Poți avea demnitate, fără o încredere exagerată în tine însuți; poți fi binevoitor și tolerant, fără să-ți sacrifici respectul de sine sau independența personală, iar viața ta poate avea o mare influență atât asupra celor din clasele înalte, cât și asupra celor din clasele modeste ale societății. — Mărturii, vol. 3, p. 506
Misiunea minunată a femeilor. — Adventiștii de ziua a șaptea nu trebuie să micșoreze în niciun fel importanța lucrării femeilor. — Slujitorii Evangheliei, p. 453
Cât de minunată este misiunea soțiilor, a mamelor și a tinerelor femei lucrătoare. Dacă doresc, ele pot să exercite o influență spre bine pentru toți cei din jurul lor. Prin modestie în îmbrăcăminte și printr-o purtare atentă, ele pot să dea o mărturie pentru adevăr, în simplitatea lui. Ele pot să facă în așa fel încât lumina lor să strălucească înaintea tuturor, pentru ca ei, văzând faptele lor bune, să Îi dea slavă Tatălui lor care este în cer. O femeie cu adevărat convertită va exercita o influență spre bine puternică și transformatoare. Când lucrează împreună cu soțul ei, ea poate să-l ajute în lucrare și să devină un mijloc de încurajare și de binecuvântare pentru el. Când voința și calea noastră sunt aduse la supunere față de Duhul lui Dumnezeu, nu există nicio limită pentru binele care poate fi realizat. — Lucrarea de binefacere, p. 157
Ferirea de orice aparență rea. — Unii nu simt că este o datorie religioasă aceea de a-și disciplina mintea pentru a o face să stăruie asupra [151] unor subiecte plăcute, în așa fel încât să poată reflecta mai degrabă lumină decât întuneric și tristețe. Această categorie de minți vor fi angajate fie în căutarea propriei plăceri prin conversații ușuratice, râs și glume, păstrându-și fără încetare starea de bună dispoziție printr-un șir continuu de amuzamente, fie vor fi deprimate, având încercări grele și conflicte interioare despre care cred că doar puțini le-au experimentat vreodată sau pot să le înțeleagă. Acești oameni pot să declare că sunt creștini, dar își înșală sufletul. Ei nu au o credință adevărată. Religia lui Isus Hristos este mai întâi curată, apoi pașnică, plină de neprihănire și de roade bune. Mulți au căzut în greșeala tristă, care este atât de răspândită în acest veac degradat, îndeosebi printre femei. Ele sunt prea încântate de cei de sex opus. Le place societatea acestora. Se simt flatate de atențiile lor și încurajează sau permit o familiaritate care nu este întotdeauna în acord cu îndemnul apostolului: „Feriți-vă de orice se pare rău.” — Review and Herald, 12 martie 1872
Nu este timp pentru impulsuri imorale. — Timpul nostru de probă este scurt. Nu avem timp de pierdut cu îngăduirea impulsurilor imorale. Comportamentul familiar al bărbaților căsătoriți față de femeile căsătorite și față de tinere este dezgustător în ochii lui Dumnezeu și al sfinților îngeri. Îndrăzneala obraznică a tinerelor de căuta compania tinerilor, învârtindu-se în jurul lor în locul în care lucrează ei, intrând în vorbă cu ei și flecărind despre lucruri neînsemnate, ușuratice, le înjosește statutul de femeie. Aceasta le înjosește chiar și în ochii celor care fac același lucru. — Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter și divorț, p. 245
Folosirea corespunzătoare a talentelor. — Nu toți avem de făcut aceeași lucrare. Există datorii distincte și individuale pe care trebuie să le îndeplinească fiecare; totuși, în îndeplinirea acestor îndatoriri variate, poate să fie o armonie frumoasă, unind lucrarea tuturor într-o potrivire desăvârșită. Tatăl nostru ceresc nu cere de la niciun om căruia i-a dat doar un talant să aibă rezultatele celui căruia i-a dat cinci. Dar, dacă acel singur talant este folosit în mod înțelept, posesorul va câștiga în curând mai mulți și va putea continua să-și sporească puterea și sfera de influență, folosind cât se poate de bine talanții pe care i i-a dat Dumnezeu. Individualitatea lui ar putea fi păstrată în mod distinctiv, și totuși el poate fi o parte a marelui întreg în înaintarea lucrării de reformă care este atât de necesară.
