Ellen White a fost remarcabilă datorită definiției cuprinzătoare date temperanței: „Adevărata temperanță ne învață să renunțăm cu totul la tot ce este dăunător și să folosim cu înțelepciune ce este sănătos.” — Temperanța, p. 138. Totuși, în secțiunea aceasta, ne ocupăm în principal de reforma cu privire la folosirea alcoolului. Ellen White a fost un vorbitor foarte căutat în domeniul temperanței. Ea a fost foarte preocupată de acest subiect, care a fost adesea subiectul despre care a vorbit în adunările publice mari. Principiile prezentate aici pot fi aplicate cu privire la folosirea abuzivă a oricăror alte substanțe dăunătoare.
Folosiți-vă influența în favoarea temperanței. — Susținătorii temperanței nu se achită de întreaga datorie dacă nu își exercită influența prin învățături și exemplu — prin cuvântări, scrieri și vot — în favoarea interzicerii fabricării alcoolului și pentru abstinență totală. — Review and Herald, 8 noiembrie 1881
O parte a soliei îngerului al treilea. — În lucrarea noastră, trebuie să acordăm mai multă atenție reformei în ce privește temperanța. Fiecare datorie care necesită o reformă implică pocăință, credință și ascultare. Ea înseamnă înălțarea sufletului la o viață nouă, mai nobilă. Prin urmare, adevărata reformă își are locul ei în lucrarea soliei îngerului al treilea. Îndeosebi reforma cu privire la temperanță solicită atenția și susținerea noastră. (…) La adunările de tabără, ar trebui să atragem atenția asupra acestei lucrări și să facem din ea un subiect important. Ar trebui să le prezentăm oamenilor principiile adevăratei cumpătări și să le cerem să semneze un angajament pentru temperanță. [124] O atenție deosebită trebuie să le fie acordată celor care sunt înrobiți de obiceiuri rele. Trebuie să-i conducem la crucea lui Hristos. — Review and Herald, 15 octombrie 1914
În alte biserici, sunt creștini care iau poziție în apărarea principiilor cumpătării. Noi ar trebui să ne apropiem de acești lucrători și să le deschidem o cale pentru ca ei să stea umăr la umăr cu noi. Ar trebui să-i invităm pe oamenii mari și buni să sprijine eforturile noastre de a salva ce este pierdut. (…)
Numai veșnicia va descoperi ce s-a realizat prin acest fel de lucrare — câte suflete bolnave de îndoială și obosite de deșertăciunea acestei lumi și de neliniște au fost aduse la Marele Medic, care dorește să-i mântuiască în chip desăvârșit pe toți cei care vin la El. Hristos este un Mântuitor înviat și sub aripile Sale este mântuire. — Mărturii, vol. 6, p. 110, 111
Nu pierdeți nicio ocazie de a participa la lucrarea pentru temperanță. — Îmi pare rău că nu a existat un interes mai viu în rândurile noastre, în ultimii ani, pentru dezvoltarea acestei ramuri a lucrării lui Dumnezeu. Nu ne putem permite să pierdem nicio ocazie de a ne alătura lucrării pentru temperanță, oriunde ar fi ea. Deși, în străinătate, cauza temperanței nu avansează întotdeauna atât de repede cât am dori, succese remarcabile au însoțit eforturile celor care s-au angajat în ea. Am găsit în Europa oameni hotărâți în această privință. Într-o ocazie, când am acceptat invitația de a vorbi unui larg auditoriu despre subiectul temperanței, oamenii de acolo mi-au făcut onoarea de a drapa amvonul cu steagul american. Cuvintele mele au fost primite cu cel mai profund interes și, la sfârșitul vorbirii, mi s-a mulțumit din inimă. Niciodată, în toată lucrarea mea referitoare la temperanță, n-am avut parte de vreun cuvânt de dezaprobare. — Temperanța, p. 225, 226
Tinerii pot exercita o influență puternică în favoarea temperanței. — Nicio altă categorie de oameni nu este capabilă să facă mai mult în lupta împotriva necumpătării decât tinerii temători de Dumnezeu. În acest veac, tinerii din orașele noastre trebuie să se unească, să fie ca o armată, împotrivindu-se cu hotărâre și fermitate oricărei forme de îngăduință de sine egoistă și distrugătoare a sănătății. Ce influență puternică spre bine pot să exercite ei! Pe cât de mulți ar putea ei să-i salveze, ajutându-i să nu ajungă degradați moral în sălile și grădinile amenajate pentru muzică și alte distracții menite să-i ademenească pe tineri! Necumpătarea, lipsa de respect și imoralitatea sunt surori. Fiecare tânăr temător de Dumnezeu să îmbrace armura și să iasă în față. Puneți-vă numele pe fiecare [125] angajament pentru temperanță care vă este prezentat. În felul acesta, veți exercita o influență în favoarea semnării angajamentelor și îi veți determina și pe alții să le semneze. Nu îngăduiți ca vreo scuză slabă să vă împiedice să faceți acest pas. Lucrați pentru binele sufletului vostru și pentru binele altora. — Youth Instructor, 16 iulie 1903
Susțineți temperanța. — Subiectul temperanței trebuie să beneficieze de o susținere hotărâtă din partea poporului lui Dumnezeu. Necumpătarea luptă pentru supremație; îngăduința de sine crește, iar publicațiile care tratează reforma sănătății sunt foarte necesare. Literatura care tratează subiectul acesta este de folos pentru Evanghelie, conducând sufletele să cerceteze Biblia pentru a înțelege mai bine adevărul. Avertizarea împotriva marelui rău al necumpătării trebuie să răsune și, pentru ca această lucrare să poată fi făcută, fiecare păzitor al Sabatului ar trebui să studieze și să pună în practică învățătura cuprinsă în publicațiile noastre periodice și în cărțile noastre despre sănătate. Iar ei ar trebui să facă mai mult decât atât, și anume să depună eforturile cele mai stăruitoare pentru a răspândi publicațiile acestea printre vecinii lor. — Pacific Union Recorder, 20 noiembrie 1902
Relația noastră cu Woman»s Christian Temperance Union
Ellen White a apreciat în mod deosebit lucrarea făcută de Woman»s Christian Temperance Union (Uniunea pentru temperanță a femeilor creștine). Ea a îndemnat la colaborare între lucrătorii noștri și cei ai acestei asociații, pentru cauza lor vrednică. Principiul acesta al colaborării ar trebui să fie aplicat și în alte domenii ale lucrării umanitare.
