Adevăratul obiectiv al educației trebuie să fie privit cu deosebită atenție. Dumnezeu l-a înzestrat pe fiecare om cu diferite capacități și puteri, pentru ca acestea să poată fi folosite și îmbogățite în folosul Său. Toate darurile care ne sunt acordate de El trebuie să fie folosite la maximum. El ne cere fiecăruia să ne punem la lucru capacitățile, ca să fim cât se poate de folositori, pentru a putea face o lucrare nobilă pentru Dumnezeu, pentru binecuvântarea omenirii. Toate darurile pe care le avem, fie că este vorba de capacitatea minții, bani sau influență, vin de la Dumnezeu, astfel ca să putem spune împreună cu David: „Toate lucrurile vin de la Tine și tot ce Îți dăm este al Tău”.
Iubiți tineri, care este țelul și scopul vieții voastre? Aveți voi ambiția de a dobândi o educație care să vă confere un nume și o poziție în lume? Nutriți voi gânduri pe care nu le puteți exprima, că vreți să vă aflați într-o zi în culmea măreției intelectuale, că vreți să luați loc într-o zi în consiliile legislative și judecătorești, pentru a contribui la promulgarea unor legi în folosul națiunii? Nu este nimic greșit în toate aceste aspirații. Fiecare dintre voi puteți avea anumite ținte. Nu trebuie să vă mulțumiți cu realizări medii. Țintiți cât mai sus și nu cruțați nici un efort pentru a atinge standardul dorit.
Temerea de Domnul stă la temelia oricărei măreții autentice. Integritatea, integritatea neabătută constituie principiul pe care trebuie să-l duceți cu voi în toate problemele vieții. Religia să fie cu voi în viața de la școală, din cămin și în toate căile voastre. Problema importantă pentru voi acum este ce fel de studii alegeți să faceți și cum le duceți la îndeplinire în așa fel, încât să vă păstrați caracterul creștin curat, integru și nepătat, supunând toate interesele și cerințele vremelnice cerințelor mai înalte ale Evangheliei lui Hristos. Acum clădiți cât aveți materiale, încât să vă puteți da ca exemplu societății și vieții că puteți împlini scopul lui Dumnezeu în viața voastră. Ca ucenici ai lui Hristos, nu sunteți scutiți de treburile vremelnice; însă trebuie să duceți religia cu voi. În orice meserie vă calificați, nu nutriți niciodată ideea că ați putea avea succes dacă sacrificați principiul.
Echilibrați de principiul religios, veți putea atinge orice înălțime doriți. Noi vom fi bucuroși să vă vedem că vă ridicați până la înălțimea nobilă pe care Dumnezeu a desemnat-o s-o atingeți. Domnul Isus îi iubește pe prețioșii tineri; El nu are plăcerea să-i vadă crescând fără să-și dezvolte talentele. Ei pot deveni bărbați puternici, fermi în principii, în stare să fie învățați să li se încredințeze responsabilități înalte, și în această direcție, ei trebuie să își concentreze toate puterile.
Însă niciodată nu comiteți o nelegiuire atât de mare ca aceea de a perverti puterile date vouă de Dumnezeu pentru a face rău și a distruge pe alții. Sunt oameni deosebit de talentați care își folosesc priceperea răspândind în jur ruină morală și stricăciune; însă toți aceștia seamănă o sămânță ale cărei roade vor fi neplăcute. Este un lucru înfricoșător să ne înfășurăm talantul încredințat într-un ștergar și să-l ascundem în pământ; aceasta înseamnă să aruncăm cununa vieții. Dumnezeu ne cere să lucrăm. Fiecare are o anumită responsabilitate; iar noi nu ne putem îndeplini marea misiune a vieții decât atunci când aceste responsabilități sunt pe deplin acceptate și când ne achităm de ele cu credincioșie și conștiinciozitate.
Înțeleptul spune: „Adu-ți aminte de Creatorul tău, în zilele tinereții tale”. Însă nu încerca să gândești nici măcar o clipă că religia te va face trist sau înnegurat și că îți va pune piedici pe calea spre succes. Religia lui Hristos nu ne umbrește și nici măcar nu ne slăbește vreo capacitate. În nici un fel aceasta nu vă va face incapabili să vă bucurați de vreo fericire reală din viață; ea nu a fost rânduită ca să vă micșoreze interesul pentru viață sau să vă facă indiferenți față de cerințele prietenilor sau ale societății. Ea nu acoperă viața cu o mantie făcută din sac; ea nu se exprimă prin suspinuri și gemete amare. Nu, nu; cei care în orice lucru Îl socotesc pe Dumnezeu cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun sunt cei mai fericiți oameni din lume. Zâmbetul și seninătatea nu dispar de pe fețele lor. Religia nu îl face pe om aspru și necioplit, neglijent, dezordonat și lipsit de amabilitate; dimpotrivă, ea îl înalță și îl înnobilează, îi rafinează gustul, îi sfințește judecata și îl face potrivit pentru societatea îngerilor din ceruri și pentru căminul pe care Domnul Isus S-a dus să i-l pregătească.
