Mulți pretind că au fost sfințiți înaintea lui Dumnezeu, și totuși, când le este prezentat marele standard al neprihănirii, devin foarte nervoși și manifestă un spirit care dovedește că nu știu nimic despre ce înseamnă a fi sfințit. Ei nu au gândul lui Hristos, deoarece aceia care sunt cu adevărat sfințiți vor respecta și vor asculta Cuvântul lui Dumnezeu, îndată ce este deschis în fața lor, și vor exprima o dorință puternică de a cunoaște adevărul cu privire la fiecare punct de doctrină. Un simțământ de exaltare nu este o dovadă a sfințirii. Afirmația: „Sunt mântuit, sunt mântuit” nu este o dovadă că un om este mântuit sau sfințit.
Multora care sunt cuprinși de exaltare li se spune că sunt sfințiți, deși nu au nici o idee despre semnificația termenului, deoarece nu cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Ei se flatează cu gândul că se află în conformitate cu voia lui Dumnezeu, pentru că se simt fericiți, dar, când sunt supuși verificării, când Cuvântul lui Dumnezeu le este prezentat pentru a influența experiența lor, ei își astupă urechile, ca să nu audă adevărul, și spun: „Sunt sfințit”, punând capăt în acest fel oricărei controverse. Acești oameni nu vor să cerceteze Scripturile pentru a cunoaște adevărul și a le dovedi că sunt într-o autoamăgire îngrozitoare. Sfințirea înseamnă cu mult mai mult decât un avânt sentimental.
Emoția nu este sfințire. Singura sfințire este conformarea cu voia Tatălui nostru care este în ceruri, iar voia lui Dumnezeu este exprimată în Legea Sa sfântă. Sfințirea este respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Sfințirea înseamnă a dovedi că ești un copil care ascultă de Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuza noastră, nu opiniile și ideile oamenilor. Cei care doresc să fie cu adevărat sfințiți să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu cu răbdare, cu rugăciune și cu un suflet umilit. Să-și aducă aminte că Domnul Isus S-a rugat: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.)
A trăi prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu
Creștinismul este o viață trăită prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem și să trăim în Hristos, care este calea, adevărul și viața. Credința noastră în Dumnezeu se exprimă prin credința în Cuvântul Său. Noi ne încredem în Dumnezeu și ascultăm de El când respectăm poruncile Sale și îl iubim când iubim Legea Sa.
Credința într-o minciună nu va duce pe nici unul dintre noi pe calea sfințirii. Dacă toți pastorii din lume ne-ar spune că suntem în siguranță, în timp ce noi călcăm chiar și o singură regulă din sfântul standard al neprihănirii, acest fapt nu ar micșora obligațiile noastre și nici nu ne-ar face mai puțin vinovați, dacă respingem un clar: „Să faci” sau „Să nu faci”. Nu trebuie să credem că, datorită faptului că părinții noștri au mers pe o anumită cale și au murit fericiți, noi putem să mergem pe urmele lor și să fim acceptați, aducând aceeași slujire și făcând aceleași fapte ca ei.
Noi avem mai multă lumină decât au avut ei în timpul lor, iar dacă dorim să fim acceptați de Dumnezeu, trebuie să fim la fel de credincioși în respectarea luminii și în umblarea în ea, cum au fost ei în primirea și respectarea luminii pe care Dumnezeu le-a trimis-o lor. Trebuie să primim și să folosim lumina care strălucește pe calea noastră, cu aceeași credincioșie cu care au primit și au folosit ei lumina care a strălucit pe cale în generația lor. Noi vom fi judecați în conformitate cu lumina care strălucește în templul sufletului în zilele noastre și, dacă vom urma lumina, vom fi niște oameni liberi în Hristos Isus.