Asocierea cu alte femei în lucrarea temperanței. — Woman»s Christian Temperance Union este o organizație cu ale cărei eforturi pentru răspândirea principiilor temperanței putem să ne asociem cu toată inima. Mi-a fost dată lumina că noi nu trebuie să stăm deoparte de aceste femei, ci, atâta vreme cât nu trebuie să sacrificăm niciun principiu, trebuie să ne asociem cu ele pe cât este posibil și putem să facem lucrul acesta pentru a închide cu totul localurile în care se servesc băuturi alcoolice. — Review and Herald, 18 iunie 1908
Colaborați cu Woman»s Christian Temperance Union. — În acest timp, trebuie să arătăm un interes hotărât față de lucrarea pe care o face Woman»s Christian Temperance Union. Nimeni dintre aceia care pretind că iau parte la lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să-și piardă interesul față de marele scop al acestei organizații în domeniul temperanței. Ar fi bine dacă am invita la adunările noastre de tabără membri ai WCTU pentru a lua parte la activitățile noastre. Acest fapt i-ar ajuta să se familiarizeze cu [126] dovezile credinței noastre și ne-ar deschide calea pentru a ne asocia cu ei în lucrarea de temperanță. Dacă vom face acest lucru, vom ajunge să înțelegem că subiectul temperanței înseamnă mai mult decât au presupus mulți dintre noi. În unele privințe, lucrătorii WCTU sunt cu mult mai avansați decât conducătorii noștri. Domnul are în acea organizație suflete prețioase care ne pot ajuta mult în eforturile noastre de a promova mișcarea pentru temperanță. Educația pe care o au cei din poporul nostru în domeniul adevărului biblic și în domeniul cerințelor Legii lui Iehova le va face în stare pe surorile noastre să le împărtășească susținătorilor nobili ai temperanței acele lucruri care vor fi pentru binele lor spiritual. În felul acesta, va fi creată o asociere și o atitudine de simpatie acolo unde în trecut a existat prejudecată și o înțelegere greșită. — Review and Herald, 15 octombrie 1914
Doamna S. M. I. Henry, conducătoarea Woman»s Christian Temperance Union
Doamna S. M. I. Henry, conducătoarea Woman»s Christian Temperance Union, a fost convertită la adventism pe vremea când era pacientă la Sanatoriul Battle Creek, iar Ellen White locuia în Australia. Cele două au devenit prietene apropiate prin corespondență, deși nu au avut niciodată privilegiul de a se întâlni personal. În cele ce urmează, se află pasaje din scrisorile adresate doamnei Henry, arătând relația care poate fi dezvoltată între femeile capabile din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și membrii organizației Woman»s Christian Temperance Union (WCTU).
Aș fi foarte mulțumită dacă aș putea să stau alături de tine și să vorbim despre întâmplările din experiența ta. Doresc foarte mult să te întâlnesc. Nu este imposibil să ne vedem față în față chiar în viața aceasta. Când aud despre felul plin de bunătate în care te tratează Dumnezeu, mă simt foarte recunoscătoare față de Tatăl meu ceresc, pentru că lumina adevărului din acest timp strălucește în încăperile minții tale și în templul sufletului. Peste apele întinse ale Pacificului, putem să ne dăm mâna în credință și plăcută părtășie. Mă bucur împreună cu tine pentru fiecare ocazie de a ajunge la inima oamenilor. Îl laud pe Domnul că a lucrat pentru tine, deoarece Marele Medic care nu a pierdut niciodată un caz te-a vindecat și ți-a dat posibilitatea de a ajunge la oameni, ca să poți prezenta înaintea multora experiența ta cu Răscumpărătorul cel plin de dragoste, bunătate și har. — Manuscript Releases, vol. 7, p. 155 (1898)
Mulțumesc Domnului cu inima, sufletul și vocea, pentru că ai fost [127] un membru de seamă și influent al Woman»s Christian Temperance Union. Prin providența lui Dumnezeu, ai fost condusă la lumină pentru a cunoaște adevărul. (…) Când te asociezi cu femei ale căror inimi sunt sensibilizate de Duhul lui Dumnezeu și care caută adevărul ca pe o comoară ascunsă, trebuie să introduci lumina și cunoașterea aceasta în lucrarea ta. Timp de douăzeci de ani, eu am văzut că lumina va ajunge la femeile care lucrează în domeniul temperanței. Însă am observat cu tristețe că multe dintre ele au intrat în politică și au făcut acest lucru împotriva voinței lui Dumnezeu. Ele se implică în probleme, dezbateri și teorii care nu trebuie să fie abordate. Domnul Hristos a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
Eu sunt pe deplin convinsă că Domnul te călăuzește pentru a păstra principiile temperanței clare și distincte, în toată puritatea lor, în relație cu adevărul pentru aceste zile din urmă. Cei care împlinesc voia Sa vor înțelege de unde vine învățătura. Domnul plănuiește ca femeile să învețe de la El să fie blânde și smerite cu inima și să conlucreze cu cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Când lucrarea aceasta va avea loc, nu va exista nicio luptă pentru supremație, nicio mândrie a opiniei personale, deoarece oamenii își vor da seama că mintea, vocea și fiecare fărâmă de aptitudine sunt doar niște talanți încredințați de Dumnezeu ca să fie folosiți și înmulțiți pentru El și apoi înapoiați Dătătorului cu tot surplusul pe care l-au adus. De la noi se așteaptă să creștem din punct de vedere al capacității, al influenței și al puterii, privind fără încetare la Isus. Și, privind la El, vom fi schimbați după chipul Său.
