Ellen White a făcut multe declarații frumoase cu privire la valoarea familiei, a copiilor și a căminului. Ea a recunoscut pe deplin importanța lor. Dar, în același timp, ea a re-cunoscut că tinerii care se gândesc la căsătorie ar trebui să ia în considerare toate implicațiile faptului de a avea copii și de a-i crește pentru a deveni așa cum ar dori și Dumnezeu, și părinții lor.
Sfat adresat celor care urmează să fie părinți. — Cei care își asumă responsabilitatea de a avea copii ar trebui să se gândească mai întâi dacă vor fi în stare să-i înconjoare pe copiii lor cu influențe corespunzătoare. Căminul este atât o biserică a familiei, cât și o școală. Atmosfera din cămin ar trebui să fie atât de spirituală, încât toți membrii familiei, părinți și copii, să fie binecuvântați și întăriți prin asocierea lor. (…)
Multe femei care intră în relația de căsătorie nu reușesc să își dea seama de toate responsabilitățile sfinte pe care le implică rolul de mamă. Din nefericire, multe sunt lipsite de capacitatea de a educa. În multe cămine există doar puțină disciplină, iar copiilor li se îngăduie să facă tot ce le place. Astfel de copii aleargă încoace și încolo și nimeni din casă nu este în stare să-i îndrume corect; nimeni nu are tactul și înțelepciunea cu care să-i poată învăța cum să-i ajute pe tata și pe mama, nimeni nu poate să pună în mod corespunzător acea temelie care [202] ar trebui să se afle la baza educației lor viitoare.
Copiii care se află în această situație nefericită sunt cu adevărat demni de milă. Dacă nu li se va da ocazia de a primi o educație corespunzătoare în afara căminului, ei vor fi lipsiți de multe privilegii de care fiecare copil are dreptul să beneficieze. Aceasta este lumina care mi-a fost prezentată.
Aceia care nu sunt în stare să-i educe corect pe copiii lor nu ar fi trebuit să-și asume niciodată responsabilitățile părintești. Și totuși deciziile lor greșite ar trebui să ne determine să nu facem niciun efort pentru a-i ajuta pe micuții lor să-și formeze caractere frumoase? Dumnezeu dorește să tratăm aceste probleme în mod înțelept. — Solii alese, cartea 3, p. 214, 215
Fiți atenți când vă asumați responsabilitatea de a deveni părinți. — Părinții ar trebui să înțeleagă principiile care stau la baza îngrijirii și educației copiilor. Ei ar trebui să fie în stare să-i crească, asigurându-le condițiile necesare pentru a avea sănătate fizică, intelectuală și morală. Părinții ar trebui să studieze legile naturii. Ei ar trebui să cunoască bine organismul omenesc. Să înțeleagă funcțiile diferitelor organe, legăturile dintre ele și interdependența lor. Să studieze legătura dintre puterile minții și cele ale trupului și condițiile necesare funcționării sănătoase a fiecăreia dintre ele. A-ți asuma răspunderile de părinte fără o asemenea pregătire este un păcat. — Divina vindecare, p. 380
Femeile să folosească în lucrarea lui Dumnezeu aptitudinile primite de la El. — Am primit din partea câtorva persoane scrisori în care sunt întrebată dacă ar trebui ca soțiile pastorilor să adopte copii mici și dacă le-aș sfătui să facă acest lucru. Unora, care consideră că ar trebui să facă așa, eu le-am răspuns: Nu. Dumnezeu dorește ca tu să-l ajuți pe soțul tău în lucrarea lui. Dumnezeu este Acela care nu ți-a dat copii, iar înțelepciunea Lui nu trebuie să fie pusă la îndoială. El știe ce este cel mai bine. Consacră-I lui Dumnezeu puterile tale în calitate de lucrător creștin. Tu poți să-l ajuți pe soțul tău în multe feluri.