Dacă își folosește timpul și însușirile cu înțelepciune, bazându-se pe Dumnezeu pentru a primi înțelepciune și putere, femeia va putea să stea pe o poziție egală cu aceea a soțului ei, [152] în calitate de sfătuitor, îndrumător, tovarăș și conlucrător, și totuși să nu piardă nimic din grația sau din modestia feminină. Ea poate să-și înalțe propriul caracter și, fără să-și dea seama, când face lucrul acesta, ea înalță și înnobilează caracterul celor din familia ei și exercită o influență puternică asupra celorlalți din jurul ei. — Review and Herald, 1 iunie 1880
Atingerea potențialului deplin. — Oare de ce nu ar trebui să-și cultive femeile intelectul? De ce să nu se conformeze scopului lui Dumnezeu pentru existența lor? De ce nu înțeleg ele capacitățile pe care le au și nu își dau seama că aceste capacități le sunt date de Dumnezeu și că trebuie să se străduiască să le folosească la maximum pentru a le face bine altora și a face să înainteze lucrarea de reformă, lucrarea adevărului și adevărata bunătate în lume? Satana știe că femeile au o mare putere de influență spre bine sau spre rău; prin urmare, el caută să le atragă în lucrarea lui. (…)
Surori și mame, noi avem o țintă mai înaltă, o lucrare mai nobilă decât aceea de a studia ultima modă și de a ne confecționa ornamente inutile pentru a ne conforma standardului acestui Moloh modern. Noi putem să devenim sclavele lui și să sacrificăm pe altarele lui fericirea noastră prezentă și viitoare, precum și fericirea copiilor noștri. Și ce câștigăm la sfârșit? Am semănat în firea pământească și vom secera putrezirea. Faptele noastre nu fac față verificării lui Dumnezeu. În cele din urmă, vom vedea cât de multe suflete ar fi putut fi binecuvântate și salvate din întuneric și din ideile false prin influența noastră care, în schimb, le-a încurajat la mândrie și paradă, în detrimentul împodobirii interioare. — The Health Reformer, 1 iunie 1880
Implicarea în încheierea lucrării. — Surorile noastre — cele tinere, de vârstă mijlocie și cele de vârstă înaintată — ar putea să ia parte la încheierea lucrării pentru timpul acesta și, dacă fac lucrul acesta când au ocazia, vor obține o experiență de cea mai înaltă valoare pentru ele însele. Uitând de eul lor, vor crește în har. Prin educarea minții în direcția aceasta, ele vor învăța cum să poarte poveri pentru Isus. — Review and Herald, 2 ianuarie 1879
O influență transformatoare. — Mare este lucrarea și misiunea femeilor, în special a acelora care sunt soții și mame. Ele pot fi o binecuvântare pentru toți cei din jurul lor. Pot avea o influență puternică spre bine, dacă lasă ca lumina lor să lumineze, astfel încât ceilalți să poată fi conduși să-L slăvească pe Tatăl nostru ceresc. Femeile pot avea o influență transformatoare, dacă acceptă să Îi predea lui Dumnezeu căile și [153] voința lor și să-L lase să le ia în stăpânire gândirea, sentimentele și întreaga ființă. Ele pot avea o influență care tinde să-i rafineze și să-i înnobileze pe cei cu care vin în contact. Dar, în general, cele din această categorie nu sunt conștiente de puterea pe care o au. Ele exercită o influență inconștientă, care pare că acționează în mod natural, dintr-o viață sfințită, dintr-o inimă reînnoită. Ea este rodul care crește de la sine în pomul bun, de origine divină. Eul este uitat, absorbit în viața lui Hristos. Pentru ele, să fie bogate în fapte bune este ceva la fel de natural ca respirația. Ele trăiesc pentru a le face bine altora, și totuși sunt gata să spună: Suntem niște robi netrebnici. — Mărturii, vol. 2, p. 465