Niciodată să nu pierdem din vedere faptul că Domnul Isus este o fântână din care bucuria țâșnește ca un izvor. Lui nu-I face plăcere să vadă ființe omenești suferind, ci Îi place să le vadă fericite. Creștinii au la îndemână multe surse de bucurie și pot spune, cu o acuratețe ce nu dă greș, care plăceri sunt îngăduite și potrivite. Ei se pot bucura de acele feluri de recreare care nu fac mintea să rătăcească fără scop și nici nu înjosesc sufletul, care nu vor dezamăgi și nici nu vor lăsa în urmă o influență tristă, care distruge respectul de sine sau pune bariere pe calea spre utilitate. Dacă Îl pot lua pe Domnul Isus cu ei și pot păstra un spirit de rugăciune, ei sunt în siguranță cu totul.
Psalmistul spune: „Înțelegerea cuvintelor Sale dă lumină și pricepere omului de rând”. Ca putere educativă, Biblia este fără rival. Nu există lucrări științifice care să fie atât de bine adaptate pentru a dezvolta conștiința, așa cum este contemplarea adevărurilor mari și vitale și a lecțiilor practice ale Bibliei. Nu a mai fost scrisă vreodată o altă carte atât de bine întocmită pentru a da putere mintală. Oameni cu un intelect strălucit, dacă nu sunt călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, ajung confuzi; ei nu-L pot înțelege pe Creator sau lucrările Sale. Însă, dacă mintea este dirijată să înțeleagă și să aprecieze adevărul cel veșnic, mobilizată să depună eforturi pentru a săpa după nestematele adevărului în mina bogată a Cuvântului lui Dumnezeu, ea nu se va pipernici niciodată și nici nu va slăbi ca atunci când zăbovește asupra subiectelor obișnuite.
Biblia este cea mai instructivă și cuprinzătoare istorie ce a fost dată vreodată lumii. Paginile ei sacre conțin singura relatare autentică referitoare la creațiune. Aici putem vedea puterea care „a întins cerurile și a pus temeliile pământului”. În ea găsim relatarea demnă de încredere a istoriei neamului omenesc, una care nu a fost distorsionată de prejudecata sau mândria omenească.
În Cuvântul lui Dumnezeu găsim subiecte pentru cele mai profunde cugetări; adevărurile acestuia trezesc cele mai nobile aspirații. Aici îi întâlnim pe patriarhi și profeți și auzim vocea Celui Veșnic vorbindu-le oamenilor. Aici Îl privim pe Acela pe care îngerii Îl contemplă cu uluire — pe Fiul lui Dumnezeu, care S-a umilit pentru a deveni înlocuitorul nostru și siguranța noastră, înfruntând singur puterile întunericului și obținând biruința în dreptul nostru.
Tinerii noștri au Biblia cea prețioasă; iar dacă toate planurile și scopurile lor sunt testate de Sfintele Scripturi, ei vor fi conduși pe cărări sigure. Din ea putem învăța ce așteaptă Dumnezeu de la ființele create după chipul Său. Din ea putem învăța cum să ne facem o viață mai bună aici și cum să ne asigurăm viața viitoare. Nici o altă carte nu poate da răspuns la întrebările pe care le izvorăște mintea și la dorințele inimii. Acordând atenție învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu, oamenii se pot ridica din cele mai de jos adâncimi ale ignoranței și degradării și pot deveni fii ai lui Dumnezeu, conlucrători cu îngerii cei fără păcat.
Cu cât mintea zăbovește mai mult asupra acestor teme, cu atât se va vedea mai mult că aceleași principii guvernează atât lucrurile lumii, cât și cele spirituale. Există armonie între natură și creștinism; căci amândouă au același Creator. Cartea naturii și cartea revelației arată că este la lucru aceeași înțelepciune divină. Sunt lecții care trebuie învățate din natură; și sunt lecții adânci, serioase, de o deosebită importanță, care trebuie învățate din cartea lui Dumnezeu.