Tu poți să-l susții, dezvoltându-ți intelectul în mod continuu. Poți să fii o bună gospodină, folosind aptitudinile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Mai mult decât atât, poți să ajuți la vestirea soliei.
Unele femei ar trebui să se implice în lucrarea de slujire a Evangheliei. Ele ar face, din multe puncte de vedere, un bine mai mare decât pastorii care neglijează să viziteze turma lui Dumnezeu. Soțul și soția se pot asocia în această lucrare și, când este posibil, trebuie să facă lucrul acesta. Calea este deschisă pentru femeile consacrate. [203] Există femei pe care Dumnezeu ar putea să le folosească pentru a ajuta sute de oameni, dar vrăjmașul ar fi mulțumit ca acestea să-și ocupe timpul și puterea pentru un singur micuț muritor neajutorat, care necesită o grijă permanentă și o atenție continuă. — Manuscript Releases, vol. 5, p. 325, 326
Trăsăturile de caracter le sunt transmise copiilor
Sfatul următor le-a fost dat fratelui și sorei E. P. Daniels, în 1888, în legătură cu educarea copiilor lor. Daniels a fost un pastor de seamă, iar copiii lui erau un subiect de discuție. Ellen White a simțit că era datoria ei să le reamintească soților Daniels că nu își creșteau copiii în temere de Dumnezeu. E. P. Daniels nu trebuie să fie confundat cu A. G. Daniells.
Ani ne zile ați primit mărturii cu privire la economie și cheltuirea înțeleaptă a banilor, dar nici tu, nici soția ta nu ați făcut schimbări categorice în practicile voastre. Vă place să faceți paradă, vă place să vă îngăduiți apetitul, vă place să vă satisfaceți gusturile. Aceleași trăsături de caracter care se văd la voi sunt reproduse în copiii voștri și veți culege ce ați semănat. Mijloacele care vă sunt acordate pentru munca voastră nu vor fi niciodată suficiente pentru a vă susține în îngăduirea obiceiurilor extravagante și risipitoare. De ce nu învățați de la acei frați care se întrețin în mod confortabil, pe ei și familiile lor, cu mai puțini bani decât cei pe care îi primiți voi pentru munca voastră? Voi nu ajungeți în situații stânjenitoare din cauză că salariile voastre sunt insuficiente pentru a vă întreține în calitate de creștini, ci din cauză că nu vă administrați banii în așa fel încât să evitați dificultățile. Și dacă ați fi avut douăzeci de dolari pe săptămână, tot v-ați fi plâns de dificultăți financiare.
Domnul a lucrat prin voi în Healdsburg, dar nu pentru că erați desăvârșiți, ci în ciuda nedesăvârșirilor voastre. În lucrarea voastră, s-a amestecat eul. Dacă v-ați fi umilit când v-ați dat seama că Duhul și puterea lui Dumnezeu lucrau asupra oamenilor, dacă ați fi umblat cu atenție și precauție înaintea Domnului, înțelegând atât nevrednicia voastră, cât și bunătatea Sa, influența pe care ați fi lăsat-o în Healdsburg ar fi fost cu mult mai bună decât este acum. Voi puneți toate dificultățile voastre financiare pe seama împrejurărilor.
Voi puteți să vorbiți bine despre modul în care părinții trebuie să-și educe copiii. [204] Soția ta, pe care o iubesc și o respect în Domnul, ar putea fi un profesor excelent în domeniul acesta. Totuși practica voastră contrazice principiile excelente pe care le-ați prezentat. Ea nu pune în practică învățăturile pe care li le dă altora. Când obiceiurile voastre sunt văzute și practicile vieții voastre de cămin sunt date pe față, oamenii sunt nedumeriți și dezgustați. Voi nu vă educați copiii pentru a fi folositori, pentru a practica renunțarea la sine și a merge pe calea Domnului. De ce sunteți atât de nehotărâți, atât de slabi când este vorba să acționați, atât de oscilanți în principii și atât de slabi în credință?
