Calitatea creștinismului vostru este măsurată prin felul vieții voastre de cămin. Harul lui Hristos îl face în stare pe creștin să transforme căminul într-un loc plin de pace și de liniște. — Signs of the Times, 14 noiembrie 1892
Planul inițial al lui Dumnezeu. — Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima căsătorie. Astfel, această instituție Îl are ca întemeietor pe Creatorul universului. „Căsătoria să fie ținută în toată cinstea” (Evrei 13:4); ea a fost unul dintre primele daruri pe care i le-a dat Dumnezeu omului și este una dintre cele două instituții pe care, după căderea în păcat, Adam le-a luat dincolo de poarta Paradisului. Când principiile divine sunt recunoscute și urmate în această relație, căsătoria este o binecuvântare; ea ocrotește curăția și fericirea neamului omenesc, satisface nevoile sociale ale omului și îi înalță natura fizică, intelectuală și morală. — Patriarhi și profeți, p. 46
Căsătoria, o instituție sfântă. — Căsătoria a primit binecuvântarea lui Hristos și trebuie să fie privită ca o instituție sfântă. Adevărata religie nu trebuie să contracareze planurile lui Dumnezeu. El a rânduit ca bărbatul și femeia să fie uniți prin legătura sfântă a căsătoriei, să formeze familii care, încununate cu cinste, vor fi simboluri ale familiei din cer. [181] La începutul lucrării Sale de slujire publică, Domnul Hristos Și-a arătat în mod hotărât aprobarea față de instituția pe care o înființase în Eden. Astfel, El le-a declarat tuturor că nu va refuza prezența Sa la ocaziile de căsătorie și că, atunci când este unită cu sfințirea și curăția, cu adevărul și neprihănirea, căsătoria este una dintre cele mai mari binecuvântări date vreodată familiei omenești. — Signs of the Times, 30 august 1899
Fiecare are responsabilitățile lui. — Cei doi care își unesc interesele pentru o viață întreagă au trăsături de caracter distincte și responsabilități individuale. Fiecare are lucrul său, însă femeile nu trebuie să fie evaluate după cantitatea de lucru pe care îl pot face, precum animalele de povară. Soția trebuie să împodobească cercul familiei ca soție și companie pentru un soț înțelept. La fiecare pas, ea trebuie să-și pună întrebarea: „Este acesta standardul pe care trebuie să-l ating ca femeie?” Și: „Cum Îl pot reprezenta pe Hristos în căminul meu?” Soțul trebuie să-i arate soției că apreciază lucrul ei.
Soția trebuie să-și respecte soțul. Soțul trebuie să-și iubească soția, să aibă grijă de ea; după cum prin legământul căsătoriei au devenit una, în același fel credința în Hristos ar trebui să îi facă să fie una în El. Ce poate fi mai plăcut pentru Dumnezeu decât să vadă că aceia care pășesc în relația de căsătorie caută să-L cunoască pe Domnul Hristos și să fie umpluți tot mai mult cu Duhul Său? — Căminul adventist, p. 114
Soția să fie tratată cu tandrețe. — Încă puteți fi o familie fericită. Soția ta are nevoie de ajutorul tău. Ea este ca o viță-de-vie agățătoare; ea vrea să se sprijine pe puterea ta. Tu poți să o ajuți și să o conduci de-a lungul drumului. Nu ar trebui să o critici niciodată. Nu o mustra niciodată dacă eforturile ei nu sunt cum crezi tu că ar trebui să fie. În loc de aceasta, încurajeaz-o prin cuvinte de tandrețe și de iubire. Tu poți să o ajuți pe soția ta să își păstreze demnitatea și respectul de sine. Nu lăuda niciodată lucrarea sau faptele altora în fața ei, ca s-o faci să-și simtă deficiențele. În această privință, ai fost aspru și insensibil. Ai arătat mai multă amabilitate față de servitorii voștri plătiți decât față de ea și i-ai pus mai presus de ea în administrarea casei. — Mărturii, vol. 2, p. 305
Soția să-l ajute cu voioșie pe soțul ei să-și păstreze demnitatea. — Mi s-a arătat, de asemenea, că adesea soția este cea care face mari greșeli. Ea nu depune eforturi serioase pentru a-și stăpâni firea și pentru a-și face căminul fericit. De multe ori, există nemulțumiri și plângeri inutile din partea ei. Soțul vine acasă de la lucru [182] obosit și tulburat și este întâmpinat cu o privire încruntată, în loc de cuvinte vesele și încurajatoare. Nu este și el decât un om și, în felul acesta, sentimentele i se înstrăinează de soția lui, pierde dragostea căminului, cărarea îi devine întunecată și curajul îi este distrus. Își pierde respectul de sine și demnitatea pe care Dumnezeu îi cere să o aibă. — Mărturii, vol. 1, p. 307