Lucrarea unei femei constituie o putere în lumea noastră, dar este pierdută când, având Cuvântul lui Dumnezeu în față, ea vede un „așa zice Domnul”, dar nu vrea să asculte. Cel mai mare și mai dificil lucru pentru suflet este acela de a se despărți de așa-zisele sale fapte meritorii. Nu este ușor de înțeles ce înseamnă să-ți refuzi locul dintâi, cel mai de onoare, în favoarea slujirii lui Dumnezeu. Cu toții manifestăm, fără să ne dăm seama, atributele caracterului și înclinațiile minții noastre chiar în prezența lui Dumnezeu, în rugăciunile și în închinarea noastră, în slujirea noastră, și nu reușim să vedem că depindem cu totul de călăuzirea Duhului Sfânt. Ne așteptăm să facem prin noi înșine o lucrare pe care, pur și simplu, nu avem puterea să o facem. Acesta este marele pericol în care se află femeile care lucrează în domeniul temperanței.
Domnul nu îți poruncește să te desparți de [128] Woman»s Christian Temperance Union. Femeile au nevoie de toată lumina pe care poți să le-o dai. Tu nu trebuie să înveți de la ele, ci de la Isus Hristos. Fă în așa fel încât toată lumina posibilă să strălucească pe calea lor. Poți să fii de acord cu ele pe temeiul principiilor curate și înălțătoare care au adus la existență la început Woman»s Christian Temperance Union. „Iată”, a zis Hristos, „vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.” Dacă El îi trimite pe ucenicii Săi într-o asemenea misiune, oare nu va lucra El prin tine pentru a le prezenta Scripturile acelora care sunt în rătăcire? Cultivă parfumul acelei iubiri pe care a manifestat-o Hristos față de omenirea căzută și, prin învățătură și prin exemplu, prezintă adevărul așa cum este el în Isus.
Numai Duhul Sfânt poate să dezvolte în inima omenească acele trăsături care sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu. Domnul ți-a dat capacități și talente care trebuie să fie păstrate integre în simplitatea lor. Prin Isus Hristos, tu poți să faci o lucrare bună. Când sufletele vor fi convertite la adevăr, cheamă-le să se asocieze cu tine în lucrarea de a le învăța pe aceste femei care sunt dispuse să fie învățate, să trăiască și să lucreze în mod inteligent și unit. — Loma Linda Messages, p. 234 (din Scrisoarea 96, 1899, scrisă pe 21 iunie 1899)
Sunt atât de bucuroasă, sora mea, că nu ai întrerupt legătura cu Woman»s Christian Temperance Union! Poate că va trebui să rupi legătura aceasta, dar încă nu este timpul. Păstrează-ți poziția! Rostește cuvintele care îți sunt date de Dumnezeu, iar Domnul va lucra cu siguranță prin tine. Poate că vezi multe lucruri pe care nu le aprobi, dar să nu te descurajezi. Sper și mă rog să fii îmbrăcată zi de zi cu neprihănirea lui Hristos. — Loma Linda Messages, p. 233 (din Scrisoarea 54, scrisă în 24 martie 1899)
Sper, sora mea, că vei avea în Woman»s Christian Temperance Association o influență care va atrage multe suflete prețioase la standardul prețios al adevărului. Domnul atrage mulți oameni la o cercetare a adevărului, iar tu nu trebuie să te descurajezi. Seamănă de-a lungul tuturor apelor. Acestea sunt ape bune unde poți să semeni semințele adevărului, chiar dacă nu insiști în mod public asupra unor aspecte principale ale credinței noastre. Nu ar fi înțelept să fii prea categorică. Untdelemnul harului, manifestat în influența ta directă sau indirectă, va face cunoscut faptul că ai lumina vieții. Aceasta va străluci asupra altora prin mărturia ta directă și clară cu privire la subiectele asupra cărora [129] pot toți să fie de acord, iar faptul acesta va avea o influență convingătoare. — Loma Linda Messages, p. 234 (din Scrisoarea96, 1899, scrisă în 21 iunie 1899)
Am fost foarte mulțumită de scrisoarea ta, în care mi-ai prezentat istoria experienței tale cu WCTU. Când am citit-o, am spus: „Mulțumesc Domnului. Aceasta este o lucrare valoroasă de semănare a semințelor.” Sunt mulțumită, atât de mulțumită! Domnul ți-a deschis cu siguranță calea. Păstreaz-o deschisă, dacă este cu putință. Tu poți să îndeplinești o lucrare. Păstrează-ți puterea pentru astfel de eforturi. Când poți, participă la adunările importante. Ocaziile acestea vor fi dificile, dar, când le dă celor iubiți ai Săi o lucrare specială de îndeplinit, Domnul îi trimite pe îngerii Săi pentru a-i înconjura.
Sunt foarte multe suflete prețioase la care Domnul ar fi dorit să ajungă prin lumina adevărului. Este nevoie de efort pentru a-i ajuta să înțeleagă Scripturile. Am simțit un interes puternic față de lucrătorii din WCTU. Aceste femei, care sunt niște eroine, știu ce înseamnă să ai personalitate. Doresc atât de mult ca ele să triumfe și să fie împreună cu cei răscumpărați în jurul marelui tron alb! Mă voi ruga pentru tine ca să ți se acorde ocazii speciale de a participa la marile lor adunări și pentru ca vocea ta să fie auzită în apărarea adevărului.
Nu îndrăznesc să te sfătuiesc cu privire la acest subiect important. Tu ești la fața locului, iar Hristos este acolo. Fii sigură că El va lucra cu tine, în tine și prin tine.