Aceste lucruri sunt o taină pentru cei care au ocazia de a vă cunoaște îndeaproape, la amvon și în cămin. Frate Daniels, ei te văd într-o zi puternic și sigur pe tine, iar a doua zi te văd complet schimbat. Tu susții astăzi cu putere lucruri care sunt exact opuse celor pe care le-ai susținut la fel de puternic cu o zi înainte. (…)
Când mi-a fost arătată marea nevoie de reformă în educarea și instruirea copiilor voștri, am fost plină de o durere pe care nu pot să o exprim, deoarece am văzut că tu nu ți-ai făcut partea în a dezvolta tot ce este mai bun în copiii tăi. Tu ai nevoie de lucrarea Duhului lui Dumnezeu în inima ta, deoarece viața ta nu este guvernată de principii corecte. Dacă ai fi într-o relație bună cu Dumnezeu, nu ai face lucrurile pe care le-ai făcut în legătură cu copiii tăi și nu ai da exemplul pe care l-ai dat în creșterea lor. Ai depinde mult mai puțin de tine însuți și mult mai mult de Isus. Dacă ai fi fost într-o legătură strânsă cu Dumnezeu, ți-ai fi condus copiii în mod înțelept.
Zua (fiica lui Daniels) este cam impulsivă; ei îi lipsește experiența în direcția cea bună și are nevoie să fie îndrumată și ținută în frâu, nu flatată și lăsată să facă tot ce dorește. Dacă ai fi înțeles aceste lucruri, dacă sufletele voastre ar fi fost umplute cu puterea sfințitoare a adevărului, nu ați fi avut nevoie de niciun sfat cu privire la înscrierea ei la Seminarul Snell. Dacă ai fi fost întrebat în legătură cu fiica altuia, ai fi știut exact care era calea pe care părinții ar fi trebuit să o urmeze în educarea copilului lor. Voi ați pus obstacole în calea mântuirii fiicei voastre, deoarece voi înșivă ați ales ca ea să se asocieze cu oameni mândri, înfumurați și necredincioși. (…)
Soră Daniels, tu nu ți-ai îndeplinit responsabilitățile solemne în calitate de mamă (…) atunci când ai ajutat-o pe fiica voastră să-l înșele pe tatăl ei cu privire la îmbrăcămintea și cheltuielile ei. Amândoi ați fost amăgiți și [205] duși în rătăcire de idei false cu privire la educarea copiilor voștri. Voi trebuie să fiți schimbați întru totul, prin harul lui Hristos, ca să-i puteți învăța pe copiii voștri, prin cuvinte și exemplu, care este calea cea dreaptă și bună.
Zua este plină de falsitate și de viclenie. Ea este superficială în aproape toate realizările ei. Viața ei școlară i-a adus o strălucire exterioară, dar inima ei nu este înnoită, deoarece ea nu Îl iubește deloc pe Dumnezeu și nu are nicio plăcere pentru societatea creștinilor. Ea se află în rândurile vrăjmașului și, dacă ar muri astăzi, nu ar intra în Împărăția cerurilor.
Paul [fiul] nu este într-o situație mai bună, iar fiica voastră cea mică este departe de a avea un caracter plăcut. Felul în care i-ați educat este deficitar în toate privințele. Fie ca Domnul să aibă milă de voi toți, ca să nu vă pierdeți sufletele și voi, și copiii voștri. (…)
Paul este un băiat care are atât calități, cât și trăsături de caracter discutabile, care au fost mai degrabă cultivate și îngăduite decât reprimate. Voi nu l-ați învățat despre natura păcătoasă a unei atitudini încăpățânate și ursuze și nu ați ținut în frâu în mod ferm această trăsătură tot mai puternică. Până și în expresia feței lui se vede urma îngăduinței voastre. Impresiile lăsate în caracterul tinerilor sunt cele mai durabile, iar perioada timpurie a vieții este cea mai potrivită pentru cultivarea unor obiceiuri bune.