Dragostea față de Hristos și unul față de celălalt. — Nici soțul, nici soția nu trebuie să lase ca individualitatea proprie să fie absorbită de individualitatea celuilalt. Fiecare are o relație personală cu Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întrebe pe El: „Ce este bine?” „Ce este greșit?” „Cum aș putea să împlinesc cel mai bine scopul vieții?”. Bogăția sentimentelor voastre trebuie să se reverse către Acela care Și-a dat viața pentru voi. Faceți din Hristos cel dintâi, cel de pe urmă și totul în toate. Pe măsură ce dragostea față de El ajunge mai adâncă și mai puternică, dragostea unul față de celălalt va fi curățită și întărită.
Spiritul pe care îl manifestă Hristos față de noi este spiritul pe care trebuie să-l manifeste soțul și soția unul față de celălalt. „Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit.” „Și, după cum biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”
Nici soțul, nici soția nu ar trebui să încerce să exercite asupra celuilalt o stăpânire arbitrară. Nu încercați să-l constrângeți pe celălalt să cedeze dorințelor voastre. Nu puteți să faceți acest lucru și, în același timp, să vă păstrați dragostea unul față de celălalt. Fiți buni, răbdători, atenți și curtenitori. Prin harul lui Dumnezeu, voi puteți avea succes în a vă face fericiți unul pe celălalt, așa cum ați promis când ați făcut legământul căsătoriei. — Review and Herald, 10 decembrie 1908 [Vezi Note suplimentare E].
Fiți atenți la alegerea tovarășului de viață
O căsătorie neînțeleaptă poate să vă distrugă capacitatea de a fi folositori. — Dacă cei care se gândesc la căsătorie doresc să nu își facă reproșuri amare după aceea, trebuie să facă din aceasta un subiect de reflecție serioasă și stăruitoare acum. Dacă este făcut în mod neînțelept, acest pas constituie unul dintre mijloacele cele mai eficiente de a distruge capacitatea tinerilor și a tinerelor de a fi folositori. Viața devine o povară și un blestem. Nimeni nu poate să distrugă atât de categoric fericirea și capacitatea unei femei de a fi folositoare și să-i facă viața o povară care să-i zdrobească inima, așa cum poate face soțul ei și nimeni nu poate să facă nici măcar a suta parte din nenorocita lucrare de a îngheța speranțele și aspirațiile unui om, de a-i paraliza energiile și a-i ruina influența și perspectivele de viitor, cum poate soția lui. Ceasul căsătoriei este cel de la care [183] mulți bărbați și multe femei încep să-și socotească succesul sau eșecul în viață, precum și speranțele de a avea viața veșnică. — Review and Herald, 2 februarie 1886
Merită el? — Înainte de a accepta o cerere în căsătorie, fiecare femeie ar trebui să se întrebe dacă acela cu care este gata să-și unească destinul merită acest lucru. Care este raportul din trecut al vieții sale? Este viața sa curată? Are iubirea pe care el o exprimă un caracter nobil și elevat sau este numai o atracție sentimentală? Are el trăsături de caracter care o vor face fericită? Poate ea să găsească o adevărată pace și bucurie în această afecțiune? I se va îngădui oare să-și păstreze individualitatea sau judecata și conștiința ei vor trebui să fie supuse controlului soțului ei? Ca ucenic al Domnului Hristos, ea nu își mai aparține, pentru că a fost cumpărată cu un preț. Poate ea să onoreze cerințele Mântuitorului ca fiind cele mai importante? Vor fi păstrate corpul și sufletul, gândurile și planurile ei curate și sfinte? Aceste întrebări au o importanță vitală pentru binele fiecărei femei care intră în relația de căsătorie. — Mărturii, vol. 5, p. 362
Soția să-și păstreze identitatea. — O femeie care se supune continuu, căreia i se poruncește în cele mai mici lucruri legate de viața de gospodărie și care va renunța la identitatea ei nu va fi niciodată de prea mult folos sau o binecuvântare în lume și nu va împlini planul lui Dumnezeu cu privire la existența ei. Ea este mai degrabă o mașinărie care trebuie condusă de voința și de mintea altcuiva. Dumnezeu i-a dat fiecărui om, bărbat sau femeie, o identitate și o individualitate pentru a putea acționa în temere de Dumnezeu în dreptul lui însuși. — Mărturii cu privire la comportamentul sexual, p. 25
Când apar probleme
Hristos este ajutorul nostru în vreme de nevoie. — Scrisoarea următoare i-a fost adresată doamnei Philip Wessels, în 7 martie 1897. Unele părți din aceasta apar în volumul Căminul adventist. Sperăm ca scrisoarea aceasta să fie o încurajare pentru cei care se confruntă cu situații similare.
