșie, crucea a fost luată pe umeri, iar ea l-a întărit pe purtătorul ei. Niciunul dintre lucrători nu s-a oprit să se odihnească și să se simtă confortabil un timp, ci toți au mers rapid din loc în loc. Au fost primiți cu toată inima. Au găsit suflete singuratice, flămânde după încurajarea spirituală, iar când i-au ajutat pe alții, propriile suflete au fost ajutate. Când s-au întors la școală, acești lucrători au fost plini de bucurie și de curaj. Credința lor se dezvoltase în lucrare și au fost pregătiți să-i încurajeze și să-i ajute pe semenii lor.
Tocmai atunci, pretutindeni în colonie, s-a răspândit o gripă într-o formă severă. Aceasta a apărut la început în orașe, iar apoi a ajuns în zonele rurale. Așa cum era de așteptat, școala a fost unul dintre ultimele locuri unde a ajuns. Pretutindeni în jurul nostru au fost mulți bolnavi, iar studenții care se pregăteau să devină asistenți medicali s-au oferit de bunăvoie să meargă acolo unde era nevoie și să îngrijească bolnavii. Așa că au fost trimiși doi câte doi pentru a acorda tratamente și pentru a îngriji de cei care erau foarte slăbiți.
Experiențele acestea le-au pregătit inimile pentru a prețui și pentru a primi învățătură cu privire la valoarea efortului misionar ca o parte a educației lor. Subiectul acesta a fost prezentat în școală și în biserică pe parcursul Săptămânii de Rugăciune, studenții și profesorii au căutat să respecte recomandările, iar ocazii de a lucra s-au găsit în toate direcțiile. În Sabat și duminică după-amiază, între șaisprezece și douăzeci de studenți sunt angajați în organizarea de adunări de rugăciune, studii biblice, adunări de tineret și predicare în șase până la zece locuri diferite. Am văzut deja un rezultat al acestei lucrări — lucrătorii sunt foarte binecuvântați. Alte rezultate ar putea să fie văzute în viitor. — Review and Herald, 4 octombrie 1898 [120]
O scrisoare misionară către Maria Chase
Maria Chase a fost nepoata lui James White, fiica surorii lui, Maria.
Dragă nepoată Maria,
Doresc să îți scriu câteva rânduri. Nu mi-am pierdut preocuparea față de tine, deși am fost foarte descurajată de situația ta. Deoarece perspectiva ca tu să devii creștină a părut să se diminueze, am simțit o neliniște dureroasă cu privire la viitorul și posibilitățile tale.
Nu știu dacă înțeleg pe deplin starea actuală a sufletului tău și s-ar putea să nu fiu atât de pregătită să te ajut cum credeam înainte. Ar fi trebuit să știu mai bine cum să mă adresez ție, dacă aș fi știut că doreai sincer să devii o creștină smerită. Am crezut că, probabil, ai dorit acest lucru din cauză că nereușita ta ulterioară de a-ți aduce la îndeplinire scopul de a deveni creștină te-a făcut să te descurajezi. Poate că ai crezut că încrederea celorlalți în tine a fost atât de zguduită, încât nu mai puteau să creadă în eforturile pe care ai fi putut să le faci în viitor.
Totuși, Maria, dacă viața de creștin este atrăgătoare pentru tine și ai înțeles natura rea a păcatului și starea ta pierdută fără Hristos, te sfătuiesc să o iei de la capăt cu seriozitate. Caută-L pe Domnul cu smerenie. Poate că nu mai ai deloc încredere în tine, deoarece ai motive. Dar Dumnezeu este credincios, iar eu te sfătuiesc, pentru binele sufletului tău, să încerci din nou și să te străduiești să devii o urmașă a lui Hristos. Nimeni nu poate să facă lucrarea aceasta în locul tău. Este o lucrare solemnă între Dumnezeu și sufletul tău, lucrare ce trebuie să suporte încercarea din partea Celui Atotputernic.
Îngăduie-mi să te îndemn să cauți lucrurile care îți vor aduce pacea. Toată viața ai căutat cu nerăbdare plăcerile și satisfacțiile lumești pentru a-ți împlini dorințele sufletului, dar, în fiecare plăcere pământească, s-a aflat un spin. Tu nu ai îndeplinit pe pământ planul pe care l-a avut Dumnezeu pentru tine. Ai îngăduit minții tale să stăruie asupra frivolității, modei și paradei. Înfățișarea exterioară a fost altarul pe care ai sacrificat seriozitatea minții — interesele veșnice și considerentele înalte și nobile, care sunt cu atât mai înalte și mai valoroase decât considerentele pământești, pe cât sunt cerurile de înalte față de pământ.
Satana a presărat flori ispititoare pe calea cea largă ce duce la cădere, dar aceia care sunt ademeniți la moarte pe drumul acesta învață din experiență [121] că acele flori plăcute se vestejesc îndată ce sunt culese. Ele nu au niciun parfum, ci doar un miros neplăcut, care îmbolnăvește.