Aș dori ca gândul la mila și la dragostea duioasă a lui Dumnezeu față de aceia care caută lumina și se roagă pentru ea să fie o mare încurajare pentru tine în lucrarea ta. Ar trebui să organizăm adunări de rugăciune ca să-I cerem Domnului să deschidă calea pentru ca adevărul să pătrundă în fortăreața în care Satana și-a așezat tronul și să risipească umbra pe care a aruncat-o în calea celor pe care caută să-i amăgească și să-i nimicească. Noi avem făgăduința sau, mai degrabă, asigurarea: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” — Loma Linda Messages, p. 234 (din Scrisoarea 231, 1899, scrisă în decembrie 1899)
Lucrarea pe care o faci pentru a le ajuta pe surorile noastre să își simtă responsabilitatea individuală față de Dumnezeu este o lucrare bună și necesară. Această lucrare a fost neglijată multă vreme, dar, după ce va fi prezentată în enunțuri clare, simple și precise, putem să ne așteptăm ca datoriile esențiale din cămin, [130] în loc de a fi neglijate, să fie îndeplinite cu mai multă înțelepciune. Domnul dorește întotdeauna ca noi să-i îndemnăm pe cei care nu înțeleg încă să priceapă care este valoarea sufletului omenesc. (…)
Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, a prețuit valoarea sufletului. Surorile noastre, în general, au dificultăți mari din cauza familiilor lor tot mai numeroase și a eforturilor lor neapreciate. Am dorit atât de multă vreme ca femeile care pot fi educatori să le ajute să se ridice din descurajare și să simtă că pot să facă o lucrare pentru Domnul. Iar efortul acesta aduce raze de lumină în viața lor și se reflectă asupra inimii altora. Dumnezeu vă va binecuvânta pe tine și pe toți cei care se vor asocia cu tine în această mare lucrare. (…)
Dacă putem, sora mea, ar trebui să le vorbim adesea surorilor noastre și să le ajutăm să ajungă să spună: „Să mergem!” Călăuzește-le să facă lucrurile pe care ar trebui să le facem — să simtă ce ar trebui să simțim, și anume să aibă o înțelegere puternică și statornică a valorii sufletului omenesc. Noi suntem elevi și învățăm ca să putem să fim apoi învățători. Ideea aceasta ar trebui să fie întipărită în mintea fiecărui membru al bisericii.
Noi credem pe deplin în organizația bisericii, dar nu credem în nimic care are rolul de a prescrie o modalitate precisă în care trebuie să lucrăm, deoarece nu toate mințile sunt sensibilizate prin metode identice. Să nu fie îngăduit nimic care să-l facă pe slujitorul lui Dumnezeu să stea departe de semenii lui. Fiecare credincios trebuie să lucreze personal pentru cel păcătos. (…)
Prezintă aceste lucruri, sora mea! În fața ta se deschid multe căi. Vorbește mulțimii ori de câte ori poți; exercită fiecare picătură de influență pe care poți să o exerciți prin orice asociere care poate fi un mijloc de a introduce aluatul în plămădeală. Fiecare om, bărbat sau femeie, are o lucrare de făcut pentru Domnul. Sfințirea și consacrarea personală față de Dumnezeu vor realiza, prin metodele cele mai simple, mai mult decât parada cea mai impresionantă. (…)
Învață-le pe surorile noastre că întrebarea lor de fiecare zi trebuie să fie: Doamne, ce dorești să fac astăzi? Fiecare vas consacrat lui Dumnezeu va fi umplut zi de zi cu untdelemnul sfânt, pentru ca din el să fie umplute și alte vase. În fiecare zi, trebuie să progresăm în dezvoltarea caracterului creștin, veghind și așteptând ocazii de a face voia și lucrarea Domnului. Fiecare cuvânt rostit, fiecare lucrare îndeplinită pentru Hristos vor avea o influență durabilă. Rostește cuvintele pe care ți le dă Dumnezeu, iar Domnul va lucra cu siguranță [131] prin tine. Nu te descuraja, chiar dacă s-ar putea să vezi multe lucruri pe care nu le aprobi. Sper și mă rog să fii îmbrăcată în fiecare zi în neprihănirea lui Hristos. — Review and Herald, 9 mai 1899 (scrisă doamnei. S. M. I. Henry, 25 martie 1899)
Semințele adevărului pot fi semănate în Woman»s Christian Temperance Union
Numai veșnicia va descoperi realizările. — Nu aș dori ca vreun om din poporul nostru să aibă o gândire atât de îngustă, încât să-i spună sorei Henry să rupă legătura cu Woman»s Christian Temperance Union (WCTU). Sora Henry poate să semene semințele adevărului în această organizație. Nu spun că ea trebuie să prezinte toate cunoștințele pe care le-a obținut cu privire la unele subiecte discutabile. Ea poate să vorbească despre veștile bune ale mântuirii. Apoi, după ce sufletele vor fi încălzite prin lucrarea Duhului Sfânt, iar zidurile prejudecății vor începe să cedeze, ea poate prezenta adevărul punct cu punct. Lucrarea aceasta pentru WCTU are o parte descurajatoare și istovitoare, iar noi trebuie să ne unim să o ajutăm pe sora noastră. Numai veșnicia va arăta ce s-a realizat prin acest fel de lucrare de slujire, câte suflete bolnave de îndoială și istovite de spiritul lumesc și de neliniște au fost aduse la Marele Medic, care dorește să-i mântuiască în mod desăvârșit pe toți cei care vor veni la El. Hristos este un Mântuitor înviat, iar vindecarea se află sub aripile Lui. — Manuscript Releases, vol. 7, p. 165
Moartea doamnei S. M. I. Henry este o pierdere reală pentru lucrarea lui Dumnezeu
