Cunoașterea faptului că omul trebuie să fie un templu al lui Dumnezeu, un locaș în care să se descopere slava Sa, ar trebui să fie imboldul cel mai puternic pentru grija față de puterile noastre fizice și pentru dezvoltarea lor. Creatorul a adus la existență făptura umană într-un mod minunat, care impune respect, și El ne poruncește să facem din ea obiectul nostru de studiu, să-i înțelegem nevoile și să facem tot ce ține de noi pentru a o feri de rău și întinare. — Divina vindecare, p. 271
Exercițiul fizic face somnul mai plăcut și pașii mai sprinteni. — Femeile neglijează exercițiul fizic prin mersul pe jos. Călăritul nu poate lua locul mersului pe jos. Multe dintre cele care se simt foarte slăbite pot să meargă pe jos dacă își propun acest lucru. Ele nu sunt dispuse să meargă pe jos și le veți auzi motivând: „Oh, eu nu pot să merg. Mi se taie respirația. Mă dor coastele, mă doare spatele!” Dragi surori, aș dori ca voi să nu fi avut niciodată aceste infirmități. Dar eu știu că, dacă cedați în fața lor și renunțați, alegând o viață inactivă, nu veți fi eliberate de ele. Încercați să faceți exercițiu fizic moderat la început. Stabiliți reguli pe care să le respectați. Mergeți pe jos! Da, mergeți pe jos! Dacă este posibil, mergeți pe jos! Voi, care credeți că mersul pe jos este imposibil, încercați o distanță mică la început. Fără îndoială, veți obosi. Trunchiul ar putea să vă doară, spatele ar putea să vă doară, dar acest lucru nu ar trebui să vă sperie. Este posibil să vă simțiți picioarele slăbite. Și nu este de mirare, în condițiile în care nu le-ați folosit mai mult decât dacă nu ați fi avut picioare deloc. (…)[172]
Dacă nu ați fi făcut nimic altceva decât să mergeți pe jos și ați fi perseverat, ați fi putut să realizați mult în vederea refacerii. Somnul vostru ar fi fost mai plăcut. Când simțiți că ați ajuns la capătul puterilor, continuați să mergeți încă puțin. Nu vă târâți picioarele ca și când ați avea greutăți legate de ele. (…) Mișcați-vă mâinile în timp ce mergeți. Mergeți pe jos cu o atitudine voioasă. Iar când mergeți, priviți la frumusețile din natură, ascultați păsările cântătoare, ale căror triluri răsună în laude către Creatorul lor. Fiți inspirate de recunoștința lor fericită. Căutați să priviți tot ce este frumos, bun și plin de voioșie, lăsați ca aceste lucruri să vă înveselească pașii și să rămână în gândurile voastre pe parcursul zilei.
Continuați exercițiul acesta și nu îngăduiți nimănui să vă abată de la el. Folosiți picioarele pe care vi le-a dat Domnul și cereți de la El putere pentru a le folosi. Puteți să vă rugați pentru putere în fiecare zi și totuși să nu observați nicio schimbare până când nu veți începe să folosiți puterea pe care deja o aveți. Dați-I Domnului o șansă de a face ceva pentru voi, începând să vă ajutați singure. Veți observa zi de zi o schimbare în bine, în ciuda faptului că veți simți oboseală. Somnul vă va reface, iar apoi veți putea să vă sporiți efortul până când voi, cele care nu puteți să mergeți acum mai mult de câțiva pași depărtare de casă, ori de acasă la biserică, veți putea să mergeți doi și poate chiar trei kilometri, fără să suferiți.
Când m-am străduit să le conving pe femei că trebuie să meargă pe jos, unele au acceptat ideile mele și s-au hotărât să le pună în aplicare imediat. La primul efort, ele au mers probabil aproape un kilometru, s-au simțit epuizate și au suferit atât de mult, încât au decis că mersul pe jos nu era cel mai bun lucru pentru ele. Aceste femei au ajuns într-o extremă. Ele nu au putut să suporte să meargă de prima dată fără să sufere. Unele sunt înclinate întotdeauna să ajungă la extreme. Ele nu își propun să meargă până la un punct, apoi să se oprească. Ele trec dincolo de limită și nu reușesc să folosească în modul cel mai bun rațiunea pe care le-a dat-o Cerul. — The Health Reformer, 1 iulie 1868
Exercițiul fizic este esențial
În cele ce urmează se află un fragment dintr-o scrisoare adresată lui Edith Andrews, nepoata lui J. N. Andrews.