Dragă soră Wessels,
Îți voi scrie câteva rânduri în această dimineață. Sper și mă rog să nu îți pierzi credința și să nu te descurajezi. Fiecare dintre noi are o individualitate proprie, care nu poate fi absorbită de altcineva. Tu ai un suflet de mântuit sau de pierdut. Domnul va fi pentru tine un ajutor prezent în vreme de nevoie. El dorește ca tu să stai la postul datoriei, bazându-te întru totul pe Acela care ne-a iubit și a murit pentru noi. [184]
Tu ai acum o responsabilitate dublă, deoarece soțul tău I-a întors spatele lui Isus. În calitate de mamă, lucrarea ta este aceea de a-i aduce pe copiii tăi la Domnul. Când Domnul Hristos a fost pe pământ, iar mamele și-au adus copiii la El, ucenicii au fost pe punctul de a le îndepărta, dar Isus i-a mustrat pe ucenici, spunând: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.”
Eu știu că trebuie să fie un mare necaz pentru tine să stai singură, cel puțin în ce privește împlinirea Cuvântului. Totuși nu ai de unde să ști, oh, soție scumpă, dacă nu cumva viața ta de credință și de ascultare consecventă nu ar putea să-l câștige înapoi la adevăr pe soțul tău! Lasă-i pe copii să vină la Isus. Prezintă-le, într-un limbaj simplu, cuvintele adevărului. Cântă-le cântece atrăgătoare și plăcute, care descoperă dragostea lui Hristos. Adu-i pe copiii tăi la Isus, pentru că El iubește copilașii.
Fii mereu voioasă. Nu uita că ai un Mângâietor, pe Duhul Sfânt, pe care L-a trimis Hristos. Tu nu ești niciodată singură. Dacă vei asculta vocea care îți vorbește acum, dacă Îi vei răspunde fără întârziere Celui ce bate la ușa inimii tale, spunând: „Intră, Doamne Isuse, ca să pot cina cu Tine și Tu cu mine”, Oaspetele ceresc va intra. Când acest element, care este întru totul divin, va locui înăuntrul tău, va fi pace și liniște. Împărăția cerului se apropie de tine.
Fiecare oră să fie o oră de rugăciune și de credință. Poți să te aștepți la încercări. Noi toți trebuie să fim curățați de zgură, albiți și încercați. În timpul încercării, caută să aduci fiecare gând la supunere totală față de Isus Hristos. Un dușman după altul ar putea să vină pe căi neașteptate, dar respinge ispitele vrăjmașului! În acest fel, noi înaintăm din har în har, din putere în putere, câștigând biruințe spirituale una după alta.
Prinde-te cu putere de Hristos, iar El îți va da brațul Său puternic să te sprijini pe el. Pentru cei biruitori este pregătită o cunună a vieții.
