„Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea așa cum este.” (1 Ioan 3, 2.) Moștenirea poporului lui Dumnezeu este înțeleasă prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17, 3.)
Prin credință, copiii lui Dumnezeu dobândesc o cunoaștere a lui Hristos și cultivă nădejdea venirii Sale pentru a judeca lumea cu dreptate, până când această nădejde ajunge să fie o așteptare plină de slavă, deoarece atunci Îl vor vedea așa cum este El, vor fi făcuți asemenea Lui și vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Atunci, sfinții care dorm în morminte vor fi chemați afară, la o nemurire plină de slavă. Când va veni ziua eliberării, veți privi înapoi și îi veți deosebi pe aceia care I-au slujit lui Dumnezeu de cei care nu I-au slujit. Venirea Domnului Hristos va fi întâmpinată cu admirație de toți cei ce cred, iar împărățiile lumii acesteia vor fi ale Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Aceia care așteaptă arătarea lui Hristos pe norii cerului, cu putere și mare slavă, ca Rege al regilor și Domn al domnilor, se vor strădui să-L reprezinte înaintea lumii prin viața și caracterul lor. „Oricine are nădejdea aceasta în El, se curățește, după cum El este curat”. (1 Ioan 3, 3.) Ei vor urî păcatul și nelegiuirea, la fel cum a urât Domnul Hristos păcatul. Ei vor respecta poruncile lui Dumnezeu, așa cum a respectat Domnul Hristos poruncile Tatălui Său. Ei își vor da seama că nu este suficient să fii de acord în mod tacit cu învățăturile adevărului, ci vor înțelege că adevărul trebuie să fie aplicat în inimă, să fie practicat în viață, pentru ca urmașii lui Hristos să fie una cu El, iar oamenii să poată fi la fel de curați în sfera lor, cum este Dumnezeu în sfera Sa.
Nu doar ascultători, ci și împlinitori
În fiecare generație, au existat oameni care au declarat că sunt fii ai lui Dumnezeu, au plătit zecime din mentă, mărar și chimen, și totuși au trăit o viață neevlavioasă, deoarece au neglijat lucrurile mai importante ale Legii -- mila, dreptatea și dragostea de Dumnezeu.
În zilele noastre, mulți se află într-o amăgire asemănătoare, deoarece, în timp ce poartă aparența unei mari sfințenii, nu sunt împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ce altceva se poate face pentru a deschide ochii acestor suflete care se amăgesc singure, decât să li se arate un exemplu de evlavie adevărată și să fim noi înșine nu doar ascultători, ci și împlinitori ai poruncilor Domnului, reflectând în felul acesta pe calea lor lumina curăției caracterului?
Să nu fim asemenea celor lumești
Fiii lui Dumnezeu nu vor fi asemenea celor lumești, deoarece adevărul primit în inimă va fi mijlocul de curățare a sufletului, de transformare a caracterului și de a-l face pe primitor să aibă gândul lui Dumnezeu. Cel ce nu a ajuns să aibă gândul lui Dumnezeu se află încă în starea sa de decădere firească.
Dacă Domnul Hristos Se află în inimă, lucrul acesta se va vedea în cămin, în atelierul de muncă, în piață, în biserică. Puterea adevărului va fi simțită prin înălțarea și prin înnobilarea minții, prin sensibilizarea și supunerea inimii, prin aducerea întregii ființe în armonie cu Dumnezeu. Acela care este schimbat prin adevăr va răspândi lumină în lume. Acela care are nădejdea lui Hristos va fi curat, după cum El însuși este curat. Nădejdea arătării lui Hristos este o speranță vastă și cuprinzătoare. Este speranța de a-L vedea pe împărat în toată frumusețea Sa și de a fi făcut asemenea Lui.
Când va veni Domnul Hristos, pământul va tremura înaintea Lui, iar cerurile vor fi înfășurate ca un sul și fiecare munte, și fiecare insulă vor fi mutate din locul lor. „Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, și împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul Său: «Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!» Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă”. (Psalmii 50, 3-6.) În perspectiva marii zile a lui Dumnezeu, putem să înțelegem că unica noastră posibilitate de a fi în siguranță va fi aceea de a ne îndepărta de orice păcat și nelegiuire. Cei care vor continua să trăiască în păcat vor fi găsiți printre cei condamnați, care pier.