Una dintre datoriile noastre cele mai importante este aceea de a acorda o mare atenție sănătății. Avem această datorie față de noi înșine, față de societate și față de Dumnezeu. Tinerii și tinerele sunt proverbial de nepăsători față de sănătatea lor. Sute [173] mor de timpuriu, nu din cauză că așa a hotărât Providența, ci din cauza nepăsării. Multe fete ies din casă insuficient îmbrăcate când este frig. Altele aleg să stea și să citească sau să scrie, când ar trebui să facă exercițiu fizic. Dumnezeu le-a dat organe pentru a le folosi. Mașinăriei vii nu trebuie să i se îngăduie să ruginească din cauza lipsei de activitate. Pentru a supune toate puterile trupului la o solicitare egală, este nevoie de stăpânire de sine. Viața multora care au suferit o moarte prematură ar fi putut fi prelungită până la vârsta bătrâneții, dacă ar fi acționat inteligent.
Boala și moartea au ajuns ceva obișnuit din cauza ignoranței de neiertat a acelora care ar fi trebuit să știe mai multe.
Exercițiul fizic este indispensabil pentru sănătatea fiecărui organ. Inima primește sânge mai repede și îl trimite mai repede în plămâni. Plămânii funcționează mai viguros, furnizând o cantitate mai mare de sânge, care este trimis cu o putere mai mare în întregul organism. Exercițiul fizic conferă o nouă viață și putere fiecărei părți a trupului.
Nervii slăbesc sau se întăresc în funcție de modul în care sunt tratați. Dacă sunt folosiți prea mult timp sau prea intens, sunt suprasolicitați și slăbesc. Dacă sunt folosiți corect, se întăresc.
Pentru a avea sănătate, trebuie să fie menținut un echilibru al activităților. Mintea trebuie să se armonizeze cu corpul, altfel, nu vor fi obținute beneficii. Dacă exercițiul fizic este privit ca o corvoadă neplăcută, mintea nu este preocupată de exersarea diferitelor părți ale trupului. Mintea trebuie să fie implicată în folosirea mușchilor.
În educația tinerilor, exercițiul fizic trebuie să fie combinat cu solicitarea intelectuală.
Tinerele sănătoase nu știu niciodată cum să aprecieze valoarea sănătății. Dacă munca lor este sedentară, ele simt dezgust pentru alte domenii de lucru. Dacă fac exercițiu fizic, se plâng de oboseală. Acest lucru ar trebui să le convingă de faptul că au nevoie să-și antreneze mușchii. — Letter 6,1885
Legile sănătății să fie respectate cu strictețe. — Multă suferință ar fi putut fi evitată dacă toți s-ar fi străduit să prevină boala printr-o respectare strictă a legilor sănătății. Sunt necesare obiceiuri stricte cu privire la curățenie. [174] Atâta vreme cât sunt sănătoși, mulți nu se vor preocupa de păstrarea stării de sănătate. Ei neglijează curățenia personală și nu își păstrează cu atenție hainele curate. Impuritățile ies constant și imperceptibil din trup, prin pori, iar dacă suprafața pielii nu este păstrată într-o stare sănătoasă, organismul este împovărat de impurități.
Dacă nu este spălată și aerisită des, îmbrăcămintea purtată ajunge să fie plină de impuritățile care sunt eliminate din corp prin transpirația perceptibilă și imperceptibilă. Iar, dacă hainele purtate nu sunt curățate frecvent de aceste impurități, porii pielii le absorb înapoi. Dacă nu sunt îndepărtate, impuritățile trupului sunt preluate înapoi în sânge și duse în organele interne.