Paul a fost încurajat să fie pretențios la mâncare, dar voi ar fi trebuit să-i puneți în față mâncarea și să nu-i permiteți niciodată să întoarcă spatele cu dispreț, cerând ceva ce nu i-ați pregătit. El își poate cultiva obiceiul de a fi pretențios cu privire la mâncare, până când va ajunge să se disprețuiască pe sine însuși și pe toți cei cu care se află în legătură. Dacă ar fi fost obligat să muncească pe măsura puterii lui, foamea i-ar fi creat poftă de mâncare și ar fi înlăturat murmurările lui. În această privință, sunt necesare măsuri hotărâte. Eu îl iubesc pe acest fiu al vostru; el poate fi educat în mod corect, deoarece, dacă este educat corespunzător, va răspunde după un timp. (…)
Dați-i ceva de făcut băiatului vostru! Învățați-l să fie harnic! Din fire, lui nu-i place să muncească, ci îi place lenevia și caută să evite responsabilitățile. Dacă vreți să fiți binecuvântați de copiii voștri, învățați-i să fie folositori și să renunțe la ei înșiși. Limitați-le timpul de lectură. Nu ar trebui să li se îngăduie să se afunde în paginile romanelor și cărților pline de povești despre pofte și ticăloșii, deoarece acestea nu vor lăsa în mintea lor o influență cerească. [206] Ei sunt tineri și lipsiți de experiență și vor fi exact ceea ce faceți voi din ei. Toate aceste obiceiuri legate de lectură vor tăia rădăcinile principiilor virtuții, care fac parte din formarea unui caracter bun și statornic. Lectura romanelor este ca o otravă care, mai devreme sau mai târziu, își va arăta rezultatele amarnice.
Amprentele bune sau rele care sunt puse asupra caracterului copiilor voștri nu sunt întipărite pe nisip, ci sunt săpate pe o stâncă durabilă. Fiți atenți la cei cu care se împrietenesc, deoarece lucrurile pe care le învață din cuvintele și obiceiurile tovarășilor lor le vor modela întreaga viață de mai târziu. Prietenii pe care și-i fac copiii voștri, principiile pe care le adoptă acum și obiceiurile pe care le deprind stabilesc destinul lor viitor cu o certitudine aproape infailibilă.
Până acum, lucrurile pe care vi le-am spus nu au lăsat nicio impresie durabilă, dar nu ai dori acum să devii un om diferit? Dacă nu, mă tem mult că te vei îndepărta de credință. (…)
Fie ca Domnul să-ți dea o înțelegere atât de clară a lui Isus, încât sufletul tău să fie încântat. Vă trimit amândurora aceste cuvinte directe, pentru a vă spune că jumătate din capacitatea voastră de a fi folositori este contracarată de defecte pe care puteți și trebuie să le biruiți. Faceți o lucrare completă pentru veșnicie ca și când ați fi sub privirile lui Dumnezeu.
Frate Daniels, eu îți sunt prietenă, pentru că îți spun adevărul. Tu ești angajat într-o lucrare solemnă și, în calitate de ambasador al lui Hristos, doresc să nu faci nicio greșeală, ci să îți dovedești pe deplin vrednicia în lucrarea ta pastorală. Roagă-te mult, frate, și vorbește mai puțin. Roagă-te să fii înzestrat cu înțelepciune și curajul necesar pentru a îndeplini lucrarea, oricare ar fi ea. Spune înaintea lui Dumnezeu: „Eu îmi voi face datoria, având ca singură țintă slava Ta!” — Letter 10, 1888
Învățați-i pe copii să-și formeze obiceiuri bune
Scrisoare adresată lui Mary Nelson, în 19 martie 1902, pentru a o sfătui cu privire la educația și dezvoltarea copiilor ei.