Prieteni tineri, temerea de Domnul stă la temelia oricărui progres; este începutul înțelepciunii. Tatăl nostru ceresc are anumite cerințe de la voi; căci El vă dă darurile harului Său fără să ceară ceva sau fără ca voi să aveți vreun merit; și mai mult decât atât, El a dat pentru voi tot cerul într-un singur dar, acela al Fiului Său prea iubit. Pentru acest dar infinit, El vă cere să-L ascultați. Fiindcă a plătit un preț pentru voi, însuși sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu, El vă cere să folosiți în mod potrivit privilegiile de care vă bucurați. Capacitățile voastre intelectuale și morale sunt daruri, talanți pe care vi i-a încredințat Dumnezeu ca să-i puneți la schimbător în mod înțelept și voi nu aveți voie să-i îngropați, nefolosindu-i corespunzător, sau să îngăduiți ca aceștia să se micșoreze sau să se denatureze prin inactivitate. Va trebui să vă hotărâți dacă vă veți achita cu credincioșie de responsabilitățile grele pe care le aveți și dacă eforturile voastre vor fi sau nu bine călăuzite, făcând tot ce puteți din partea voastră.
Noi trăim în timpul primejdios al sfârșitului. Întregul cer este interesat ce caracter ne clădim. Pentru tine s-a făcut tot ce era cu putință ca să poți deveni părtaș la natura divină, după ce ai scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Omul nu este lăsat singur să învingă puterile întunericului doar prin eforturile lui slabe. Ajutorul este la îndemână și va fi dat oricărui suflet care îl dorește cu adevărat. Îngerii lui Dumnezeu care urcă și coboară pe scara pe care Iacov a văzut-o în vis vor ajuta pe fiecare suflet care dorește să urce chiar până la înălțimea cerului. Ei apără poporul lui Dumnezeu și le veghează fiecare pas. Cei care urcă pe cărarea cea strălucitoare vor fi răsplătiți; ei vor intra în bucuria Domnului lor.
Importanța educației
Pentru Daniel, temerea de Domnul era începutul înțelepciunii. El a fost așezat într-o poziție în care ispita era puternică. La curtea împărătească, destrăbălarea era pretutindeni; plăceri egoiste, satisfacerea poftei, necumpătarea și lăcomia erau la ordinea zilei. Daniel putea ori să se deprindă și el cu obiceiurile celor de la curte, ori să se împotrivească influențelor care îl trăgeau în jos. El a ales a doua variantă. S-a hotărât în inima lui să nu se lase intimidat de plăcerile păcătoase cu care avea de-a face, oricare ar fi fost consecințele. El nu s-a întinat nici măcar cu carnea de la masa împăratului sau cu vinul pe care îl bea el. Domnul a fost mulțumit de calea pe care a urmat-o Daniel. El a fost mult iubit și onorat de cer; și lui, Dumnezeul înțelepciunii i-a dat iscusință în știința haldeilor și pricepere în toate vedeniile și visele.
Dacă studenții care frecventează colegiile noastre vor fi hotărâți, vor rămâne integri, dacă nu se vor întovărăși cu cei care umblă pe căi păcătoase și nici nu se vor lăsa ademeniți de societatea lor, ca și Daniel, ei se vor bucura de favoarea lui Dumnezeu. Dacă se vor detașa de distracțiile fără rost și de îngăduirea poftei, mințile lor vor putea fi clare pentru a putea dobândi cunoștințe și pricepere. Astfel, ei vor obține o putere morală care îi va face să rămână neclintiți când vor fi asaltați de ispită. Este o luptă continuă aceea de a te împotrivi răului și de a fi în alertă; însă se merită să obții biruință după biruință asupra eului și asupra puterilor întunericului. Și dacă tinerii vor fi încercați și puși la probă, așa cum a fost pus Daniel, cât de mult Îl vor onora pe Dumnezeu prin alipirea lor de ceea ce este bine.