O legătură strânsă cu Hristos înseamnă să împlinești cuvintele Sale. El spune că legătura aceasta este o continuare a iubirii Sale. Atunci, inima este în armonie cu Dumnezeu. Prețuiește făgăduințele Sale, îndeplinind fiecare datorie cu credincioșie, ca pentru Dumnezeu. „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea.” În aceasta constă conformarea și dependența noastră.
Tu ai un Ajutor puternic și, atâta vreme cât te încrezi în Cel ce este Adăpostul tău, ești în siguranță. [185] Mlădița fără sevă, după ce este altoită în viță, primește aceeași hrană ca vița și devine o mlădiță vie. Legătura cea mai strânsă dintre cel păcătos și Mântuitorul se poate vedea atunci când cel păcătos devine un împlinitor al Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci, inima, voința și mintea lui sunt într-o legătură strânsă cu Hristos. Prin credință, făpturile omenești limitate, slabe și neajutorate își unesc slăbiciunea cu puterea Sa. Această unire arată încredere și o dragoste deplină, de care au nevoie neajutorarea și dependența noastră.
Hristos a suferit o moarte rușinoasă ca să ne poată aduce la Dumnezeu. Când sufletul este convins că Hristos este în stare să-i mântuiască pe deplin pe toți cei care vin la El, când I se consacră în întregime Aceluia care este un Mântuitor atotputernic, când se bazează pe făgăduințele primite și crede întru totul în Isus, el este declarat de Dumnezeu ca fiind una cu Hristos. Un suflet care depinde de Hristos cu simplitatea cu care depinde un copil de mama lui este îndreptățit, deoarece el devine una cu Înlocuitorul lui, care este Îndreptățire și Răscumpărare. În aceasta constă dragostea, și anume în faptul că inima și voința sunt unite în Isus Hristos.
Ce a spus Mântuitorul? „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Când încercările umbresc sufletul, adu-ți aminte de cuvintele lui Hristos, adu-ți aminte că El este o prezență nevăzută în persoana Duhului Sfânt și că El va fi pacea și mângâierea care îți sunt date, arătându-ți că El este cu tine, El, Soarele Neprihănirii, alungând întunericul tău. „Dacă Mă iubește cineva”, a zis Hristos, „va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Fii voioasă! Lumina va veni și sufletul tău se va bucura mult în Domnul. — Letter 124, 1897
Rămâneți statornice în situațiile dificile. — De asemenea, în 5 octombrie 1898, Ellen White i-a scris sorei Wessels, încurajând-o să aibă credință și să rămână aproape de Domnul.
Dragă soră Wessels,
Sunt profund preocupată de tine, de soțul tău și de copiii tăi. Mulțumesc Tatălui meu ceresc pentru că ți-a dat harul de a rămâne statornică în credință în situațiile dificile. Sora mea, să nu îți pierzi încrederea în Tatăl tău ceresc nici măcar o singură clipă. [186] Inima ta să se încreadă în Dumnezeu. Pune-ți încrederea în El. Mâna Lui te susține și, dacă rămâi în Hristos, vei ajunge tot mai puternică. Dacă vei continua să-L cunoști pe Domnul, vei ști că venirea Lui este pregătită asemenea dimineții.
Cunoașterea adevărului este legată de acea credință care lucrează din dragoste și purifică sufletul. Dacă vei continua să te încrezi în Dumnezeu, îți vei da seama că binecuvântările cele mai prețioase îți sunt date întotdeauna în vreme de nevoie. Domnul vede, Domnul știe cât de mult ai nevoie de harul Său. „Căci voi cinsti... pe cine Mă cinstește.” Domnul va răsplăti credința ta și încrederea ta sinceră în El. Niciodată nu trebuie să fii neîncrezătoare în Cuvântul lui Dumnezeu. Tu ai pus la încercare făgăduința lui Dumnezeu. Ai simțit mâna Lui susținându-te. Domnul va auzi rugăciunile tale. — Letter 82, 1898
Invitați Duhul lui Dumnezeu, care domolește și supune inimile, să clarifice neînțelegerile
Aceasta este o parte dintr-o scrisoare lungă, adresată lui Mary Nelson în 19 martie 1902. Ellen White a încercat să îi sfătuiască pe soții Nelson să se împace și să redevină o familie.