Doamna Henry a avut de făcut o lucrare în mijlocul membrilor WCTU. — Sunt foarte întristată de moartea sorei Henry. Lumina pe care mi-a dat-o Domnul a fost că El a avut pentru ea o lucrare de făcut printre membrii WCTU și că puterea ei nu trebuia să fie absorbită de lucrarea făcută între frații noștri. Ea putea să facă pentru WCTU ceva ce nimeni altcineva din rândurile noastre nu putea face și nu ar fi trebuit să îngăduie ca frații noștri să o îndrume să își folosească între ei aptitudinile încredințate de Dumnezeu. Domnul urma să meargă înaintea ei în lucrarea pe care o avea de făcut. — Manuscript Releases, vol. 7, p. 167
O lucrare plină de dragoste și de duioșie, îndeplinită prin femeile influente. — Nu prezentați adevărul și starea de lucruri într-un mod atât de exagerat, încât cei care fac parte din WCTU să se îndepărteze cu disperare. Există adevăruri vitale cu privire la care ei au avut foarte puțină lumină. Ei ar trebui să fie tratați [132] cu duioșie, dragoste și respect pentru lucrarea lor bună. (…) Abțineți-vă să condamnați, până când voi și poporul nostru nu ați făcut tot ce se putea face pentru a ajunge la ei, nu prin argumentele elaborate ale pastorilor, ci prin femeile influente care lucrează așa cum a lucrat sora Henry. — Manuscript Releases, vol. 1, p. 125 (1900)
Un suflet prețios. — Sora Henry a fost implicată cu tot sufletul în lucrarea de reformă, iar influența ei a fost o mireasmă de viață spre viață. Ne vor lipsi mult eforturile ei personale. Ea și-a prezentat mărturia fără șovăială, și totuși cu înțelepciune. Când a fost convinsă de adevăr, sufletul ei s-a bucurat și, fără a căuta să găsească scuze, ea a venit cu recunoștință la ospățul Evangheliei. Ea s-a bucurat pentru privilegiul de a primi adevărul prețios, care face sufletul să fie înțelept în vederea mântuirii, și a simțit obligația de a-l împărtăși altora, cu recunoștință față de Dumnezeu pentru favoarea Sa îmbelșugată. Fără plată a primit și fără plată a dat. Ea a mărturisit cu credincioșie pentru adevăr. Când a făcut acest lucru, nu a considerat că este o datorie sau o lucrare care i-a fost încredințată, ci un mare privilegiu. Bucuria ei a fost aceea de a face în așa fel încât căile Lui să fie cunoscute pe pământ, iar vindecarea Sa mântuitoare, în mijlocul tuturor celor la care a ajuns influența ei. Ea a fost un misionar adevărat, un slujitor al Evangheliei, iar numele ei este scris în raportul cerului ca fiind o împreună-lucrătoare cu Dumnezeu. Noi nu putem ști cât de multe suflete vor fi mântuite prin slujirea ei prețioasă, care le-a atras la Hristos. Semințele pe care le-a semănat ea vor continua să se înmulțească și vor aduce un rod plin de slavă în ziua secerișului. — Review and Herald, 3 aprilie 1900 6 [133]
„MERGEȚI ÎN TOATĂ LUMEA!”
În zilele noastre, cuvântul „misionar” a fost înlocuit în mare măsură cu „lucrător interdivizional”, „lucrător în străinătate” sau alte expresii similare. Spiritul și sensul de „misionar” este folosit pentru a-i indica pe aceia care îi învață pe alții despre Isus și dragostea Sa, indiferent dacă merg într-o țară străină sau lucrează între vecini.
Femeile să fie educate pentru lucrarea misionară. — Pentru a dezrădăcina din minte ideile și învățăturile false, astfel încât adevărul și religia biblică să-și găsească locul în inimă, este necesară o lucrare stăruitoare. Colegiile noastre au fost înființate tocmai ca mijloc rânduit de Dumnezeu pentru a-i educa pe tineri și tinere pentru diferitele departamente ale lucrării misionare. Voia lui Dumnezeu a fost ca aceste colegii să trimită nu doar puțini, ci mulți lucrători. Dar Satana, hotărât să împiedice atingerea acestui scop, a pus mâna tocmai pe aceia pe care Dumnezeu a dorit să-i califice pentru a fi folositori în lucrarea Sa. Mulți ar lucra dacă ar fi îndemnați să slujească și, prin această lucrare, și-ar salva propriul suflet. Biserica ar trebui să-și simtă marea vină pentru că a reținut lumina adevărului și a restrâns harul lui Dumnezeu în interiorul granițelor ei înguste, în timp ce influența și banii ar trebui să fie folosiți fără rețineri pentru a aduce oameni competenți în lucrarea misionară. — Review and Herald, 17 iulie 1883
Să fie educate femei de diferite naționalități. — Centrele misionare au fost înființate, iar dacă puterea de convertire a adevărului ajunge la [134] tinerii noștri, îi vom vedea intrând în număr mare în rândurile lucrătorilor. Dacă ar fi fost educați încă de la începutul experienței lor religioase să fie loiali față de credința lor, zeloși în evlavie și plini de simpatie, având dorința nespusă pe care a avut-o Hristos pentru mântuirea sufletelor, am avea sute de misionari acolo unde astăzi avem numai unul. În fiecare centru misionar înființat, ar trebui să fie o școală pentru educarea lucrătorilor. Cei mai talentați germani, francezi și scandinavi ar trebui să fie implicați în lucrarea de educare a tinerilor și tinerelor din aceste diferite naționalități. [Sunt menționate numai aceste trei naționalități, dar principiul presupune ca toate naționalitățile să fie reprezentate.] Această lucrare esențială a fost neglijată într-o mare măsură. La sediul din Battle Creek, în Basel și în Christiana [acum Oslo], există o nevoie presantă de traducători în aceste limbi. (…) Dorim o sută de lucrători acolo unde este doar unul.