Un caracter nepătat este la fel de prețios precum aurul din Ofir. Fără trăsături de caracter curate, neîntinate, nimeni nu se poate face vreodată remarcat. Însă aspirațiile nobile și dragostea pentru neprihănire nu se moștenesc. Caracterul nu poate fi cumpărat; el trebuie format prin eforturi stăruitoare și împotrivire față de ispită. Formarea unui caracter drept constituie lucrarea unei vieți întregi și este urmarea rugăciunii, meditației unite cu un înalt scop pentru viață. Caracterul deosebit pe care tu îl ai trebuie să fie rezultatul eforturilor tale proprii. Prietenii te pot încuraja, însă nu pot face lucrul în locul tău. Dorințele, suspinele, idealurile nu îți pot fi de folos niciodată și nu îți pot face bine. Tu trebuie să urci. Încinge-ți coapsele minții și pornește lucrul cu toate puterile voinței tale. Folosirea cu înțelepciune a ocaziilor pe care le aveți, cultivarea talentelor cu care v-a înzestrat Dumnezeu vă vor face bărbați și femei pe care Dumnezeu îi aprobă, o binecuvântare pentru societate. Standardul să fie sus și, cu o energie nestăpânită, folosiți la maxim talentele și ocaziile pe care le aveți și grăbiți-vă spre țintă.
Vor oare tinerii noștri să fie conștienți că au o luptă de dus? Satana și oștirile lui sunt așezați în linie de bătaie împotriva lor și ei nu au experiența pe care o au cei de vârstă matură.
Satana are o ură înverșunată împotriva lui Hristos și a răscumpărării realizate prin sângele Lui și el lucrează cu toată puterea lui de înșelăciune și nelegiuire. Prin toate vicleniile posibile, el caută să-i înroleze pe tineri sub steagul său; și el îi folosește ca pe agenții săi pentru a strecura îndoieli cu privire la Biblie. Când este semănată o sămânță de îndoială, Satana o hrănește întruna, până produce un seceriș bogat. Dacă el poate produce îndoieli cu privire la Scripturi, acel unul nu va înceta să lucreze până ce alte minți nu vor fi influențate de același scepticism.
Cei care nutresc îndoieli vor face caz că în privința a ceea ce gândesc sunt independenți, însă departe de ei gândul de a fi cu adevărat liberi. Mintea lor este cuprinsă de teama tipică unui rob, ca nu cumva cineva, la fel de slab și superficial ca ei, să nu-i batjocorească. Aceasta înseamnă slăbiciune și robie față de cel mai înfricoșător tiran. Adevărata libertate și independență se pot găsi în slujirea lui Dumnezeu. Slujirea Lui nu va pune asupra voastră restricții care să vă împiedice fericirea. Îndeplinind cerințele Lui, voi veți găsi pace, mulțumire și bucurie pe care, pe calea îngăduinței și a păcatului, nu le puteți găsi. Apoi studiați bine natura libertății pe care o doriți. Este aceasta libertatea fiilor lui Dumnezeu, aceea de a fi liberi în Isus Hristos? Sau nu cumva voi numiți libertate îngăduirea egoistă a pasiunilor josnice? Acest fel de libertate atrage după ea cele mai amarnice remușcări; ea constituie cea mai cruntă robie.
Adevărata independență a minții nu este încăpățânarea. Aceasta îi conduce pe tineri să-și formeze propriile lor păreri despre Cuvântul lui Dumnezeu, orice ar spune sau ar face alții. Dacă nu vor fi în prezența unor necredincioși atei, ei vor fi stăpâni pe cunoștințele lor și își vor apăra credința în adevărurile sacre ale Evangheliei împotriva criticilor și batjocurilor celor necredincioși. Dacă ei sunt cu cei care socotesc că este o virtute să faci pe grozavul pe seama greșelilor celor ce spun că sunt creștini și își bat joc de religie, moralitate și virtute, independența minții lor îi va conduce să arate, cu politețe, și totuși cu hotărâre, că batjocura este un înlocuitor slab pentru argumentul sănătos. Aceasta îi va face în stare să privească dincolo de cel care critică și să vadă pe acela care este de fapt instigatorul, vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului, și să i se împotrivească lui în persoana agentului de care se folosește.
Prieteni tineri, stați de partea lui Isus și la vreme de nevoie El Se va ridica pentru voi. „După roadele lor îi veți cunoaște”. (Matei 7, 20.) Ori Dumnezeu, ori Satana controlează mintea; și viața arată atât de clar că nu este nevoie să dați greș în privința cărei puteri îi arătați credincioșie. Fiecare are o influență fie spre bine, fie spre rău. Este influența ta de partea lui Hristos sau de partea lui Satana? Cei care se îndepărtează de nedreptate au puterea Atotputernicului de partea lor. Atmosfera care îi înconjoară nu este pământească. Prin puterea fără vorbe a unei vieți ordonate și a unei conversații evlavioase, ei Îl pot prezenta pe Domnul Isus lumii. Ei pot reflecta lumina cerului și pot câștiga suflete pentru Hristos.