Copiii tăi au nevoie de un tată, tu ai nevoie de un soț și soțul tău are nevoie de o soție. Tu ai nevoie de ajutorul soțului tău și amândoi aveți nevoie de ajutorul Mântuitorului. Amândoi ar trebui să cultivați credința. Copiii tăi au nevoie de un tată care să poarte jugul lui Hristos, un tată care să-și supună voința față de voința lui Dumnezeu, pentru a fi modelat de mâna divină.
Fratele meu, sora mea, pentru un timp, voi nu ați locuit împreună. Nu ar fi trebuit să urmați această cale și nu ați fi făcut astfel dacă amândoi ați fi cultivat răbdarea, bunătatea și îndurarea care ar trebui să existe întotdeauna între soț și soție. Niciunul dintre voi nu ar trebui să își propună și să încerce să își aducă la îndeplinire ideile și planurile lui, fără să ia în considerare consecințele. Niciunul dintre voi nu ar fi trebui să fie hotărât să facă doar cum vrea el. Lăsați ca Duhul lui Dumnezeu, care domolește și supune, să lucreze asupra inimii voastre și să vă pregătească pentru lucrarea de educare a copiilor voștri. Lucrarea voastră este aceea de a le modela caracterul, sub conducerea lui Dumnezeu. Pentru a vă baza pe [187] puterea pe care numai Domnul poate să o dea, voi trebuie să vă exercitați credința. Apelați la Tatăl vostru ceresc pentru a vă feri să cedați ispitei de a vorbi unul cu celălalt cu nerăbdare, asprime și încăpățânare. Amândoi aveți caractere nedesăvârșite. Pentru că nu ați fost sub stăpânirea lui Dumnezeu, comportamentul vostru unul față de celălalt a fost neînțelept.
Vă implor să vă supuneți lui Dumnezeu. Când sunteți ispitiți să spuneți ceva provocator, mai bine abțineți-vă. Veți fi ispitiți în punctul acesta, pentru că nu ați biruit niciodată această trăsătură de caracter discutabilă. Cu toate acestea, fiecare obicei greșit trebuie să fie biruit. Predați-vă pe deplin lui Dumnezeu. Cădeți pe Stânca Isus Hristos și lăsați-vă zdrobiți. Disciplinați-vă în calitate de soț și soție. Cereți ajutor de la Dumnezeu. El este dispus să vă acorde simpatia Sa divină și harul Său fără plată. Acela care timp de treizeci de ani a fost un fiu credincios, lucrând în atelierul de tâmplărie pentru a-Și îndeplini partea în purtarea poverilor familiei, le va da urmașilor Săi puterea de a-și face cu credincioșie partea în purtarea poverilor vieții de familie.
Sora mea, Domnul Hristos ți-a încredințat lucrarea sfântă de a-i învăța pe copiii tăi poruncile Sale. Pentru a fi pregătită să faci lucrarea aceasta, tu însăți trebuie să trăiești în ascultare de toate preceptele Sale. Cultivă obiceiul de a veghea cu atenție asupra fiecărui cuvânt și fiecărei fapte. Fii cât se poate de atentă la cuvintele tale. Învinge-ți orice înclinație de a fi pripită, deoarece, dacă se manifestă nerăbdarea, aceasta îl va ajuta pe vrăjmaș să facă din căminul tău un loc dezagreabil, cu totul neplăcut pentru copiii tăi.
Toți suntem proprietatea Domnului Isus. El Și-a dat viața ca preț pentru răscumpărarea noastră. Prin darul Său, fiecare familie — tată, mamă și copii — poate fi mântuită. Sora mea, oare îți vei neglija tu îndatoririle din cămin prin faptul că nu vei pune la lucru puterea voinței pe care ți-a dat-o Dumnezeu, într-un efort de a-i ajuta pe copiii tăi? În Numele Domnului, îți cer să faci orice efort posibil, cu ajutorul soțului tău, pentru a-i salva pe copiii tăi!