Responsabilitățile grele să nu fie încredințate unui singur om, indiferent de ramura lucrării. Povara trebuie să fie împărtășită de doi sau trei, așa încât, dacă unul este chemat într-un alt post al datoriei, altul să poată interveni pentru a-l înlocui. Nu s-au luat măsuri nici măcar pe jumătate din cât ar fi trebuit ca să se poată face față în orice situație de criză. Ar trebui să fie adunat un fond pentru a-i educa în domeniul lucrării misionare pe aceia care se vor dedica fără rezerve lui Dumnezeu și lucrării Sale și care nu vor lucra pentru salarii mari, ci din dragoste pentru Hristos, în scopul de a salva sufletele pentru care a murit El. — Review and Herald, 12 octombrie 1886
Să fie oferită o educație cuprinzătoare. — În calitate de popor care pretinde că are o mare lumină, noi trebuie să planificăm modalități și mijloace prin care să dezvoltăm grupe de lucrători educați pentru diferitele departamente ale lucrării lui Dumnezeu. Avem nevoie de o clasă de tineri — băieți și fete — bine disciplinați și cultivați pentru a face lucrare misionară în sanatorii, pentru a lucra la birourile editurii, în conferințele din diferitele state și în teritoriu, în general. Avem nevoie de tineri și tinere cu o înaltă cultură intelectuală, care pot să îndeplinească lucrarea cea mai bună pentru Domnul. Noi am făcut ceva în scopul atingerii acestui standard, dar încă suntem mult în urma nivelului plănuit de Domnul. — Review and Herald, 28 aprilie 1896
Femeile să lucreze în marile orașe ale lumii. — Londra mi-a fost prezentată din nou și din nou ca fiind un loc în care trebuie să fie făcută o mare lucrare, iar eu am încercat să spun acest lucru poporului nostru. Am petrecut doi ani în Europa, călătorind de trei ori în întregul teritoriu misionar. De fiecare dată când am mers acolo, [135]am văzut un progres în lucrare, iar ultima dată s-a manifestat o îmbunătățire hotărâtă. Oh, inima mi-a fost umplută de dorința arzătoare de a vedea că, în acest mare teritoriu, îndeosebi în Londra, lucrarea este îndeplinită așa cum ar fi trebuit. De ce nu au fost trimiși acolo lucrători, bărbați și femei, care ar fi putut face planuri pentru înaintarea lucrării? M-am întrebat de ce oamenii noștri, aceia care nu sunt pastori hirotoniți, dar au o legătură cu Dumnezeu și înțeleg Scripturile, nu le explică și altora Cuvântul. Dacă s-ar angaja în lucrarea aceasta, o mare binecuvântare ar veni în sufletul lor. Dumnezeu vrea ca poporul Său să lucreze. El a dat o lucrare fiecărui om — aceasta înseamnă, de asemenea, fiecărei femei — și lucrarea aceasta trebuie să fie îndeplinită de fiecare, în conformitate cu aptitudinile sale. — The General Conference Bulletin, 22 aprilie 1901
Lucrarea cu literatură
Evanghelizarea cu literatură este o lucrare nobilă. — Vânzarea literaturii noastre din casă în casă este o lucrare misionară și trebuie să fie continuată dintr-o perspectivă misionară. Cei aleși să fie colportori ar trebui să fie bărbați și femei care simt răspunderea slujirii, al căror scop nu este câștigul, ci acela de a face exact lucrarea care trebuie să fie făcută pentru a ilumina lumea. Întreaga noastră lucrare de slujire trebuie să fie îndeplinită spre slava lui Dumnezeu, pentru a le prezenta lumina adevărului acelora care se află în întuneric. Principiile egoiste, dragostea de câștig, demnitatea sau poziția nu trebuie să fie menționate niciodată între noi. — Australasian Union Conference Record, 1 mai 1901
Este important să-i prezentăm publicului literatura noastră. — Dacă există o lucrare mai importantă decât oricare alta, atunci aceasta este lucrarea de a-i prezenta publicului literatura noastră, conducându-i pe oameni să cerceteze Scripturile. Lucrarea misionară — prezentarea publicațiilor noastre în familii, discuțiile și rugăciunile făcute cu și pentru membrii acestora — este o lucrare bună, care îi va educa pe bărbați și femei pentru a face o lucrare pastorală. — Mărturii, vol. 4, p. 390 (1880)
O lucrare specială pentru cei bătrâni și neglijați
La vreo doi kilometri distanță de sanatoriu [Hinsdale], am văzut căminul de bătrâni al armatei, unde se află sute de veterani și soțiile lor. În acest cămin de bătrâni, ar trebui să fie făcută o lucrare misionară specială. Oamenii care se tem de Dumnezeu trebuie să caute să răscumpere timpul și să își asume lucrarea care a fost neglijată pentru acești bătrâni. [136] Domnul Hristos le-a răscumpărat sufletul cu prețul sângelui Său. Pentru această lucrare, să fie aleși bărbați și femei cu înțelepciune, care nu vor da greș și nu se vor descuraja. Nimeni să nu desconsidere eforturile lor, deoarece Domnul va fi cu aceia care lucrează împreună cu El, cu renunțare la sine și sacrificiu. Lucrarea aceasta este la fel de importantă ca lucrarea din țările străine. — Manuscript Releases, vol. 4, p. 377 (1909)
Adevăratul spirit misionar este esențial
Se pare că familia Steward a părăsit biserica pentru o vreme, dar a fost „recuperată”. Mary Steward a devenit editor și un corector eficient și prețuit la Review and Herald. După ce Ellen White s-a întors din Australia, Mary a fost angajată câțiva ani ca asistentă literară a ei. Ellen White indică multe defecte de caracter care au împiedicat-o pe Mary să ajungă o misionară. Probabil că scrisoarea aceasta, scrisă în 1891, a fost cea care a ajutat-o pe Mary Steward să ajungă la o relație mai apropiată cu Isus.
Dragă soră Mary Steward,
În timp ce mă rugam stăruitor Domnului pentru a-mi înțelege datoria de a merge în Australia și pentru a ști pe cine trebuie să luăm cu noi, El mi-a făcut cunoscut în mod clar că tu nu ești potrivită pentru a fi acel ajutor de care am nevoie în lucrarea pe care El mi-a dat-o. Tu nu poți să împărtășești spiritul lucrării într-un teritoriu misionar nou și neverificat. Au fost repetate aceste cuvinte: „Lucrurile duhovnicești trebuie judecate (n.tr. — în engl.: sunt înțelese) duhovnicește.” Caracterul tuturor celor care sunt aduși în legătură cu lumina pe care Domnul o transmite poporului Său va fi pus la încercare. Dacă nu are loc un progres, o dezvoltare și o creștere a credinței și a sfințeniei, în conformitate cu lumina care strălucește pe calea lor (…), va veni peste ei o orbire care îi va face să nu vadă și să nu înțeleagă lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Cei care prețuiesc lumina dată de Dumnezeu vor avea prospețime, putere și creștere în har, iar lumina aceasta va fi răspândită asupra altora.
