„Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări.”
Fiecare student trebuie să înțeleagă legătura dintre viețuirea simplă și gândirea înaltă. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să hotărâm dacă viețile noastre se vor afla sub stăpânirea minții sau a trupului. Tânărul trebuie să ia hotărârea care îi va modela viața; și nu trebuie să ne dăm înapoi de la nici un efort, pentru ca el să înțeleagă forțele cu care are de-a face și influențele care-i vor schimba caracterul și destinul.
Necumpătarea este un vrăjmaș împotriva căruia toți trebuie avertizați. Creșterea rapidă a acestui îngrozitor rău ar trebui să-l facă pe orice om care-și iubește semenii să pornească un război împotriva lui. Practica de a da învățătură în școli prin subiecte legate de abstinență reprezintă o acțiune corect orientată. Instruirea legată de această temă ar trebui să existe în fiecare școală și în fiecare cămin. Tinerii și copiii ar trebui să înțeleagă efectul alcoolului, tutunului și altor otrăvuri similare în distrugerea corpului, întunecarea minții și înclinarea către plăceri a sufletului. Ar trebui să se arate clar că nici o persoană care folosește aceste lucruri nu-și poate păstra pentru mult timp întreaga putere a facultăților fizice, mintale sau morale.
Pentru a ajunge însă la rădăcina necumpătării, trebuie să mergem dincolo de folosirea alcoolului sau tutunului. Lenevia, lipsa unui țel sau întovărășirile rele pot fi cauza acestei predispoziții. Adesea, ea se găsește la masa din cămin, în familiile care se consideră abstinente. Tot ceea ce deranjează digestia, care creează o excitație anormală a minții sau care slăbește în vreun fel organismul, stricând echilibrul dintre puterile mintale și cele fizice, slăbește controlul minții asupra trupului și predispune în acest fel la necumpătare. Ratarea multor tineri promițători poate fi găsită într-un apetit anormal, creat de o alimentație nesănătoasă.
Ceaiul și cafeaua, condimentele, produsele de cofetărie și patiserie sunt toate cauze principale ale indigestiei. Mâncărurile din carne sunt de asemenea vătămătoare. Evidentul lor efect stimulator ar trebui să fie un argument suficient împotriva folosirii acestora; iar starea aproape universală de boală a animalelor face ca aceasta să fie de două ori inacceptabilă. Ea tinde să irite nervii și să stârnească pasiunile, înclinând astfel balanța puterii în favoarea tendințelor inferioare.
Cei care se obișnuiesc cu o alimentație bogată, stimulatoare, descoperă după un timp că stomacul nu mai este mulțumit cu o hrană simplă. El cere ceea ce este din ce în ce mai puternic condimentat, ațâțător și stimulator. Pe măsură ce nervii sunt tulburați și organismul slăbește, voința pare neputincioasă în fața unei pofte nefirești. Mucoasa delicată a stomacului ajunge iritată și inflamată până când nici cea mai ațâțătoare hrană nu mai reușește să-l satisfacă. Se naște o sete pe care nimic nu o poate stinge în afară de băutura tare.
Trebuie să ne ferim de începuturile acestui rău. Când îi educăm pe tineri, ar trebui să arătăm foarte clar efectul pe care-l au aparentele mici devieri de la ceea ce este bine. Studentul să fie învățat valoarea unei diete simple, sănătoase în prevenirea poftei de stimulente nefirești. Obiceiul stăpânirii de sine să fie stabilit de timpuriu. Tinerilor să li se imprime gândul că trebuie să fie stăpâni, nu robi. Dumnezeu i-a făcut domni peste împărăția din interiorul lor, și ei trebuie să-și exercite autoritatea împărătească pe care le-a conferit-o cerul. Când asemenea instrucțiuni sunt date cu credincioșie, rezultatele se vor face simțite dincolo de cei cărora le sunt adresate. Influența lor se va extinde și va salva mii de bărbați și femei care se află chiar pe marginea ruinei.
Alimentația și dezvoltarea intelectuală
Legăturii dintre alimentație și dezvoltarea intelectuală ar trebui să i se acorde mult mai multă atenție decât până acum. Opacitatea și starea de confuzie intelectuală sunt adesea rezultatul greșelilor făcute în alimentație.