În calitate de părinți, asupra fiecăruia dintre voi se află o responsabilitate egală de a veghea asupra fiecărui cuvânt și fiecărei fapte, pentru ca nici cuvintele voastre, nici comportamentul vostru să nu vă discrediteze în ochii copiilor. Aduceți în căminul vostru toate lucrurile plăcute, tot confortul și bucuria pe care sunteți în stare să le aduceți. [188]
Dragii mei, frate și soră Nelson, pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu pentru purtarea voastră din trecut! Căutați să ajungeți la o înțelegere și să vă reuniți ca soț și soție. Lăsați deoparte experiența neplăcută și nefericită din trecut. Prindeți curaj în Domnul! Închideți ferestrele sufletului care sunt îndreptate spre cele pământești și deschideți-le pe cele îndreptate spre cer. Dacă vocile voastre sunt îndreptate în rugăciune spre cer pentru a cere lumină, Domnul Isus, care este lumina și viața, pacea și bucuria, va auzi strigătul vostru. Acela care este Soarele Neprihănirii va străluci în încăperile minții voastre, iluminând templul sufletului. Dacă veți spune bun venit strălucirii prezenței Sale în căminul vostru, nu veți rosti cuvinte de natură să cauzeze simțăminte de nefericire.
Oh, Mary, te rog să te oprești și să te gândești cât de mult Îl întristezi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! Te rog, caută-L pe Domnul cu toată inima ta, pentru ca Soarele Neprihănirii să poată străluci în sufletul tău și să lucreze în tine o schimbare totală, sfințind fiecare cuvânt și faptă a ta!
Cât de mult aș dori să strig cu voce tare către toate mamele din țară: „Sfințiți-vă duhul prin harul pe care Hristos îl dă fără plată acelora care îl cer! Manifestați duioșie! Dați pe față o dragoste sfințită față de copiii voștri. Fiți preocupate de fericirea lor. Învățați-i să exercite bunul-simț. Familiarizați-i cu Dumnezeu și cu scopul Său pentru ei. Faceți religia lui Isus Hristos să fie atrăgătoare. Nu-L supărați niciodată pe Domnul Dumnezeu prin neînțelegeri și certuri deplasate. Căutați blândețea și smerenia inimii. Cultivați dragostea!”
Frate și soră Nelson, deși în trecut ați avut neînțelegeri, voi vă aflați acum sub obligația solemnă față de Dumnezeu de a folosi cât puteți mai bine abilitățile și puterile pe care vi le-a dat El. Ar trebui să folosiți fiecare ocazie pe care o aveți pentru a atinge un standard mai înalt. Scopul lui Dumnezeu, care vă este arătat prin sora White, slujitoarea Lui, este ca voi să priviți la Isus și, privind la El, să fiți schimbați după chipul Său. Domnul dorește să nu mai fiți doar copii în experiența creștină, ci, prin împărtășirea harului Său, să ajungeți desăvârșiți în El. Dacă profitați de ocaziile prezente de a atinge o experiență mai înaltă, voi puteți să ajungeți puternici și desăvârșiți în Hristos Isus.
Frate Nelson, vrei tu să îți supui și să îți îmblânzești firea? Tu poți să ajungi asemenea lui Isus și să fii misionarul Său, ajutorul Său. El nu te îndeamnă niciodată să fii aspru, dictatorial și sever cu membrii [189] familiei tale și cu cei cu care ai de a face. Tu poți să trăiești viața aceasta o singură dată. Oare nu vei aduce în viața aceasta toate trăsăturile plăcute și toată bunătatea unui caracter desăvârșit? Domnul vrea să fii bun și să faci binele. Fiecare dintre noi poate să facă din viața aceasta tot ce îi place. Dacă alegem, noi putem să-L cinstim pe Dumnezeu, folosind corect talantul vorbirii.
Fratele meu, asumă-ți sarcina de a te îngriji de copiii tăi. Nu va fi de niciun folos să-i învinuiești, deoarece ei au moștenit înclinațiile tale. Când îți exerciți autoritatea asupra lor, fii ferm, dar nu arbitrar. Când vorbești cu ei, vorbește în așa fel încât să nu stârnești o împotrivire încăpățânată.
