„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Ioan 3, 16.) Această solie îi este adresată lumii, deoarece „oricine” înseamnă că toți cei care îndeplinesc condiția pot primi binecuvântarea. Toți cei care privesc la Isus, crezând în El ca Mântuitor personal, nu vor pieri, ci vor avea viața veșnică. Toate mijloacele necesare pentru ca noi să putem avea răsplata veșnică au fost pregătite.
Domnul Hristos este Jertfa noastră, Înlocuitorul nostru, Garantul nostru, Mijlocitorul nostru divin. El a fost făcut pentru noi neprihănire, sfințire și răscumpărare. „Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” (Evrei 9, 24.)
Lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos pentru noi constă în faptul că El prezintă meritele Sale divine, oferindu-Se înaintea Tatălui să fie înlocuitorul și garantul nostru, deoarece Domnul Hristos S-a înălțat la cer spre a face ispășire pentru nelegiuirile noastre. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2, 1.2.) „Și dragostea stă nu înfăptui că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4, 10.) „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7, 25.)
Din aceste pasaje ale Scripturii este evident faptul că Dumnezeu nu vrea să fii neîncrezător și să îți torturezi sufletul cu teama că El nu te va accepta, din cauză că ești păcătos și nevrednic. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4, 8.) Prezintă-ți cazul înaintea Sa, apelând la meritele sângelui care a fost vărsat pentru tine pe crucea Golgotei. Satana te va acuza că ești un mare păcătos, iar tu trebuie să recunoști acest fapt, dar poți să spui: „Știu că sunt un păcătos, și tocmai acesta este motivul pentru care am nevoie de un Mântuitor. Domnul Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat. (1 Ioan 1, 7.) Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1, 9.) Eu nu am nici un merit și nici o bunătate prin care să pot pretinde mântuirea, dar prezint înaintea lui Dumnezeu sângele atotispășitor al Mielului neprihănit al lui Dumnezeu, care a ridicat păcatul lumii. Aceasta este apărarea mea. Numele lui Isus îmi acordă intrare la Tatăl. Urechile Sale, inima Sa sunt deschise pentru cererea mea cea mai neputincioasă, iar El îmi împlinește nevoile cele mai adânci.
Aceasta este îndreptățirea
Neprihănirea lui Hristos îl face pe păcătosul pocăit să fie primit de Dumnezeu și realizează îndreptățirea iui. Oricât de păcătoasă a fost viața lui, dacă el crede în Domnul Isus ca Mântuitor personal, atunci stă înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în hainele nepătate ale neprihănirii lui Hristos, care îi este atribuită.
Cel păcătos, care până atunci a fost mort în nelegiuirile și păcatele lui, este înviat prin credința în Hristos. El înțelege prin credință că Domnul Isus este Mântuitorul Sui, care trăiește veșnic și este în stare să-i mântuiască „în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El”. În ispășirea care a fost făcută pentru el, cel credincios înțelege lărgimea, lungimea, înălțimea și adâncimea eficienței ei -- înțelege deplinătatea mântuirii care a fost cumpărată cu un preț infinit, iar sufletul lui se umple de laudă și de recunoștință. El vede ca într-o oglindă slava lui Dumnezeu și este schimbat după același chip, prin Duhul Domnului. El vede haina neprihănirii lui Hristos, țesută în războiul de țesut al cerului, realizată prin ascultarea Sa și atribuită sufletului care se pocăiește, prin credința în Numele lui Isus.
Când cel păcătos vede un crâmpei din frumusețea inegalabilă a Domnului Isus, păcatul nu i se mai pare atrăgător, pentru că el îl contemplă pe Cel Dintâi dintre zecile de mii, pe Acela care este întru totul vrednic de iubit. Din experiența personală, el înțelege puterea Evangheliei, al cărei plan vast este egalat doar de valoarea scopului ei.