Toți cei angajați în lucrarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu au nevoie de un spirit misionar, de sacrificiu de sine și renunțare la sine, deoarece, altfel, influența mea nu va fi aceea pe care o plănuiește El. Dacă nu înaintezi în cunoașterea și dragostea lui Dumnezeu, nu poți să păstrezi nici măcar lumina pe care o ai. Dacă nu strălucește din ce în ce mai puternic, lumina se va micșora și se va stinge în întuneric. Fiecare[137] lucrare va fi amestecată cu eul și întinată. Dumnezeu nu o va accepta. Mie și tuturor celor aflați în legătură cu mine ne este imposibil să fim niște mijloace de răspândire a luminii și să ne îndeplinim îndatoririle și responsabilitățile pe care le implică lucrarea aceasta, dacă nu creștem în har și în cunoașterea lui Isus Hristos. Toți cei aflați în legătură cu mine și cu lucrarea solemnă pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu trebuie să reprezinte caracterul acestei lucrări. Ei trebuie să aibă un caracter creștin exemplar și să fie un model de smerenie, de credincioșie, de răbdare, de acțiune promptă și energică, de loialitate neclintită față de influența sfințitoare a adevărului și de sacrificiu și muncă pentru alții. Pentru a face lucrul acesta, este necesară o experiență creștină în continuă creștere. Credința trebuie să fie puternică, simpatia și duioșia trebuie să umple sufletul, iar consacrarea să fie deplină. Ei trebuie să fie răbdători în încercări și asemenea lui Hristos în vorbire; până și gândurile lor trebuie să fie aduse în robie față de Isus Hristos.
Tu ai o experiență de obținut. Nu poți să fii egoistă și, în același timp, să fii pregătită pentru orice lucrare sau responsabilitate mare sau primejdioasă în slujba lui Hristos. Unicul tău scop trebuie să fie slava lui Dumnezeu, iar apoi creșterea ta va fi evidentă pentru toți. Trebuie să folosești toate mijloacele harului, pentru ca dragostea ta față de Dumnezeu și față de toți cei cu care te asociezi să fie curată și creștinească. Apoi, vei aproba lucrurile bune și vei fi umplută cu roadele neprihănirii primite prin Isus Hristos spre slava și lauda lui Dumnezeu. Viața ta creștină trebuie să fie remodelată, deoarece altfel nu vei vedea niciodată Împărăția cerului.
Mi-au fost arătați mulți din biserică care erau ca niște oameni care se îneacă și luptă cu disperare să își țină capul deasupra apei. În viața lor religioasă, ei nu au murit niciodată față de sine. Eul este idolul lor, iar ei se închină în fața altarului lui. Slăbiciunea și o experiență instabilă deschid calea pentru ispitele lui Satana, iar ei vor fi biruiți cu ușurință. Dacă ar aștepta cu credință ajutorul Domnului, puterea le-ar fi înnoită. Încercările credinței vor veni, dar dragostea, răbdarea și consecvența vor fi cântărite în balanța de aur a sanctuarului ceresc.
Tu trebuie să înveți în școala lui Hristos blândețea și smerenia inimii și să fii instruită, disciplinată și educată pentru a fi folositoare și pentru a primi nemurirea. Fie ca aceste cuvinte să aibă efectul potrivit asupra minții tale. Eu sunt preocupată de tine. Nimic să nu te atragă, să nu te amuze sau să îți abată [138] gândul de la lucrarea serioasă care se află în fața ta. Pentru binele tău prezent și veșnic, trebuie să faci ca această stare de lucruri să înceteze. Să nu se spună despre tine în viitor, așa cum s-a spus despre evreii creștini: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare” (Evrei 5:12). Tu ai nevoie de religie în cămin. Adu tot ce este plăcut și toată voioșia în viața de familie, prin fiecare cuvânt și fiecare faptă. Folosește cu atenție toate darurile cerului pe care le-ai primit prin lumina prețioasă dată de Dumnezeu și pune lumina aceasta în practică. Atunci, El Își va manifesta într-o măsură mai mare mila și bunătatea Sa. Împlinește pe pământ un destin vrednic de cer. — Letter 26a, 1891
Misionarii trebuie să fie dedicați lucrării
Următoarea scrisoare le-a fost adresată pastorului I. J. Van Horn și soției lui, care plecaseră ca misionari în Oregon. Adelia Patton locuise în casă la Ellen White câțiva ani înainte de a se căsători cu Isaac Van Horn și era ca o fiică pentru ea. James și Ellen White au avut mari speranțe și așteptări, gândind că, lucrând împreună, familia Van Horn va ajunge o echipă misionară puternică. Speranțele lor s-au ruinat curând.
Dragii mei copii, mereu aproape și dragi mie,
Vă scriu acum cu durere. Când ați plecat să lucrați în Oregon, ați făcut acest lucru cu ideea că soția ta și cu tine veți lucra în interesul cauzei lui Dumnezeu. Acest lucru mi-a fost arătat ca fiind voia lui Dumnezeu cu privire la voi.
Dar, prin calea aleasă de voi, ați schimbat această ordine a lucrurilor. Dumnezeu nu a poruncit să fie astfel. Dacă amândoi v-ați fi dedicat puterea și capacitatea pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a face lucrarea, având ca unic scop slava Sa, ați fi făcut doar ceea ce era datoria voastră să faceți. Importanța unei munci pline de sacrificiu de sine în lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să fie înțeleasă întotdeauna ca având un sens mai înalt. Dacă ați fi simțit acest lucru, ați fi manifestat un spirit de sacrificiu de sine. Dragostea și mila față de sufletele pentru care a murit Hristos v-ar fi abătut gândurile de la dorințele și planurile voastre egoiste.