Frate și soră Nelson, exemplul pe care li l-ați dat copiilor voștri nu a fost acela al unor oameni convertiți. Dacă ați fi fost schimbați prin harul lui Hristos, ați fi arătat că ați biruit egoismul și dorința de a face așa cum vreți, de a vă asculta înclinațiile firești și de a face cum vă place. Acum este timpul să arătați că nu trăiți pentru a-i face pe plac eului. Aduceți în caracterul vostru parfumul caracterului lui Hristos. Renunțați la spiritul de ceartă, la nervozitate și nemulțumire. Cultivați o vorbire curată. Rugați-vă și cântați pentru slava lui Dumnezeu. Și pacea Lui să domnească în inima voastră. — Letter 47a, 1902
Curtenia și căsătoria sunt un pas serios
Strănepoata lui Ellen White, Addie Walling, a fost ca o fiică pentru ea. Se pare că un văr mai îndepărtat era interesat de ea. Ellen White a schițat motivele pentru lipsa ei de entuziasm față de o astfel de curtenie.
De când am scris cele ce urmează, am primit de la tine o scrisoare care m-a liniștit într-o oarecare măsură, dar încă sunt puțin îngrijorată. Mă gândesc la Reuben [Tapley] — sper că nu este nicio relație strânsă între voi. Aș fi foarte tristă dacă aș ști că tu i-ai dat vreo încurajare clară. Îmi place de Reuben. Îl consider un tânăr sincer, dar nu este cel căruia aș dori să i te dau în căsătorie, din câteva motive. Unul este acela că el suferă de tuberculoză, venind dintr-o familie care suferă de această boală, iar eu știu prea bine ce înseamnă să fii nevoit să lupți cu această boală îngrozitoare. Noi i-am înmormântat pe Nathaniel și Annie White din cauza tuberculozei. L-am înmormântat pe Lumen Masten, administratorul editurii, din cauza tuberculozei. L-am înmormântat pe Robert Harmon, al doilea dintre frații mei ca vârstă, din cauza tuberculozei. Am înmormântat-o pe Sarah Belden din cauza tuberculozei. [190]
Deoarece tu prețuiești sănătatea și fericirea, eu nu aș fi în favoarea căsătoriei tale cu cineva care este predispus la tuberculoză. Mama lui a scăpat de tuberculoză, din cauza unei scrofuloze în partea dreaptă. Ea nu este sănătoasă, ci ar putea să moară oricând. Tatăl mamei lui, Samuel McCann, a murit din cauza unei tuberculoze îndelungate, iar sora mea Harriet, soția lui, a luat-o de la el și suferința ei a fost extremă. Ea a murit. Sarah, fiica cea mai mare, a murit de tuberculoză. Următorul fiu ca vârstă, Melville, a murit de tuberculoză. Lucy Ellen a murit după aceea de tuberculoză. Mary a murit apoi de tuberculoză și numai doi dintre copii trăiesc acum. Acesta este tipul cel mai rău de tuberculoză, iar noi simțim în mod serios nevoia de a fi atenți la acest lucru atunci când ne unim interesele cu cei al căror sânge este infectat cu acest agent nimicitor îngrozitor.
Îndată ce l-am văzut pe Reuben, am știut că este marcat. El nu va trăi mult. Gâtul subțire și capul mare spun o poveste dureroasă cu privire la faptul că viața lui este scurtă. Însă, Addie, mai există încă o latură dureroasă a acestui subiect. Deși ei au puține șanse de a trăi, numai unul din familia aceasta numeroasă a avut înclinații religioase, iar această persoană a fost Sarah. Lucy Ellen nu a făcut nicio pregătire pentru cer, până când s-a aflat pe patul de moarte; atunci, cu ultima suflare, L-a chemat pe Dumnezeu. Melissa este religioasă. Ea a avut toată lumina despre Sabat, și totuși nu l-a păzit. Aceasta este mama lui Reuben. Melville a neglijat religia întocmai cum face Reuben. Dar el nu i s-a împotrivit când a ajuns pe moarte. Ultima lui suflare a fost o rugăciune plină de agonie. Și May a neglijat să-I dea lui Dumnezeu inima ei, până în ultimele zile de viață.