Dragă soră Mary Nelson,
În calitate de creștină, tu ai de îndeplinit datorii pe care le-ai lăsat nefăcute. Tu nu le dai copiilor tăi educația de care au nevoie. Prin atitudinea ta, tu nu modelezi și nu șlefuiești caracterul lor după chipul divin. Tu ai tot atât de multă nevoie de o îmblânzire a temperamentului tău, cum are și soțul tău. [207] Asprimea vocii tale și atitudinea ta dezagreabilă ar trebui să fie biruite întru totul. Deși ești mamă, nu ai învățat lecția stăpânirii de sine. Ar trebui să cultivi trăsături plăcute de caracter. Tu poți și ar trebui să cultivi o atitudine agreabilă. Nu amâna acest lucru, deoarece obiceiurile tale rele ajung să fie înrădăcinate.
Tu conduci, dar nu cu dragoste. Ce educație discutabilă primesc copiii tăi! Nu este corect să-i tratezi pe membrii mai tineri ai familiei Domnului așa cum îi tratezi pe copiii tăi.
Ar trebui să-i înveți pe copiii tăi să-și formeze obiceiuri bune. Oare vrei să distrugi capacitatea lor de a fi folositori în viitor, neglijând să-i educi așa cum ar trebui pentru a-și forma deprinderi de curățenie și ordine? Nu ai vrea să-i înveți și să-i ajuți cu răbdare să-și păstreze întotdeauna camerele și îmbrăcămintea în ordine?
Cearta și nervozitatea nu vor contribui la schimbarea copiilor. În educarea lor, ar trebui să exerciți fermitate, dar amestecată cu bunătate. Învață-i cu atenție cum să fie creștini. Nu ridica niciodată tonul cu patimă; nu-i lovi la mânie, pentru că lucrul acesta, în loc de a le corecta greșelile, îi va întări pe o cale greșită. Adu-ți aminte că ei au moștenit înclinațiile părinților lor. Acum vei fi nevoită să întâmpini propriile defecte de caracter în caracterul copiilor tăi. Adu-ți aminte că, dacă vorbești cu asprime, le dai un exemplu pe care vor învăța să-l imite. Mai curând sau mai târziu, ei se vor purta cu tine la fel de aspru cum te porți tu cu ei acum, deoarece le-ai dat un exemplu greșit în viața de cămin.
Oare nu este timpul să te ocupi de datoriile neglijate, să încerci să-l mulțumești pe soțul tău și să-i educi corect pe copiii tăi? Sora mea, lucrul cel mai bun pe care poți să îl faci este să-ți mărturisești greșelile față de soțul tău și față de copiii tăi. Spune-le copiilor că spiritul aspru și dur pe care l-ai cultivat este necreștinesc. Apoi spune: „Copii, prin puterea și harul pe care Hristos ni le dă, vom face acum o schimbare hotărâtă.” Cere-le să te ajute. Promite-le că și tu îi vei ajuta pe ei.
Domnul Hristos este gata să-i învețe pe tată și pe mamă să fie niște educatori adevărați. Cei care învață în școala Sa nu vor lovi niciodată un copil cu mânie. Nu vor vorbi niciodată pe un ton aspru și lipsit de simpatie, deoarece cuvintele rostite în acest fel zgârie urechile, calcă nervii, cauzează suferință sufletească și creează o stare a minții care face imposibilă corectarea temperamentului unui copil căruia i se adresează astfel de cuvinte. [208] Adesea, acesta este motivul pentru care copiii vorbesc nerespectuos cu părinții lor.
