„Despărțiți-vă”
Așezat în fruntea unei națiuni care fusese rânduită a fi lumină pentru neamurile din jur, Solomon ar fi putut aduce multă slavă Dumnezeului universului printr-o viață de ascultare. El ar fi putut să încurajeze poporul lui Dumnezeu să evite relele practicate de popoarele din jur. El ar fi putut să folosească înțelepciunea dată lui de Dumnezeu și puterea de influență pe care o avea, în organizarea și îndrumarea unei mari mișcări misionare pentru iluminarea acelora care erau în necunoștință de Dumnezeu și adevărul Său. În acest fel, popoarele ar fi fost câștigate spre a-L adora pe Împăratul împăraților.
Satana cunoștea foarte bine rezultatele care ar fi însoțit ascultarea și în primii ani ai domniei lui Solomon — ani de glorie datorită înțelepciunii, mărinimiei și integrității împăratului — el a căutat să introducă influențe care aveau să submineze în mod perfid loialitatea lui Solomon față de principii și să-l facă să se despartă de Dumnezeu. Și știm din raportul scris că vrăjmașul a avut succes în efortul său: „Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David.” (1 Împărați 3, 1.)
Formând o alianță cu o națiune păgână și pecetluindu-și învoiala printr-o căsătorie cu o prințesă idolatră, Solomon a desconsiderat cu nechibzuință rânduielile înțelepte întocmite de Dumnezeu pentru a menține curăția poporului Său. Speranța că această soție egipteană se va converti nu a fost decât o slabă scuză pentru păcat. Prin încălcarea clară a poruncii de a rămâne separați de alte popoare, regele și-a unit puterea cu brațul firesc.
Pentru un timp, Dumnezeu, în îndurarea Sa cea mare, a trecut peste această teribilă greșeală. Soția lui Solomon s-a convertit; iar regele, printr-o hotărâre înțeleaptă, ar fi putut face mult pentru a ține în frâu forțele rele pe care el le declanșase prin imprudența sa. Însă Solomon a început să piardă Sursa puterii și a slavei sale. Înclinațiile firești au câștigat supremație asupra rațiunii. Pe măsură ce încrederea sa în sine a crescut, el a căutat să împlinească planul lui Dumnezeu pe propria sa cale. El s-a gândit că alianțele politice și comerciale cu națiunile din jur aveau să le aducă la cunoașterea adevăratului Dumnezeu; și astfel, el a intrat în alianțe nesfinte cu națiune după națiune. Adesea, aceste alianțe erau pecetluite prin căsătorii cu prințese păgâne. Poruncile lui Iehova au fost lăsate la o parte în favoarea obiceiurilor națiunilor din jur.
În anii apostaziei lui Solomon, decăderea lui Israel a fost rapidă. Cum ar fi putut fi altfel, când însuși regele lor s-a unit cu agenții satanici? Prin aceste unelte, vrăjmașul a lucrat pentru a tulbura mintea poporului cu privire la adevărata și falsa închinare. Ei au devenit o pradă ușoară. Căsătoria cu păgânii devenise o practică obișnuită. Israeliții și-au pierdut rapid oroarea față de idolatrie. Au fost introduse obiceiurile păgâne. Mamele idolatre și-au crescut copiii, învățându-i ritualurile păgâne. Credința ebraică a ajuns curând un amestec de idei confuze. Comerțul cu celelalte popoare i-au adus pe israeliți într-o legătură apropiată cu cei care nu aveau dragoste pentru Dumnezeu și astfel propria lor dragoste față de Dumnezeu a scăzut în mare măsură. A slăbit simțul lor ascuțit cu privire la caracterul cel înalt și sfânt al lui Dumnezeu. Refuzând să meargă pe calea ascultării, ei și-au oferit devotamentul lui Satana. Vrăjmașul s-a bucurat de succesul obținut, ștergând chipul divin din mintea poporului pe care Dumnezeu l-a ales ca reprezentant al Său. Prin căsătoriile cu cei idolatri și continua întovărășire cu ei, Satana a produs ceea ce dorise de atât de mult timp — o apostazie generală.
Alianțe nescripturistice
Domnul dorește ca slujitorii Săi să-și păstreze un caracter sfânt și deosebit. „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” — este porunca Sa; „Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului Celui viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic».” (2 Corinteni 6, 14-18.)
Niciodată n-a mai fost vreun timp în istoria pământului când această avertizare să fie mai potrivită ca acum. Mulți așa-ziși creștini cred, ca și Solomon, că se pot uni cu cei necredincioși, deoarece influența lor asupra celorlalți va fi benefică; însă, mult prea adesea, ei înșiși, prinși în cursă și biruiți, renunță la credința lor sfântă, sacrifică principiul și se despart de Dumnezeu. Un pas greșit conduce la altul, până când, în cele din urmă, ei se așează într-un loc în care nu mai au nici o speranță să rupă lanțurile care îi leagă.