Pentru a se elibera de impuritățile otrăvitoare, natura face un efort de a curăța organismul. Acest efort produce febră, iar aceasta este considerată o boală. Dar, chiar și atunci, dacă bolnavii ar ajuta natura în eforturile ei, prin folosirea apei curate, ar fi prevenită multă suferință. Totuși mulți, în loc să facă acest lucru și să caute să înlăture materia otrăvitoare din organism, introduc în sistem mai multă otravă mortală, pentru a înlătura o otravă care se află deja acolo. — Review and Herald, 12 decembrie 1899
Adevăratele remedii pentru sănătate. — Aerul curat, lumina soarelui, cumpătarea, odihna, exercițiul fizic, dieta corespunzătoare, folosirea apei, încrederea în puterea divină — acestea sunt adevăratele remedii. Fiecare om ar trebui să cunoască mijloacele naturale de tratament și modul în care să le aplice. Sunt esențiale atât înțelegerea principiilor implicate în tratarea bolnavilor, cât și instruirea practică necesară pentru a face pe cineva în stare să folosească în mod corespunzător această cunoaștere. — Divina vindecare, p. 127
Influența aerului curat. — Aerul, aerul, prețiosul dar al Cerului de care ne putem bucura toți, vă va binecuvânta cu influența lui înviorătoare dacă nu îi veți împiedica intrarea. Spuneți-i bun venit, iubiți-l, iar el se va dovedi un prețios alinător al nervilor. Ca să fie păstrat curat, aerul trebuie să fie într-o continuă circulație. Influența aerului curat, proaspăt, va face ca sângele să circule sănătos prin întregul organism. El împrospătează corpul și îi dă sănătate și vigoare; în același timp, influența lui este simțită asupra minții, aducând calm și seninătate — el crește pofta de mâncare, stimulează digestia [175] și dă un somn sănătos și dulce. — Mărturii, vol. 1, p. 702
Lumina soarelui, o necesitate. — Doar puțini își dau seama că, pentru a se bucura de sănătate și voioșie, trebuie să aibă parte de un belșug de lumină solară, aer curat și exercițiu fizic. (…)
Nicio încăpere din casă nu ar trebui să fie considerată bine mobilată și ornamentată dacă nu are lumina înviorătoare și înveselitoare a soarelui, care este darul fără plată al Cerului pentru om. (…) — The Health Reformer, 1 aprilie 1871
Apa curată este una dintre binecuvântările Cerului
Folosirea apei curate. — Atât în sănătate, cât și în boală, apa curată este una dintre binecuvântările de căpetenie ale Cerului. Folosirea ei corectă ne aduce sănătate. Este băutura pe care Dumnezeu a oferit-o pentru ca animalele și omul să-și stingă setea. Băută în cantități suficiente, ajută la acoperirea necesităților organismului și ajută corpul să se împotrivească bolilor. Aplicarea externă a apei este o modalitate satisfăcătoare de reglare a circulației sângelui. O baie rece sau una cu apă potrivit de rece este un tonic excelent. Băile calde deschid porii și ajută, astfel, la eliminarea impurităților. Atât băile calde, cât și cele călduțe liniștesc nervii și reglează circulația. — Divina vindecare, p. 237
Apa curată și aerul curat (…) dau vigoare organelor vitale, curăță sângele și ajută natura în misiunea ei de a învinge stările rele ale organismului. — Review and Herald, 5 decembrie 1899
Ellen White a insistat asupra respectării principiilor sănătății în căminul ei
Această scrisoare a fost scrisă de la Reno, Nevada, către fratele și sora Lockwood, Marian Davis, Fannie Bolton și May Walling, care au rămas acasă. Ellen White participa acolo la o adunare de tabără.
Am sosit aici cu bine în această dimineață, cu puțin înainte de ora șapte. Constatăm că ar fi fost la fel de bine pentru noi dacă am fi așteptat încă o zi. Aici se fac pregătiri pentru cortul nostru. Podeaua este instalată, iar ei caută acum un covor.
Sora care a lucrat pentru sora Leinenger a hotărât să vină la mine acasă sau să meargă la St. Helena. Ea este dezamăgită și vrea să se întoarcă, așa că eu cred că ar fi fost mai bine să vină. Pot să-i dau doisprezece dolari pe lună acum, iar când mă voi întoarce sau când vor fi mai multe responsabilități și mai multă muncă de făcut, îi voi mări salariul.
Când am aflat că nu poate să fie cu mine, mi-am schimbat planurile din punct de vedere material, [176] iar acest fapt lasă doar o mică familie la St. Helena și una mică la Healdsburg, de care May poate să se îngrijească, dar, dacă May ar găsi un loc de muncă și ar învăța o meserie, ar avea nevoie de cineva care să-i coasă haine. Ea are materialul, iar eu vreau ca rochiile ei să fie făcute în așa fel ca să aibă o înfățișare respectabilă. Rochia neagră pe care am adus-o din Europa trebuie să fie terminată și să fie făcute altele, iar dacă Fannie nu a angajat o croitoreasă, atunci fata aceasta să se ocupe de cusut. Dacă nu poate să croiască, atunci o altă croitoreasă trebuie să facă acest lucru, dar spune-le că dispozițiile mele hotărâte sunt ca mânecile și manșetele să fie largi, nu așa de strâmte, încât să strângă peste tot. Fiecare mușchi trebuie să fie lăsat liber să-și facă lucrarea fără să fie nevoie să tragi de haine ca să-ți poți mișca liber mâinile.