Adu-ți aminte că și copiii au drepturi care trebuie să fie respectate. Tu ești foarte încăpățânată. Le-ai transmis această trăsătură de caracter copiilor tăi. Chiar dacă ești ocupată de dimineață până seara, totuși nu reușești să faci lucrarea pe care ți-a rânduit-o Dumnezeu. Trebuie să îți faci partea ca mamă în îndrumarea și instruirea turmei tale mici. (…)
Draga mea soră, ai nevoie de ajutor divin. Tu însăți trebuie să porți jugul lui Hristos înainte de a putea să-i înveți cum se cuvine pe copiii tăi că trebuie să-I dea lui Isus inima lor. Cere binecuvântarea specială a lui Dumnezeu pentru a fi pregătită să faci această lucrare. Lasă ca Duhul Sfânt să locuiască în inima ta, făcând din ea un izvor de dragoste și de bucurie. Roagă-te cât se poate de stăruitor pentru un duh blând și liniștit. În duhul umilinței, cere în fiecare zi binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă vei primi zilnic binecuvântările cerești, vei fi înviorată și le vei împărtăși copiilor tăi ceea ce ai primit. Pe măsură ce atitudinea și caracterul tău se vor schimba, vei avea o influență benefică asupra atitudinii și a caracterului copiilor tăi. — Letter 47a, 1902
Părinții pot fi prea indulgenți
În anul 1871, Ellen White le-a scris prietenilor ei, fratele și sora Bailey, despre îngăduința față de copiii lor.
Dragi prieteni, frate și soră Bailey,
Am simțit că este datoria mea să vă scriu, având în vedere că le-am scris și altora lucrurile care mi-au fost arătate cu privire la ei. Am avut câteva lucruri pe care doream să vi le scriu, dar nu m-am simțit liberă să le scriu până acum. Când am fost în casa voastră, dacă ar fi apărut o ocazie favorabilă, v-aș fi vorbit și mi-aș fi eliberat sufletul. De când m-am întors acasă, nu m-am simțit eliberată până când nu v-am scris.
Am avut mult de scris cu privire la greșelile părinților în educarea corespunzătoare a copiilor lor și cu privire la urmările acestor greșeli asupra copiilor. Mi-a fost descoperit cum vă purtați voi. Amândoi ați fost prea indulgenți față de copiii voștri. Pericolele și greșelile voastre nu sunt văzute și înțelese atât de bine, încât să vă determine să adoptați poziția necesară în familia voastră și să porunciți casei voastre să vă urmeze.
În marea Sa milă, Dumnezeu v-a adus la cunoștință adevărul. Voi iubiți adevărul. Voi înțelegeți cerințele lui. El a săvârșit o reformă [209] în viața voastră și v-a determinat să manifestați un interes profund față de bunăstarea spirituală a copiilor voștri. Toate acestea sunt în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. Totuși, deși sunteți atât de nerăbdători să faceți binele, voi dați greș în mod serios în lucrarea pe care Domnul v-a încredințat-o în calitate de părinți. Copiii voștri nu au fost ținuți în frâu. Ei au fost lăsați să-și urmeze dorințele spre paguba lor. Ei nu au fost făcuți să se supună așa cum cere Dumnezeu.
Aceasta a fost o lipsă serioasă în educarea copiilor voștri. Îndeosebi fiica voastră a fost alintată. Fiii voștri nu au fost educați corect. Fiica voastră a fost alintată și lăsată să facă tot ce vrea ea până când a ajuns să aibă o capacitate foarte mică de a fi folositoare. Atenția ei a fost îndreptată în cea mai mare parte asupra ei însăși până când mintea ei a ajuns întru totul egoistă și concentrată asupra propriei persoane. Dacă a avut o stare de indispoziție, nu a vrut să lucreze. Ea a fost favorizată și scutită de orice efort. Voi ați vorbit în prezența ei, spunând că nu se simțea bine. Imaginația ei a fost îndreptată în direcția aceasta. Mama a purtat poveri grele, pe care ar fi trebuit să le împartă cu fiica și fiii ei. Mama ar fi fost scutită de multă suferință după atacurile acute ale bolii dacă ar fi avut ajutorul de care ar fi trebuit să beneficieze din partea copiilor ei, îndeosebi din partea fiicei. O astfel de muncă ar fi fost spre binele cel mai mare și pentru sănătatea fiicei, ar fi scutit-o de boală și ar fi fost o binecuvântare pentru mama ei. (…)
Alte rele care amenință să distrugă capacitatea de a fi folositoare a fiicei voastre sunt dragostea de lume și mândria înfățișării. Ea a cultivat plăcerea de a face paradă, iar aceasta este moartea vieții spirituale.