Avem un Mântuitor viu. El nu se află în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat la cer pentru a fi înlocuitorul și Garantul fiecărui suflet care crede. „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. (Romani 5, 1.) Cel păcătos este îndreptățit prin meritele Domnului Isus, iar acest lucru înseamnă că Dumnezeu recunoaște desăvârșirea răscumpărării plătite pentru om. Faptul că Domnul Hristos a fost ascultător chiar până la moarte de cruce este o garanție că Tatăl îl acceptă pe păcătosul care se pocăiește. Prin urmare, să ne permitem noi să avem o experiență care oscilează între îndoială și credință, între credință și îndoială? Domnul Isus este garanția că Tatăl ne acceptă, Noi beneficiem de favoarea lui Dumnezeu nu datorită vreunui merit al nostru, ci datorită credinței noastre în „Domnul, Neprihănirea noastră”.
Acum, Domnul Isus Se află în Sfânta Sfintelor, intrând în prezența lui Dumnezeu pentru noi. Acolo, Hristos nu încetează să-și prezinte poporul, clipă de clipă, ca fiind desăvârșit în El. Totuși faptul că suntem reprezentați în acest fel înaintea Tatălui nu trebuie să ne facă să ne imaginăm că putem să abuzăm de mila Sa și să ajungem neglijenți, indiferenți și plini de îngăduință de sine. Domnul Hristos nu este un slujitor al păcatului. Noi suntem desăvârșiți în El, acceptați în Cel Preaiubit, numai dacă rămânem în El prin credință.
Prin propriile fapte bune nu vom putea să atingem niciodată desăvârșirea. Cel care îl privește pe Isus prin credință își respinge propria neprihănire. El se vede pe sine ca fiind nedesăvârșit, își vede pocăința ca fiind insuficientă, își consideră cea mai puternică credință ca fiind doar o slăbiciune, sacrificiul lui cel mai costisitor ca fiind sărăcăcios, și se apleacă în umilință la piciorul crucii. Totuși o voce îi vorbește din scrierile Cuvântului lui Dumnezeu. Cu uimire, el aude solia: „Voi aveți totul pe deplin în El”. Ca urmare, în sufletul lui este o pace deplină. El nu mai trebuie să lupte pentru a găsi vreo vrednicie în sine, vreo faptă meritorie prin care să obțină favoarea lui Dumnezeu.
Un adevăr greu de înțeles
Când privește la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, el găsește pacea lui Hristos, deoarece în dreptul numelui său este scrisă iertarea, iar el primește Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Voi aveți totul pe deplin în El”. (Coloseni 2, 10.) Cât de greu este ca omul, care s-a obișnuit multă vreme să cultive îndoiala, să înțeleagă acest mare adevăr! Dar ce pace aduce sufletului, ce viață plină de putere! Dacă privim la noi înșine pentru a găsi neprihănirea prin care să putem fi acceptați de Dumnezeu, privim unde nu trebuie, „căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. (Romani 3, 23.) Trebuie să privim la Domnul Isus, pentru că „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă”. (2 Corinteni 3, 18.) Trebuie să vă găsiți desăvârșirea privind la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
Când stă înaintea Legii călcate a lui Dumnezeu, cel păcătos nu se poate curăța singur, dar, dacă el crede în Hristos, atunci este obiectul iubirii Sale infinite și este îmbrăcat în neprihănirea Sa nepătată. Domnul Isus S-a rugat pentru toți cei care cred în El, astfel: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul ... ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una”. (Ioan 17, 17-22.) „Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei”. (Ioan 17, 25.26.)
Cine poate să înțeleagă natura acestei neprihăniri care îl face pe păcătosul care crede să fie desăvârșit, prezentându-l înaintea lui Dumnezeu fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta? Noi am primit ca o garanție Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că Domnul Hristos a fost făcut pentru noi neprihănire, sfințire și răscumpărare. Dumnezeu ne asigură că putem să ne bazăm pe Cuvântul Său cu o încredere fermă și să ne bucurăm de binecuvântările Sale bogate. „Căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit si ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu”. (Ioan 16, 27.)