Influența îmbrăcămintei femeilor creștine
Frumusețea interioară este mai vrednică de dorit decât parada. — Dumnezeu ar fi bucuros ca surorile noastre să se îmbrace în haine simple și de bun-gust și să se angajeze serios în lucrarea Domnului. Ele nu sunt deficitare în destoinicie și, dacă și-ar folosi corect talentele pe care le au, eficiența lor ar spori mult. Dacă timpul pe care îl irosesc acum cu lucruri inutile ar fi dedicat cercetării Cuvântului lui Dumnezeu, explicându-l apoi altora, sufletele lor ar fi îmbogățite cu perle de adevăr, iar ele ar fi întărite și înnobilate prin efortul făcut pentru a înțelege temeiurile credinței noastre. Dacă surorile noastre ar fi creștine biblice conștiincioase, căutând să folosească orice ocazie pentru a-i lumina pe alții, am vedea zeci și zeci de suflete îmbrățișând adevărul numai prin sacrificiul de sine al străduințelor lor.
Surorilor, în ziua în care fiecare va trebui să dea seamă de faptele sale și lucrarea sa va fi pusă în cumpănă, veți fi bucuroase să vă revedeți viața sau veți simți că a fost căutată frumusețea exterioară, în timp ce frumusețea lăuntrică a sufletului a fost aproape cu totul neglijată? — Mărturii, vol. 4, p. 629, 630
Faceți ca modul de a vă îmbrăca să fie conform cu Biblia. — Surorile mele, dacă veți face în așa fel încât modul vostru de a vă îmbrăca să fie conform cu regulile date în Biblie, veți avea din belșug cu ce să le ajutați pe surorile voastre mai sărace. Nu veți avea numai mijloace, ci și timp. Adesea, timpul este cel mai necesar. Sunt mulți pe care i-ați putea ajuta cu sugestiile, tactul și priceperea voastră. Arătați-le cum să se îmbrace simplu, și totuși cu gust. Multe femei rămân departe de casa lui Dumnezeu, pentru că hainele lor sărăcăcioase și croite prost sunt într-un contrast atât de izbitor cu îmbrăcămintea altora. Multe suflete sensibile nutresc [154] un simțământ de umilință amară și se simt nedreptățite din pricina acestui contrast. De aceea, mulți ajung să se îndoiască de adevărul religiei și să-și împietrească inimile față de Evanghelie. — Divina vindecare, p. 207
Înfățișarea este un indiciu despre inimă. — Am văzut că înfățișarea este un indiciu despre ceea ce se află în inimă. Când în exterior atârnă panglici, se etalează gulere și tot felul de lucruri inutile, aceasta arată clar că în inimă există iubire pentru aceste lucruri. Dacă nu se curăță de întinarea lor, aceste persoane nu-L vor putea vedea niciodată pe Dumnezeu, pentru că doar cei cu inima curată Îl vor vedea. — Mărturii, vol. 1, p. 136
În timp ce împodobirea exterioară înfrumusețează trupul muritor, blândețea împodobește sufletul și îl conectează pe omul finit cu Dumnezeul cel infinit. Aceasta este podoaba plăcută lui Dumnezeu. (…) Îngerii cerului îi vor descrie în cărțile de sus ca fiind cel mai frumos împodobiți pe aceia care îmbracă neprihănirea Domnului Isus Hristos și umblă cu El în blândețea și smerenia inimii. — Review and Herald, 18 ianuarie 1881 [155]