Se argumentează în mod frecvent că apetitul este o călăuză sigură în alegerea alimentelor. Dacă legile sănătății ar fi fost întotdeauna respectate, lucrul acesta ar fi adevărat. Însă prin obiceiuri greșite perpetuate de la o generație la alta, apetitul s-a stricat atât de mult, încât cere în mod constant să i se satisfacă vreo dorință vătămătoare. Acum, nu mai putem avea încredere în el ca și călăuză.
În studiul igienei, studenții ar trebui să fie învățați despre valoarea nutritivă a diferitelor tipuri de alimente. Ar trebui să se arate cu claritate care este efectul unei alimentații concentrate și stimulatoare și, de asemenea, al alimentelor deficiente în elemente nutritive. Ceaiul și cafeaua, pâinea din făină rafinată, murăturile, legumele de calitate inferioară, bomboanele, condimentele și produsele de patiserie nu pot oferi nutrienții corespunzători. Mulți studenți au eșuat în urma folosirii unor asemenea alimente. Mulți copii incapabili de efort intens al minții sau al trupului sunt victimele unei alimentații sărace. Dacă sunt luate într-o combinație corectă, cerealele, fructele, nucile și legumele conțin toate elementele nutritive; iar când sunt pregătite cum se cuvine, ele constituie genul de alimentație care contribuie atât la tăria intelectuală, cât și la cea fizică.
Este nevoie să luăm în considerare nu numai proprietățile mâncării, ci și dacă este potrivită pentru cel ce o folosește. Deseori, un tip de aliment care poate fi consumat fără restricții de către persoane angajate în muncă fizică trebuie evitat de aceia a căror ocupație este în general intelectuală. Ar trebui să se acorde atenție și combinării corecte a alimentelor. Cei care au o muncă intelectuală și alții care au ocupații sedentare nu ar trebui să consume multe feluri la aceeași masă.
Trebuie să ne ferim și de alimentația în exces, chiar dacă este vorba de cea mai sănătoasă hrană. Organismul nu poate folosi mai mult decât este necesar pentru a clădi diferitele organe ale trupului, iar excesul îl îngreunează. Se presupune că mulți studenți au clacat din cauza studiului în exces, când cauza reală a fost alimentația în exces. Când se acordă atenția cuvenită legilor sănătății, primejdia suprasolicitării intelectuale este minoră; însă în multe cazuri de așa-zis colaps mental, umplerea exagerată a stomacului este ceea ce obosește de fapt trupul și slăbește mintea.
În majoritatea cazurilor, două mese pe zi sunt de preferat în locul a trei mese. Când este luată mai devreme, cina dăunează digestiei mesei anterioare. Când este luată mai târziu, nu este nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reușește să asigure o odihnă corespunzătoare. Somnul este deranjat, creierul și nervii sunt obosiți, apetitul pentru micul dejun este scăzut, întregul organism nu este împrospătat și nu este pregătit pentru îndatoririle zilei.
Nu ar trebui să fie trecută cu vederea regularitatea timpului de masă și de culcare. Întrucât lucrarea de refacere a trupului are loc în timpul ceasurilor de odihnă, este esențial, mai cu seamă în tinerețe, ca somnul să fie regulat și îndestulător.
Pe cât ne stă în putere, trebuie să evităm să mâncăm în fugă. Cu cât este mai scurt timpul pentru masă, cu atât ar trebui să mâncăm mai puțin. Este mai bine să sărim o masă decât să mâncăm fără a mesteca așa cum trebuie.
Ora de masă ar trebui să fie un timp de părtășie și înviorare. Ar trebui să alungăm tot ceea ce este împovărător sau iritant. Nutriți încredere, bunătate și recunoștință față de Dătătorul a tot ceea ce este bun, iar conversația va fi voioasă, un flux plăcut de gânduri care vor înălța fără să obosească.
Respectarea cumpătării și a regularității în toate lucrurile are o putere minunată. Nu vor fi suficiente doar împrejurările sau calitățile native pentru a dezvolta acea dispoziție senină, care contează atât de mult pentru netezirea cărării vieții. În același timp, puterea stăpânirii de sine astfel dobândite se va dovedi una dintre cele mai importante înzestrări pentru a da piept cu succes cu îndatoririle aspre și realitățile pe care orice ființă omenească le va întâlni.
Înțelepciunea are „niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.” (Proverbe 3, 17.) Fiecare tânăr din țara noastră, având în fața lui posibilitățile făuririi unui destin mai înalt decât cel al împăraților încoronați, să cântărească lecția transmisă prin cuvintele înțeleptului: „Ferice de tine țară ... ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție!” (Eclesiastul 10, 17.)