Soră Bailey, tu ai săvârșit o greșeală serioasă în creșterea copiilor tăi. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Alintările și scuzarea greșelilor lor, precum și lipsa de respect pentru autoritatea ta au fost o piedică directă în calea mântuirii lor. Copiii care nu sunt învățați să fie amabili și să se supună cerințelor părinților nu vor avea un simț al datoriei față de Dumnezeu și față de cerințele Sale referitoare la ascultare și supunere. (…)
Copiii voștri, care se bucură de belșugul și de ospitalitatea voastră, ar trebui să fie făcuți să înțeleagă că, în schimb, trebuie să arate ascultare și respect față de autoritatea voastră. Copiii voștri vor continua să fie lipsiți de harul lui Hristos, vă vor da dureri de inimă și vă vor face să trăiți sentimente de groază foarte dureroase, fără ca ei să aibă vreun simțământ de remușcare. Ei vor considera că restricțiile cele mai mici [210] sunt o încălcare a drepturilor lor și vor disprețui mustrarea.
Copiii voștri au pierdut beneficiile educației timpurii pe care ar fi trebuit să o aibă, dar acum trebuie să schimbați cu totul felul de a-i disciplina și să vă răscumpărați neglijența. Copiilor voștri le lipsesc acele calități nobile și vrednice de dorit ale minții, pe care le-ar fi primit printr-o disciplină corectă și prin autoeducație. Copiii voștri nu sunt nici amabili, nici respectuoși. Voi auziți cum vin de pe buzele lor cuvinte pe care nu ar trebui să le îngăduiți sub acoperișul vostru. Tinerii care nu sunt ținuți în frâu la o vârstă timpurie ajung să își fie propriii stăpâni. Ei preiau frâiele în mâinile lor. Se cred importanți, sunt îngâmfați, impulsivi și nu au nici dorința, nici ambiția de a cultiva respectul de sine sau de a-și disciplina mintea printr-o preocupare serioasă față de vreun lucru. Ei nu vor exercita stăpânire de sine și vor disprețui disciplina din școală, deoarece nu au fost disciplinați acasă. (…)
Dumnezeu nu este mulțumit de comportamentul sorei Bailey în tratarea copiilor ei. Ea își neglijează datoria. Cântărită în balanță, este găsită prea ușoară. Este un defect serios pentru o mamă să fie atât de duioasă cu copiii ei, încât să le îngăduie păcatul, să le îngăduie să fie pătimași, nerecunoscători, neascultători, încăpățânați, încrezuți — și totuși ea scuză acest lucru și îl ascunde față de ochii altora și chiar față de ea. Prin aceasta, ea se face părtașă la greșelile lor și îi susține în păcat, iar sângele lor va fi pe hainele ei și ale tatălui lor. Ei pot acum să răscumpere trecutul printr-o reformă personală, dar nu vor putea să șteargă niciodată urmările marii lor neglijențe față de copiii lor. Dumnezeu îi consideră responsabili într-o mare măsură pe părinți pentru comportamentul copiilor lor, deoarece ei au responsabilitatea formării caracterului acestor copii. (…)
Fiica voastră are nevoie să fie înviorată printr-o muncă activă. Ea este cu mult mai capabilă să lucreze și să își îndeplinească partea în purtarea poverilor vieții decât este capabilă mama să le poarte în locul ei. Munca zilnică îi va pune în mișcare mușchii și organele trupului și va fi cel mai bun medicament pentru fiica voastră. Lipsa de activitate o menține supărăcioasă, nemulțumită și nefericită. (…) Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze aceste rânduri pe care vi le-am scris, fratele meu și sora mea. — Letter 1, 1871 [211]