Domnul Isus a murit pentru a-l mântui pe poporul Său de păcate, iar răscumpărarea în Hristos înseamnă a înceta să calci Legea lui Dumnezeu și a fi eliberat de orice păcat. Nici o inimă pornită în vrăjmășia împotriva Legii Lui Dumnezeu nu este în armonie cu Domnul Hristos, care a suferit pe Golgota pentru a justifica și pentru a înălța Legea înaintea universului.
Aceia care fac declarații îndrăznețe cu privire la propria sfințire dovedesc prin acest fapt că nu se văd pe ei înșiși în lumina Legii; ei nu sunt iluminați spiritual și nu detestă orice forma de egoism și de mândrie. De pe buzele lor întinate de păcat ies afirmații contradictorii: „Eu sunt sfânt, sunt fără păcat. Isus mă învață că, dacă respect Legea, sunt căzut din har. Legea este un jug al robiei.” Domnul spune: „Ferice de cei ce păzesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, ca să putem lua hotărâri bune și să acționăm în conformitate cu ele, deoarece astfel vom respecta Cuvântul și vom fi în armonie cu Legea sfântă a lui Dumnezeu.
Nu suntem mântuiți prin Lege, dar nici în neascultare
Chiar dacă trebuie să fim în armonie cu Legea lui Dumnezeu, noi nu suntem mântuiți prin faptele Legii, și totuși nu putem să fim mântuiți fără ascultare. Legea constituie standardul prin care este măsurat caracterul. Însă, fără harul regenerator al Domnului Hristos, noi nu suntem în stare să respectăm poruncile lui Dumnezeu. Numai Isus ne poate curăța de toate păcatele. El nu ne mântuiește prin Lege, dar nici nu ne va mântui în neascultare de Lege.
Iubirea noastră față de Domnul Hristos va fi proporțională cu adâncimea convingerii noastre cu privire la păcat, iar prin Lege vine cunoștința păcatului. Totuși, atunci când ne vedem pe noi înșine așa cum suntem, să privim la Domnul Isus, care S-a dat pentru noi, ca să ne poată mântui de orice nelegiuire. Să ne bazăm pe meritele lui Hristos, prin credință, iar sângele Său, care curăță sufletul, își va face lucrarea. Cu cât vom vedea mai clar relele și pericolele la care am fost expuși, cu atât vom fi mai recunoscători pentru eliberarea primită prin Domnul Hristos. Evanghelia lui Hristos nu-i dă omului dreptul de a călca Legea, deoarece potopul de nenorocire a venit peste lume tocmai din cauza nelegiuirii, din cauza călcării Legii.
În zilele noastre, păcatul este la fel de rău cum a fost și în timpul lui Adam. Evanghelia nu-i făgăduiește favoarea lui Dumnezeu nici unui om care calcă Legea Sa și nu se pocăiește. Degradarea inimii omenești, vinovăția nelegiuirii, ruina păcatului, toate sunt arătate cu claritate de crucea prin care Domnul Hristos ne-a oferit o cale de scăpare.
O doctrină foarte înșelătoare
Neprihănirea proprie este pericolul acestui veac. Ea desparte sufletul de Domnul Hristos. Cei care se încred în propria neprihănire nu pot să înțeleagă modul în care mântuirea vine prin Domnul Hristos. Ei numesc păcatul neprihănire și neprihănirea păcat. Ei nu înțeleg caracterul rău al nelegiuirii, nu înțeleg frica de Lege, pentru că nu respectă standardul moral al lui Dumnezeu. Motivul pentru care sunt atât de multe convertiri false în zilele noastre este că Legea lui Dumnezeu este atât de puțin prețuită. În locul standardului lui Dumnezeu pentru neprihănire, oamenii au înălțat un standard propriu, prin care măsoară caracterul. Ei privesc printr-o lentilă întunecată și le prezintă celorlalți idei false cu privire la sfințire, încurajând în acest fel egoismul, mândria și neprihănirea proprie. Doctrina sfințirii, pe care mulți o susțin, este foarte înșelătoare, pentru că flatează inima firească, dar lucrul cel mai bun care îi poate fi predicat celui păcătos este adevărul cu privire la cerințele obligatorii ale Legii lui Dumnezeu. Credința și faptele trebuie să meargă mână în mână, deoarece credința fără fapte este moartă.
Verificarea doctrinei
Profetul declară un adevăr prin care putem verifica orice doctrină. El spune: „La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta”. (Isaia 8, 20.) Deși învățăturile greșite abundă în lume, acest fapt nu este un motiv pentru care oamenii trebuie să rămână în amăgire. Adevărul este clar, iar când este pus în contrast cu învățătura falsă, caracterul lui poate fi văzut cu ușurință. Toți supușii harului lui Dumnezeu pot să înțeleagă ce se cere de la ei. Prin credință, noi putem să ne conformăm viață cu standardul neprihănirii, deoarece putem să ne însușim neprihănirea Domnului Hristos.
Căutătorul sincer al adevărului va găsi în Cuvântul lui Dumnezeu regula pentru sfințirea autentică. Apostolul spune: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.... Căci lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi”. (Romani 8, 1-9.)