Această practică de a face hainele strâmte este la modă, dar să nu se facă în casa mea, deoarece eu am o considerație deosebită pentru sănătatea angajaților mei. Lăsați spațiu suficient plămânilor pentru mișcările de respirație și spațiu din plin inimii pentru a-și face lucrarea, fără să fie împiedicate de faptul că hainele sunt strâmte. Eu nu respect standardul modei și nu doresc să fie puse în practică astfel de invenții. Nu am nevoie de nimic care ar putea dăuna în cea mai mică măsură respirației sau ar îngrădi libertatea deplină de mișcare. Fannie să-i dea de cusut acestei surori. Dacă nu poate să croiască și să le potrivească, ea poate să lucreze cu cineva care știe să facă aceste lucruri. Știu categoric că aceste mâneci strâmte și lipite de piele nu pot fi ceva înțelept, nici sănătos și, indiferent dacă este la modă sau nu, sfatul meu este să nu fie făcute strâmte. Citiți-le aceste rânduri celor care cos haine pentru mine.
Mi-ar plăcea ca hainele lui May să fie pregătite așa încât ea să poată merge oriunde va fi necesar pentru a învăța o meserie sau pentru a ajunge la timp în St. Helena. Vreau să fie îmbrăcată în haine bune. Ea are nevoie de o jachetă bună. În cufăr, se află o stofă groasă. May poate să-și facă o pelerină din ea. Din nou, directivele mele categorice sunt ca hainele să fie largi, nu așa de strâmte, încât să nu le poată îmbrăca fără eforturi. Așadar, dacă fata aceasta care stă la fratele Leinenger poate să coasă, May poate face lucrarea și poate să termine cusutul. (…)
Dacă May își face munca în mod sistematic, gândindu-se de dimineață și scriind pe hârtie ce anume intenționează să facă pentru a-și îndeplini munca, nu va pierde timpul, ci se va putea ocupa de toate lucrurile pe rând. Vasele nu trebuie să fie lăsate nespălate pentru a face altceva. [177] Mai întâi să fie făcut ce trebuie făcut în bucătărie. Apoi, după ce paturile au fost aerisite, pot fi aranjate. (…)
Este un obicei foarte rău acela de a munci încet și fără tragere de inimă. Munciți cu spor și nu vă veți descuraja. Nu este bine să dați curs impulsurilor. Dacă vedeți o carte pe care ați dori să o citiți și vă opriți din lucru și vă așezați să citiți în timpul orelor prețioase ale zilei, când sunt alte treburi de făcut, atunci munca este neglijată. Faceți-vă obiceiul să nu stați treze după ora nouă. Toate luminile trebuie să fie stinse. Această schimbare a nopții în zi este un obicei nefericit, care distruge sănătatea, iar obiceiul de a citi prea mult pe care îl au unii care lucrează cu mintea, luând astfel din timpul orelor de dormit, este foarte dăunător pentru sănătate. Obiceiul acesta atrage sângele spre creier, apoi se manifestă neliniște și agitație, iar somnul prețios, care ar trebui să odihnească trupul, nu poate veni când este dorit.
Este necesar să ne îngrijim de trup, să cunoaștem nevoile lui și să-l ferim de expuneri inutile. Este un păcat să nu știi cum trebuie să îngrijești de nevoile acestei „locuințe” pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Îndeosebi cei care au o muncă intelectuală ar trebui să înceapă să se liniștească și să nu fie agitați în niciun fel pe măsură ce se apropie de orele de somn. Sângele trebuie să fie atras de la creier spre o altă parte a corpului prin exercițiu fizic, dacă este necesar. Nu lăsați creierul să fie solicitat nici măcar prin citit și, desigur, nu depuneți eforturi în munca literară. Marian și Fannie, voi ar trebui să aveți o oră sau două [pentru citit], când vă convine cel mai bine, în timpul zilei, și să nu vă simțiți așa de înfometate după hrană intelectuală, încât să o consumați în orele nopții. Dumnezeu a desemnat noaptea să fie dedicată somnului.