Soarta celor nelegiuiți
Ioan a văzut soarta celor care aleg calea nelegiuirii: „Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: «Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?»” (Apocalipsa 6, 15-17)
Un blestem îngrozitor îl așteaptă pe cel păcătos. Prin urmare, trebuie să știm ce este păcatul, ca să putem scăpa de puterea lui. Ioan spune: „Oricine face păcat, face și fărădelege, și păcatul este fărădelege”. (1 Ioan 3, 4.) Aici avem adevărata definiție a păcatului. Păcatul este călcarea Legii. Cât de adesea este îndemnat cel păcătos să-și părăsească păcatele și să vină la Domnul Isus, dar oare solul care dorește să-l conducă la Hristos i-a arătat cu claritate care este calea? I-a arătat el cu claritate faptul că „păcatul este fărădelege” și că trebuie să se pocăiască și să înceteze să calce poruncile lui Dumnezeu?...
Dumnezeu nu a putut să schimbe nici măcar o iotă sau o frântură din Legea Sa sfântă pentru a o face să corespundă omului aflat în starea lui căzută, deoarece acest fapt ar fi însemnat o discreditare a înțelepciunii lui Dumnezeu în alcătuirea Legii de guvernare a pământului și a cerului. Cu toate acestea, Dumnezeu a putut să-L dea pe unicul Său Fiu pentru a fi înlocuitorul și Garantul omului, ca să sufere pedeapsa meritată de cel nelegiuit și să-i ofere sufletului pocăit neprihănirea Sa desăvârșită. Domnul Hristos a fost jertfa fără păcat pentru un neam vinovat, făcându-i pe oameni niște robi ai nădejdii, așa încât, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu pentru că au călcat Legea Sa sfântă și crezând în Domnul Hristos ca înlocuitor, Garant și Neprihănire a lor, să poată fi readuși la loialitate față de Dumnezeu și la ascultare de Legea Sa sfântă.
Neprihănirea lui Hristos face posibilă ascultarea
Celui păcătos îi era imposibil să respecte Legea lui Dumnezeu, care era sfântă, dreaptă și bună. Dar această imposibilitate a fost înlăturată prin faptul că sufletului care se pocăiește și crede îi este împărtășită neprihănirea lui Hristos. Viața și moartea lui Hristos pentru omul păcătos au avut scopul de a-l face să beneficieze din nou de favoarea lui Dumnezeu, împărtășindu-i neprihănirea, ca să poată împlini cerințele Legii și să fie primit de Tatăl.
Scopul lui Satana a fost întotdeauna acela de a anula Legea lui Dumnezeu și de a perverti adevărata semnificație a Planului de Mântuire. Prin urmare, el a inventat concepția falsă că jertfa lui Hristos pe crucea Golgotei a avut scopul de a-i elibera pe oameni de obligația de a respecta poruncile lui Dumnezeu. El a strecurat în lume amăgirea că Dumnezeu și-a abolit constituția, și-a înlăturat standardul moral și a anulat Legea Sa sfântă și desăvârșită. Satana a reușit să facă acest lucru și cât de teribil trebuie să fi fost prețul pentru Cer! În loc de a proclama abolirea Legii, crucea de pe Golgota proclamă cu sunete de tunet caracterul ei neschimbător și veșnic. Dacă Legea ar fi putut fi abolită, fără ca guvernarea cerului, a pământului și a lumilor nenumărate să fie răsturnată, Domnul Hristos nu ar fi trebuit să moară. Moartea lui Hristos a avut scopul de a întări pentru totdeauna validitatea Legii lui Iehova. Pentru că a suferit pedeapsa deplină a vinovăției lumii, Domnul Isus a ajuns Mijlocitor între Dumnezeu și om, pentru a-l face pe om să poată fi din nou plăcut înaintea lui Dumnezeu oferindu-i harul de a respecta Legea Celui Preaînalt. Domnul Hristos nu a venit să nimicească Legea sau proorocii, ci pentru a le împlini până la ultima literă. Jertfa de ispășire de pe Golgota a confirmat că Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă și adevărată, nu numai înaintea lumii căzute, ci și înaintea cerului și a lumilor necăzute. Domnul Hristos a venit pentru a mări importanța Legii și pentru a o face vrednică de cinste.