Dragostea față de Acela care a murit pentru oameni va exercita o putere constrângătoare asupra imaginației voastre, asupra scopurilor și tuturor planurilor voastre. Noi nu vom [139] plănui pentru propria plăcere, pentru satisfacerea dorințelor noastre, ci ne vom pune pe noi înșine pe altarul lui Dumnezeu ca jertfă de bunăvoie adusă Domnului, ca El să ne folosească pentru slava Sa. Gândul lui Isus Hristos trebuie să fie în noi, luând în stăpânire fiecare gând și fiecare scop al vieții noastre. Aceasta este atitudinea în care ar trebui să ne păstrăm sufletul fără încetare înaintea lui Dumnezeu. Vom face acest lucru dacă ne vom da seama de valoarea sufletelor și dacă adevărul, așa cum este el în Isus, este întipărit în suflet. Aceasta este lucrarea care v-a fost încredințată — să fiți misionari pentru Dumnezeu.
Satana își face planurile pentru a contracara scopurile lui Dumnezeu. El vă ajută să vă alcătuiți pentru voi înșivă un plan despre care știe că va reuși să vă îngrădească pe amândoi în dificultăți, jefuindu-L pe Dumnezeu nu numai de munca Adeliei, ci, în mare măsură, și de munca fratelui Van Horn. Îngrijirea copiilor vă va preocupa mintea atât de mult, încât Hristos și lucrarea Sa vor fi neglijate. Vor fi stârnite sentimentele omenești cele mai puternice ale mamei față de copiii ei, iar acestea vor face ca lucrarea lui Dumnezeu să ajungă pe un loc întru totul secundar. Astfel, Satana vă va împiedica să mergeți pe calea folositoare pe care a indicat-o Dumnezeu.
Oh, dacă amândoi ați fi înțeles că adevărul — adevărul lui Dumnezeu, mântuirea sufletelor — este ceva mai puternic, mai adânc și mai constrângător chiar decât dragostea unei mame față de fiii ei! Niciun egoism nu trebuie să intervină pentru a prejudicia lucrarea lui Dumnezeu. Renunțarea la sine ar putea fi o agonie pentru firea pământească, dar partea cea bună, religia, trebuie să preia cârma. Adevărul și dragostea față de Hristos trebuie să ocupe citadela sufletului. Acolo Se află Dumnezeu întronat, acolo se află o conștiință de care voi ascultați, iar Dumnezeu vă va da în casa Lui un loc mai bun decât acela de fii și fiice.
Domnul i-a dat Adeliei talente superioare. Dacă ar fi fost folosite în lucrarea de câștigare a sufletelor pentru Isus, ar fi avut mult succes. Modalitatea ei de predare, simplă, plăcută și înălțătoare ar fi adus mulți fii și fiice la Isus Hristos. Lumina ar fi strălucit asupra minții ei de la tronul lui Dumnezeu și ar fi fost reflectată asupra altora.
Dar vrăjmașul a ocupat terenul, iar sugestiile lui au fost urmate. Voi ați început o lucrare pe care Dumnezeu nu a putut să o aprobe și nici nu a aprobat-o. Vrăjmașul a născocit o cale prin care să vă lovească pe amândoi și să vă împiedice să lucrați. Adelia a fost o persoană timidă, cu o sensibilitate profundă și ușor de descurajat. Imaginația ei, care, dacă ar fi fost dedicată și folosită pentru adevăr, ar fi devenit o putere pentru Dumnezeu, a fost folosită acum ca o piedică, fiind stimulată cu ușurință într-o direcție greșită pentru a prevesti răul, [140] pentru a vedea lucrurile într-o lumină greșită, pentru a simți că sunt pericole acolo unde nu există niciunul, pentru a manifesta neîncredere în Dumnezeu și în soțul ei.
Ea a avut propriile idei cu privire la tratarea situației ei. Nimeni nu era acceptat în afară de soțul ei. Ea a avut puțină încredere în Dumnezeu. Satana a putut să-i controleze simțămintele până acolo, încât să facă necesar ca soțul ei să fie cu ea și să o facă să se simtă profund mâhnită dacă el nu era un ajutor prezent. Imaginația a făcut ca, uneori, suferințele ușoare să i se pară foarte serioase și acute. Mintea amândurora a fost preocupată de noua lor experiență. Lucrarea din Conferință a fost neglijată în mod jalnic. Lucrarea pastorală a fost îndeplinită doar puțin după efortul de la amvon. Uneori, s-a manifestat o neglijență mai mare, alteori, mai mică, iar Satana a condus lucrurile într-o foarte mare măsură după cum a vrut. Niciunul dintre voi nu este conștient de neglijarea datoriei. Tocmai timpul în care ați fost cu totul preocupați de necazurile pe care vi le-ați adus voi înșivă asupra voastră a fost timpul în care o lucrare bună ar fi adus un seceriș de suflete la Isus Hristos.
Este foarte neînțelept să aveți copii acum. Timpul este scurt, pericolele din zilele din urmă vor veni curând, iar mulți dintre copiii mici vor fi luați înainte de a se întâmpla lucrul acesta. Dacă bărbații și femeile care pot să lucreze pentru Dumnezeu s-ar gândi că, în timp ce își fac pe plac lor înșiși prin faptul de a avea copii mici și de a se îngriji de ei, ar putea să lucreze prezentând calea mântuirii unui număr mare de oameni și aducând pe cât mai mulți fii și fiice la Hristos, răsplata lor ar fi mare în Împărăția lui Dumnezeu.
Adelia, inima mea este îndurerată, deoarece ai făcut o greșeală și L-ai jefuit pe Dumnezeu. Tu ești din fire temătoare, căutând necazuri. Când ești despărțită de copiii tăi, nu poți avea liniște și pace sufletească, iar înclinația ta spre îngrijorare îți închide calea pentru lucrare. Și aceasta nu este totul; lucrarea este neglijată într-o mare măsură. — Letter 48, 1876 [141]