Pentru mine, acest lucru este mai rău decât înspăimântătoarea tuberculoză. Nu am putut să fiu de acord cu vreo relație apropiată între tine și Reuben. Este drept și bine ca tu să-ți deschizi sufletul fără rețineri față de mine cu privire la subiectul acesta al curteniei și căsătoriei, deoarece de acest lucru depinde fericirea ta mai mult decât de oricare alt eveniment al vieții tale, iar tu ai nevoie de sfaturi în privința aceasta mai mult decât asupra oricărui alt punct. Sper să am vești de la tine cât mai des. — Letter 95, 1886
Familiile
Familiile de pe pământ trebuie să fie niște simboluri ale familiei din cer. — Dacă în familiile noastre inimile ar fi rămas pline de duioșie, dacă s-ar fi manifestat o considerație nobilă și generoasă față de preferințele și opiniile celuilalt, dacă soția ar fi căutat ocazii de a-și exprima dragostea prin faptele ei de curtenie față de [191] soțul ei și dacă soțul ar fi manifestat aceeași considerație și un respect binevoitor față de soție, copiii ar fi împărtășit același spirit. Dacă această atmosferă ar fi domnit în cămin, ce val de nenorocire ar fi fost evitat în familii! Bărbații nu ar fi plecat din cămin pentru a găsi fericirea în altă parte, iar femeile nu s-ar fi stins din lipsa iubirii, nu și-ar fi pierdut curajul și respectul față de ele însele și nu ar fi ajuns niște neputincioase pe viață. Nu ne-a fost încredințată decât o singură viață și, cu grijă, efort și stăpânire de sine, aceasta poate fi făcută să fie durabilă, plăcută și chiar fericită. — Astăzi cu Dumnezeu, p. 335
Bunătatea face din cămin un loc cu adevărat plăcut. — Dacă le vorbesc cu bunătate copiilor și îi laudă când se străduiesc să facă binele, părinții pot să încurajeze eforturile lor, să-i facă foarte fericiți și să aducă în jurul familiei un farmec care va alunga orice umbră întunecată și va aduce înăuntru o lumină voioasă. Bunătatea și răbdarea reciprocă vor face din cămin un paradis și vor atrage îngerii sfinți în cercul familiei, dar îngerii vor fugi dintr-o casă în care sunt cuvinte neplăcute, agitație și ceartă. Lipsa de bunătate, lamentările și mânia Îl alungă pe Isus din casă. — Signs of the Times, 17 aprilie 1884
Ospitalitatea în cămin
O pledoarie pentru mai multă ospitalitate în cămin. — Adevărata ospitalitate este puțin practicată printre cei care se declară creștini. Frații noștri nu privesc așa cum ar trebui ocazia de a primi oaspeți, ca pe un privilegiu și o binecuvântare. Este prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție de a face loc pentru încă doi sau trei la masa familiei, fără jenă sau fără a face paradă. Unii spun că „este prea multă bătaie de cap”. Ce-ar fi dacă ați zice: „Nu am făcut pregătiri speciale, dar vă invităm la ce avem”? Oaspetele neașteptat apreciază o invitație făcută cu plăcere mai mult decât orice pregătire complicată. — Mărturii, vol. 6, p. 343
Pregătiți pentru oaspeți neașteptați. — Unii capi de familie sărăcesc resursele familiei pentru a le oferi oaspeților o masă costisitoare. Acest lucru este neînțelept. Ar trebui să existe mai multă simplitate în tratarea oaspeților. Nevoile familiei să fie cele dintâi care se bucură de atenție.
Economia neînțeleaptă și obiceiurile artificiale împiedică adesea manifestarea ospitalității când este nevoie și ar fi o binecuvântare. Cantitatea obișnuită [192] de hrană pentru mesele noastre ar trebui să fie calculată astfel încât oaspetele neașteptat să fie primit bine, fără ca gospodina să fie împovărată prin pregătiri suplimentare. — Divina vindecare, p. 322. [În casa lui Ellen White nu se făceau pregătiri suplimentare pentru vizitatori. Era servită o hrană simplă și din belșug pentru familie, ca și pentru oaspeți. Meniul era diferit de la o masă la alta, pregătit și servit cu bun gust.]
Pentru lectură suplimentară, vezi: Căminul adventist; Îndrumarea copilului; Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter și divorț. [193]