Tinerii creștini trebuie să aibă mare grijă în prieteniile pe care le leagă și în alegerea tovarășilor lor. Luați aminte ca nu cumva ceea ce acum socotiți că este aur curat să fie metal inferior. Asocierile cu cei lumești au tendința de a pune piedici în calea slujirii lui Dumnezeu și multe suflete sunt ruinate prin legături nepotrivite, fie că sunt legături de serviciu sau maritale, cu aceia care nu pot înălța sau înnobila niciodată. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se aventureze niciodată pe terenul interzis. Căsătoria între credincioși și necredincioși este interzisă de Dumnezeu. Însă, mult prea adesea, inima neconvertită își urmează propriile ei dorințe și se formează căsătorii nesfințite de Dumnezeu. Datorită acestui lucru, mulți bărbați și multe femei sunt fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Aspirațiile lor nobile sunt moarte; printr-un context de împrejurări, ei sunt prinși în lațul lui Satana. Cei care sunt stăpâniți de pasiune și impuls vor avea de cules un seceriș amarnic în această lume, iar calea pe care o urmează poate avea ca urmare pierderea sufletelor lor.
Lucrarea în instituții
Cei care au sarcina să se ocupe de instituțiile Domnului au nevoie de multă putere și har din partea lui Dumnezeu, ca să nu umble în contradicție cu principiile adevărului. Mulți, foarte mulți sunt extrem de slabi în a înțelege obligația pe care o au de a păstra adevărul în toată curăția sa, necontaminat de nici o urmă de greșeală. Primejdia lor constă în faptul că nu apreciază prea mult adevărul, lăsând astfel asupra minților impresia că nu are prea mare importanță ceea ce credem, dacă, îndeplinind planuri născocite de oameni, ne putem ridica mai presus de lume, deținând o poziție superioară, ca și când am ocupa locul cel mai înalt.
Dumnezeu cheamă pe bărbații care au inimile statornice de partea adevărului, tari ca oțelul și care vor sta neclintiți în ce privește integritatea lor, nefiindu-le teamă de împrejurări. El cheamă pe bărbații care vor rămâne despărțiți de dușmanii adevărului. El cheamă pe bărbații care nu vor îndrăzni să se bizuie pe brațul de carne, asociindu-se cu cei lumești pentru a-și asigura mijloace pentru înaintarea lucrării Sale — fie și pentru construirea de instituții. Solomon, prin alianțele sale cu cei necredincioși, și-a asigurat mult aur și argint, însă prosperitatea sa l-a dus la ruină. Oamenii de astăzi nu sunt mai înțelepți decât el și ei sunt tot atât de predispuși să cedeze influențelor care au dus la căderea sa. Timp de mii de ani, Satana a tot câștigat experiență în a înșela; iar de cei care trăiesc în acest veac, el se apropie cu o putere copleșitoare. Singura noastră siguranță stă în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a fost dat drept călăuză sigură și sfătuitor. Poporul lui Dumnezeu de astăzi trebuie să se păstreze distinct și despărțit de lume, de spiritul și influențele ei.
„Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei.” Vom asculta noi de glasul lui Dumnezeu sau vom face un lucru pe jumătate și vom încerca să slujim atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona? Înaintea fiecăruia dintre noi stă o lucrarea serioasă. Gândurile bune, scopurile curate și sfinte nu vin la noi în mod natural. Noi trebuie să luptăm pentru ele. În toate instituțiile noastre, în casele de editură, în colegii și sanatorii, trebuie să prindă rădăcini principiile curate și sfinte. Dacă instituțiile noastre sunt ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie, cei care au legătură cu acestea nu vor lua modelul instituțiilor lumești. Ei vor fi deosebiți, stăpâniți și călăuziți de standardul Bibliei. Ei nu vor fi în armonie cu principiile lumii pentru a putea avea stăpânire. Nici un fel de motivații nu vor avea forța suficientă să-i îndepărteze de pe calea cea dreaptă a datoriei. Cei care sunt stăpâniți de Duhul lui Dumnezeu nu vor căuta propria lor plăcere și distracție. Dacă Hristos domnește în inimile membrilor bisericii Sale, ei vor răspunde chemării: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei”. „Nu fiți părtași păcatelor lor”.
Dumnezeu dorește să învățăm lecția solemnă că noi înșine ne croim propria soartă. Caracterele pe care ni le formăm în această viață vor decide dacă suntem sau nu potriviți să trăim în veacurile veșnice. Nici un om nu se poate aventura să slujească și lui Dumnezeu, și lui Mamona și să se simtă în siguranță. Dumnezeu ne poate păstra în lume, dar nu ne poate scoate din lume. Dragostea Lui nu este nesigură și schimbătoare. El veghează întotdeauna asupra copiilor Săi cu o grijă ce nu se poate măsura și care este veșnică. Însă El ne cere să fim cu totul de partea Lui. „Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona.” (Matei 6, 24.)
Solomon a fost înzestrat cu o înțelepciune minunată; însă lumea l-a îndepărtat de Dumnezeu. Noi trebuie să ne păzim sufletele cu toată seriozitatea, pentru ca grijile și atracțiile lumești să nu ne fure timpul care ar trebui acordat lucrurilor veșnice. Dumnezeu l-a avertizat pe Solomon în legătură cu primejdia în care se afla, iar astăzi El ne avertizează pe noi să nu ne punem în primejdie sufletele, iubind lumea. „Ieșiți din mijlocul lor”, ne imploră El, „și despărțiți-vă de ei.... nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6, 17.18.) — The Review and Herald, 1 februarie, 1906.