Sunt bucuroasă că avem instituții în care tinerii noștri pot fi separați de influențele negative care sunt atât de frecvent întâlnite în școlile din zilele noastre. Frații și surorile noastre ar trebui să fie recunoscători că, în providența lui Dumnezeu, au fost înființate colegii și ar trebui să fie gata oricând să le susțină cu mijloacele lor. Trebuie folosite toate căile pentru educarea tinerilor și pentru cultivarea moralității. Ei trebuie învățați să aibă curajul de a se împotrivi curentului de stricăciune morală a acestui veac decăzut. Agățându-se cu tărie de puterea divină, ei pot să formeze și să modeleze societatea, și nu să fie ei transformați după modelul lumii.
Nu poate exista o lucrare mai importantă ca aceea a educării corespunzătoare a tinerilor noștri. Noi trebuie să-i păzim, înfruntându-l pe Satana, pentru ca să nu ni-i smulgă din mâini. Când vin la colegiile noastre, tinerii nu ar trebui să simtă că vin printre străini, cărora nu le pasă de sufletele lor. Trebuie să fie mame și tați în Israel care vor veghea asupra sufletelor lor, ca unii care vor da socoteală pentru acestea. Frați și surori, nu stați la distanță de tineretul cel scump, ca și când nu ați avea nici un interes sau nici o responsabilitate față de ei. Voi, care sunteți de mult timp creștini, aveți o lucrare de făcut pentru ei, aceea de a-i conduce cu bunătate și răbdare pe calea cea dreaptă. Ar trebui să le arătați că îi iubiți pentru că sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului, cumpărați cu sângele Său.
Viitorul societății va fi determinat de tineretul de astăzi. Satana face eforturi serioase, stăruitoare, pentru a corupe mintea și a înjosi caracterul fiecărui tânăr; iar noi, care avem mai multă experiență, să stăm ca spectatori și să-l lăsăm să-și atingă scopul, fără să-l împiedicăm? Să stăm la postul nostru, gata oricând să intrăm în acțiune, spre a lucra pentru acești tineri și cu ajutorul lui Dumnezeu să-i ferim de distrugere. În pildă, când omul doarme, vrăjmașul seamănă neghină; în timp ce voi, frații și surorile mele, sunteți inconștienți de ceea ce face, el adună o armată de tineri sub steagul său; și el exultă, pentru că prin ei duce lupta împotriva lui Dumnezeu.
Profesorii din școlile noastre au o mare responsabilitate. Ei trebuie să fie, în cuvinte și caracter, ceea ce doresc ca elevii și studenții lor să devină — bărbați și femei care se tem de Dumnezeu și lucrează pentru neprihănire. Dacă ei înșiși s-au deprins să meargă pe calea cea bună, ei îi vor putea învăța pe tineri să meargă pe ea. Nu doar că îi vor învăța în ce privește știința, dar îi vor învăța să aibă o independență morală, să lucreze pentru Isus și să ia asupra lor sarcini pentru cauza Sa.
Profesori, ce oportunități sunt! Ce privilegiu aveți la îndemână de a modela mințile și caracterul tinerilor aflați în grija voastră! Ce bucurie va fi să-i întâlniți în jurul marelui tron alb și să știți că ați făcut tot ce ați putut spre a-i conduce spre veșnicie! Dacă lucrarea voastră va trece testul acelei zile mari, binecuvântarea Domnului va fi pentru urechile voastre ca cea mai plăcută muzică: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău!”
În marele câmp gata pentru seceriș există din belșug de lucru pentru toți; și cei care neglijează să facă ceea ce pot vor fi găsiți vinovați înaintea lui Dumnezeu. Să lucrăm pentru acest timp și pentru veșnicie. Să lucrăm pentru tineri cu toate puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu și El ne va binecuvânta eforturile îndreptate în direcția cea bună. Mântuitorul nostru dorește atât de mult mântuirea tinerilor! El Se va bucura să-i vadă în jurul tronului Său, îmbrăcați în haina nepătată a neprihănirii Sale. El așteaptă să pună pe capul lor cununa vieții și să audă vocile lor pline de bucurie aducând slavă, glorie și onoare lui Dumnezeu și Mielului, în cântarea de biruință care va suna și va răsuna prin curțile cerești. — The Review and Herald, August 19, 26, 1884.