Maria, intenționezi tu să-I dedici lui Dumnezeu puținul timp care ți-a fost acordat și să obții fericirea aici și mântuirea viitoare? Te rog să începi această lucrare cu seriozitate. Încetează să te închini înfățișării tale exterioare, care nu poate să îți aducă aprobarea lui Dumnezeu nici în cea mai mică măsură. Dumnezeu prețuiește valoarea morală. Apostolul Petru spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3,4).
Caută acest duh blând și liniștit. Eliberează-te de spiritul care te stăpânește într-o mare măsură. Biruiește dorința aceasta de schimbare și caută smerenia, caută neprihănirea. Eu cred că Dumnezeu încă va fi plin de har față de tine, dacă te întorci la El cu toată inima și faci din lucrarea de a învăța de la Hristos prima și cea dintâi ocupație a ta. Învață cum să-I slujești. Studiază Biblia, implorându-L pe Dumnezeu să îți ilumineze mintea pentru a înțelege învățăturile ei sfinte, care au fost neglijate și disprețuite atât de multă vreme. Îndreaptă-ți atenția spre cuvintele vieții. [Nu uita îndemnul:] „Cercetați Scripturile!”
De-a lungul vieții, inima ta a fost răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Tu ai călcat în picioare harul pe care ți l-a oferit El, alegând lucrurile plăcute ale lumii și alegând să-i slujești lui Satana, în loc lui Hristos. Totuși, în mila Sa nemărginită, Isus te invită să-L alegi ca Mântuitor al tău și să devii un copil al lui Dumnezeu, un moștenitor al slavei. Dacă dorești, tu poți alege viața și mântuirea sau poți alege să te închini eului și să dedici orele prețioase de probă pentru a te împodobi și a te face atrăgătoare, cu scopul de a plăcea ochilor celor lumești și senzuali, de a primi flatări din partea unor buze mincinoase și, în cele din urmă, de a culege rodul semințelor semănate de tine — degradarea. Sărmanul trup muritor, care a fost idolul tău, dumnezeul tău, va fi tăiat ca iarba și se va veșteji. Oh, Maria, cât de îndurerată îmi este inima când văd că mintea ta este aproape întru totul absorbită de propria persoană, de îmbrăcăminte și de înfățișarea ta. Mintea ta pare să fie într-un continuu efort de a-ți îmbunătăți înfățișarea.
Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să studiem ca să știm cum să fim [122] aprobați de Domnul. Cât de mult a fost studiată această lecție importantă? Tu ai dorit cu ardoare aprobarea și lauda celor care sunt iubitori de plăceri și vrăjmași ai lui Dumnezeu, dar nu ai avut nicio dorință înaltă și nicio hotărâre puternică de a căuta mai presus de orice să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu în așa fel încât să primești aprobarea Sa. El este Acela care îți acordă viața și orice lucru bun de care te-ai bucurat.
Îți trimit aceste rânduri scrise în grabă, rugându-mă ca ele să să-ți facă bine. Din nou, te implor să faci o preocupare din a-L căuta pe Domnul! Roagă-te mult. Plângi și roagă-te. Umilește-te înaintea lui Dumnezeu, bazându-te numai pe meritele Mântuitorului răstignit și înviat, care mijlocește tocmai pentru suflete întinate de păcat, așa cum este sufletul tău. Dacă alții nu te ajută așa cum crezi că ar trebui, nu te descuraja. De tine depinde să ai viața sau moartea. Îngerii lui Dumnezeu veghează cu interes pentru a vedea dacă vei fi biruită de Satana sau dacă tu vei birui și dacă, prin puterea sângelui lui Hristos, îl vei călca în picioare pe Satana. Vrei să Îl alegi pe Hristos să fie partea ta pentru veșnicie?
Maria, roagă-te stăruitor ca Dumnezeu să îți descopere personal păcatul și degradarea inimii tale. Această dorință să fie neîncetată pentru tine, deoarece este important să îți vezi păcătoșenia ca să simți nevoia de iertare prin sângele lui Hristos. A doua ta rugăciune să fie: „Doamne, descoperă-mi-Te, descoperă-mi mila Ta și valoarea sângelui Tău!” Pune pe primul loc viața veșnică. Tu ai avut dovada lipsei de valoare a lucrurilor pământești, iar eu am fost cu totul uimită de faptul că totuși ai părut a manifesta atât de puțin interes pentru a deveni creștină. Însă acum pot să înțeleg motivul. Înfățișarea este idolul tău. Dumnezeu nu poate să locuiască în inima sau în gândurile tale atâta vreme cât acolo eul este conducătorul suprem. Satana intenționează să folosească interesul tău de a arăta bine pentru a te distruge și, dacă va avea succes, acest lucru se va dovedi blestemul cel mai mare care a venit vreodată asupra ta.
Ce valoare au parada și înfățișarea? Ce înseamnă doar să arăți bine, fără valoarea morală sau adevărata bunătate a inimii și fără noblețea minții? Ele sunt doar o spoială, care place unei anumite categorii de minți, dar care va pieri în ziua lui Dumnezeu, lăsând să se vadă doar diformitatea păcătoasă și decăzută. [123]