Ei bine, sunt sigură că am scris suficient despre lucrul acesta. Dacă nu ne dăm seama că trebuie să respectăm legile pe care Dumnezeu le-a stabilit în ființa noastră, nu trebuie să așteptăm ca El să facă o minune pentru a contracara comportamentul nostru greșit. Trebuie să punem la lucru rațiunea și să facem tot ce putem mai bine pentru a învăța ce să facem ca să nu ne formăm obiceiul de a urma o anumită cale, numai pentru că suntem înclinați să facem acest lucru, ci să întrerupem orice obicei care este dăunător sănătății chiar și în cea mai mică măsură, deoarece aceasta cere Dumnezeu de la noi. Apoi, putem să-I cerem lui Dumnezeu cu credință să ne ajute, iar El va face acest lucru.
Sunt îngrijorată îndeosebi pentru Fannie. Vreau ca ea să își revină din starea de nervozitate și agitație, iar pentru a face acest lucru, trebuie să-și ia timp de odihnă pentru creier, ca nervii să nu mai fie dezacordați, așa cum este dezacordată vechea noastră orgă. Când se va ocupa de ea însăși, Fannie [178] va înțelege cum poate să-și îmbunătățească sănătatea. Îmi pare atât de rău pentru Fannie! Ea are o structură bună, oase puternice și ar trebui să aibă nervi și mușchi sănătoși, dar nu are pentru că a abuzat de creier și de puterea nervilor, suprasolicitându-i, fiind mereu încordată și înflăcărată, când rațiunea ar fi trebuit să preia controlul și să o țină în ascultare de legile lui Dumnezeu care conduc organismul omenesc. Aș dori ca Fannie să poată auzi lecturile prezentate acum despre sănătate la cantonamentul pentru sănătate. Ea are nevoie ca mintea și conștiința să-i fie sensibilizate cu privire la aceste lucruri și să-și folosească fiecare putere cu care a fost binecuvântată de Dumnezeu pentru a se face bine, așa încât să-și poată folosi puterile acestea ca pe niște daruri încredințate de Dumnezeu și să aibă capacități sănătoase pe care să le exercite în întreaga ei lucrare.
Fannie, tu ai nevoie de exercițiu fizic în casă și afară, în fiecare zi. Dacă obosești, acest lucru îți va relaxa mintea. Te las pe tine să stabilești care va fi acest exercițiu fizic. Poți să îți faci singură planul. Folosește-ți abilitatea și puterile minții pentru a planifica tot ce vei face în fiecare zi în domeniul exercițiului fizic. Vreau să fii conștientă de acest lucru. Nu fii o creație a impulsurilor tale, ci impune-ți reguli și ordine. Ocupă-te de tine însăți, fă-ți timp pentru acest lucru, iar când Domnul vede că faci ce poți pentru tine însăți și pentru a-ți păstra sănătatea, El va face partea pe care tu nu ești în stare să o faci.
Încredințez acum paza sufletelor și a trupurilor voastre conștiinței voastre iluminate și puterii lui Dumnezeu, care va conlucra cu eforturile voastre înțelepte ca să fiți sănătoase, așa încât să-I puteți aduce lui Dumnezeu un serviciu mai bun, care nu va fi ca o jertfă bolnavă.
Vreau ca May Walling să înțeleagă că trebuie să se îngrijească de sănătatea ei și să se ferească de răceli și expuneri inutile. Vreau ca toate să vă păstrați sănătatea, simțind că aceasta este o datorie solemnă care vă revine. Nu trebuie să fiți niște victime ale circumstanțelor sau ale impulsurilor, ci să fiți conduse de o judecată sănătoasă. Trebuie să gândiți de la cauză la efect. Nu vreau ca vreuna dintre voi să lucreze peste măsură, ci să vă organizați munca în așa fel încât să fiți în stare să îndepliniți totul fără agitație și fără să vă simțiți continuu epuizate. Dumnezeu vrea să faceți acest lucru și El vă va ajuta, dar voi trebuie să fiți corecte față de voi însevă.
Treziți-vă dimineața devreme; puneți-vă ceasul să sune pentru a vă scula devreme și respectați-vă programul, apoi culcați-vă devreme și veți vedea că veți învinge multe tulburări dureroase care epuizează mintea, [179] cauzează sentimente confuze, descurajare și o stare de neliniște și nefericire, care vă face neînstare să îndepliniți vreo lucrare fără un mare efort.
Sper și mă rog ca aceste cuvinte să nu ajungă să fie pentru voi doar niște povești ieftine, ci să le puneți în aplicare. Îndeosebi May trebuie să se gândească bine la tot ce are de făcut și să nu fie înceată și fără tragere de inimă, ci să își facă munca prompt și cu voioșie, ca și când ar lucra pentru Isus Hristos. — Letter 76, 1888 [180]