Cei care se încred întru totul în neprihănirea Domnului Hristos, privind la El cu o credință vie, cunosc Duhul lui Hristos și sunt cunoscuți de Hristos. Credința simplă îl face în stare pe cel credincios să se recunoască pe sine ca fiind mort cu adevărat față de păcat și viu pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Noi suntem mântuiți prin har, prin credința noastră, și mântuirea nu vine de la noi înșine, ci este darul lui Dumnezeu. Dacă am încerca să le descoperim înțelepților lumii aceste făgăduințe prețioase, ei nu ar face altceva decât să ne ridiculizeze, pentru că „omul firesc nu primește lucrurile Duhului Iui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește”. (1 Corinteni 2, 14.)
Când era pe punctul de a Se înălța la cer, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Și Eu voi ruga pe Tatăl, și EI vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, și anume, Duhul adevărului, pe.care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.” (Ioan 14, 16.17.) De asemenea, El a spus: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește, și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” (Versetul 21.)
Mulți găsesc o satisfacție în identificarea cu învățăturile false, ca să nu existe nici o tulburare sau deosebire între ei și lume, dar copiii lui Dumnezeu trebuie să mărturisească pentru adevăr, nu numai prin scrieri și prin vorbire, ci și prin spiritul și prin caracterul lor. Mântuitorul nostru declară că lumea nu poate să primească Duhul adevărului. Cei din lume nu pot să înțeleagă adevărul, deoarece nu-L înțeleg pe Hristos, Autorul adevărului. Ucenicii căldicei, credincioșii reci, care nu sunt plini de Duhul lui Hristos, nu sunt în stare să înțeleagă valoarea neprihănirii Sale. Ei se străduiesc să realizeze o neprihănire proprie.
Lumea caută lucrurile lumii -- afacerile, onoarea lumească, parada, mulțumirea egoistă. Domnul Hristos caută să rupă această vrajă care îi ține pe oameni departe de El. Domnul caută să le atragă oamenilor atenția la lumea viitoare, pe care Satana s-a străduit să o ascundă cu umbrele lui. Hristos aduce lumea cea veșnică înaintea ochilor oamenilor. El le înfățișează atracțiile ei, le spune că va pregăti un loc pentru ei, că va veni iarăși și îi va lua la Sine. Planul lui Satana este acela de a umple mintea cu o iubire nechibzuită față de lucrurile senzuale, pentru ca dragostea de Dumnezeu și dorința după cer să fie alungate din inimă.
Chemați să fim ispravnici credincioși
Dumnezeu îi cheamă pe aceia cărora le-a încredințat bunurile Sale să-și îndeplinească datoria de ispravnici credincioși. Domnul ar dori ca lucrurile de interes trecător să ocupe un loc secundar în inimă și în minte, dar Satana ar vrea ca lucrurile pământești să preia primul loc în viața noastră. Domnul dorește să aprobăm lucrurile excelente. El ne arată care este lupta pe care trebuie să o ducem, ne descoperă caracterul mântuirii și planul ei. Isus ne arată cu claritate pericolele pe care le vom întâmpina, renunțarea la sine care va fi necesară și ne îndeamnă să luăm în considerare prețul biruinței, asigurându-ne că, dacă ne angajăm cu zel în luptă, puterea divină se va uni cu efortul omenesc.
Lupta creștină nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Creștinul trebuie să lupte cu puteri supranaturale, dar nu este lăsat să se angajeze singur în acest conflict. Mântuitorul este Căpetenia mântuirii, iar alături de El omul poate fi mai mult decât biruitor.
Răscumpărătorul lumii nu dorește ca omul să fie în necunoștință cu privire la strategiile lui Satana. Vasta confederație a răului este aliniată împotriva celor care vor să biruie, dar Domnul Hristos dorește să privim la lucrurile care nu se văd, la oștirile cerului care tabără în jurul celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru a-i elibera. Îngerii cerului sunt preocupați de oameni. Puterea Celui Atotputernic se află în slujba celor care se încred în Dumnezeu. Tatăl acceptă neprihănirea lui Hristos în dreptul urmașilor Săi, iar ei sunt înconjurați de o lumină și de o sfințenie pe care Satana nu le poate străpunge. Căpetenia mântuirii noastre li Se adresează urmașilor Săi, spunându-le: „«Îndrăzniți, Eu am biruit lumea». Eu sunt apărătorul vostru, înaintați spre biruință.”
Crucea de pe Golgota
Prin Domnul Hristos, omului îi sunt oferite atât împăcarea, cât și înnoirea. Prăpastia făcută de păcat a fost acoperită de crucea de pe Golgota. Domnul Isus a plătit o răscumpărare deplină, în virtutea căreia cel păcătos este iertat, iar dreptatea Legii este păstrată. Toți cei care cred că Domnul Hristos este jertfa ispășitoare pot să vină și să primească iertarea păcatelor lor, deoarece prin meritele lui Hristos a fost deschisă o cale de comunicare între Dumnezeu și om. Dumnezeu mă poate primi în calitate de copil al Său, iar eu pot să mă adresez Lui ca unui Părinte iubitor și să mă bucur în El.
Speranțele noastre cu privire la cer trebuie să se întemeieze doar pe Domnul Hristos, pentru că El este înlocuitorul și Garantul nostru. Noi am călcat Legea iui Dumnezeu și nici un om nu poate fi îndreptățit prin faptele Legii. Cele mai bune eforturi pe care le poate face un om prin propria putere sunt fără valoare în ce privește îndeplinirea cerințelor Legii drepte și sfinte pe care a călcat-o, dar, prin credința în Hristos, el poate cere neprihănirea Fiului lui Dumnezeu ca fiind întru totul suficientă. Domnul Hristos a împlinit cerințele Legii în natura Sa omenească. El a purtat blestemul Legii în locul celui păcătos, a făcut ispășire pentru el, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Adevărata credință își însușește neprihănirea lui Hristos, cel păcătos este făcut biruitor împreună cu Domnul Hristos și, astfel, divinul și omenescul se unesc.
Acela care se străduiește să ajungă la cer prin propriile fapte de respectare a Legii încearcă o imposibilitate. Omul nu poate fi mântuit fără ascultare, dar faptele lui nu vin de la el, ci Domnul Hristos este Cel care trebuie să îndeplinească în El și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Dacă un om ar putea să se mântuiască singur, prin propriile fapte, probabil că ar avea ceva în el însuși de care să se bucure. Efortul pe care îl face omul prin propria putere pentru a obține mântuirea este reprezentat de jertfa lui Cain. Tot ce poate face omul fără Domnul Hristos este întinat de egoism și de păcat, dar faptele îndeplinite prin credință sunt bine primite de Dumnezeu. Când ne străduim să obținem cerul prin meritele Domnului Hristos, sufletul nostru progresează. Dacă privim la Isus, „Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre”, putem înainta din putere în putere, din biruință în biruință, deoarece harul lui Dumnezeu a realizat prin Hristos mântuirea noastră deplină.