Importanța studiului Apocalipsei
„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos, și a spus tot de a văzut. Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1, 1-3.
„Mulți au cultivat ideea că Apocalipsa este o carte sigilată și de aceea nu-și vor lua timp pentru a studia tainele ei. Ei spun că trebuie să-și concentreze atenția asupra splendorilor mântuirii și că tainele descoperite lui Ioan pe insula Patmos nu merită tot atâta considerație ca acestea.”
Însă Dumnezeu nu privește Cartea Apocalipsei în felul acesta. El declară: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Apocalipsa 22, 18-19.
Cartea Apocalipsa descoperă omenirii ce a fost, ce este și ce urmează să se petreacă; ea e destinată pentru informarea noastră asupra cărora vine sfârșitul acestei lumi. Ea ar trebui studiată cu teamă sfântă. Suntem privilegiați să cunoaștem lucrurile care sunt pentru învățătura noastră. Tratăm noi însă Cuvântul lui Dumnezeu cu respectul care I se cuvine și cu recunoștința pe care I-ar plăcea să o vadă? „Toată Scriptura este insuflata de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3, 16-17.
Însuși Domnul a descoperit servului Său Ioan tainele din cartea Apocalipsei și a plănuit ca ele să fie deschise tuturor pentru studiu, în ea sunt înfățișate scene, dintre care unele aparțin deja trecutului, iar altele, de importanță veșnică, au loc chiar în timpul nostru; celelalte profeții nu-și vor găsi împlinirea lor completă până la încheierea timpului, când va avea loc ultima mare luptă între puterile întunericului și ale Prințului cerului.
Lupta finală se va da între cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus și puterea apostată care va înșela pe toți cei ce locuiesc pe suprafața pământului. „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13, 13-17.
Noi ne aflăm pe pragul celor mai mărețe și solemne evenimente. Multe dintre profeții sunt pe cale să se împlinească într-o succesiune rapidă. Va fi folosită orice fărâmă de putere. Istoria din trecut se va repeta. Controverse vechi vor fi reactualizate și pericolul va asedia poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Încordarea a pus stăpânire pe familia omenească. Ea se răspândește pretutindeni pe pământ. De ce? Glume, jocuri, distracții; oamenii aleargă, se îngrămădesc și se luptă pentru putere. Lucruri obișnuite și pieritoare absorb atenția lor în așa măsură încât lucrurilor de importanță veșnică abia li se oferă atenție. Ființe umane înzestrate cu energie, zel și perseverență vor folosi toate puterile dăruite lor de Dumnezeu pentru a coopera cu despotismul Diavolului în anularea Legii lui Dumnezeu. Șarlatani de toate felurile vor pretinde că sunt credincioși și sinceri și vor fi înălțate lucruri vulgare și necurate împotriva adevărului și sfințeniei. Astfel falsitatea este acceptată și adevăratul standard al neprihănirii este lepădat, așa cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost lepădat de Adam și Eva pentru minciuna lui Satana. -- (The Review and Herald, 31 august, 1897; The S. D. A. Bible Commentary 7:954.)
Cartea Apocalipsei a fost dată în Sabat
„Sabatul, pe care Dumnezeu l-a instituit în Eden, a fost tot atât de prețios lui Ioan pe insula singuratică ca și atunci când era cu prietenii săi în orașe. El a repetat și a cerut pentru el însuși promisiunile prețioase pe care Isus le-a dat în legătură cu această zi. Acesta era un semn că Dumnezeu era al lui.... Într-o zi de Sabat Mântuitorul cel înviat și-a făcut cunoscută prezența Sa lui Ioan. «În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: -- Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, și trimite-o celor șapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea -- M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: -- Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.»” Apocalipsa 1, 10-13, 17, 18.
„Persecuția lui Ioan a devenit un mijloc al harului. Insula Patmos a devenit strălucitoare datorită prezenței Mântuitorului înviat. Ioan L-a văzut pe Hristos în trup omenesc, cu semnele cuielor în mâinile și picioarele Lui, care vor fi pentru totdeauna slava Sa. I s-a permis acum să-L contemple din nou pe Domnul său înviat, îmbrăcat cu atât de multă slavă cât poate privi o ființă omenească și să rămână în viață. Ce Sabat a fost acesta pentru singuraticul prizonier, întotdeauna prețios în ochii lui Hristos, mai privilegiat acum decât oricând! Niciodată nu a învățat el atât de mult despre Isus. Niciodată nu a auzit Ioan un adevăr atât de glorios.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:955.)