Primul pas către chipul fiarei: apostazia
„Dar ce este «chipul fiarei»? Și cum va fi realizat? Chipul este făcut de fiara cu două coarne și este un chip făcut fiarei, care se numește, de asemenea, chipul fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă chipul și cum va fi format, trebuie să studiem caracteristicile fiarei însăși, papalitatea.
Atunci când prima biserică a decăzut depărtându-se de simplitatea Evangheliei și a primit riturile și obiceiurile păgâne, a pierdut Spiritul și puterea lui Dumnezeu. Dar pentru a stăpâni totuși conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul puterii pământești. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică care a controlat chiar și puterea statului și a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, îndeosebi pentru pedepsirea «ereziei». Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și atinge scopurile ei.
Apostazia a fost aceea care a condus biserica primară să caute ajutor la conducerea civilă și aceasta a pregătit calea pentru dezvoltarea papalității -- a fiarei. Pavel spunea: «Va veni lepădarea de credința și se va descoperi omul fărădelegii». 2 Tesaloniceni 2, 3. În felul acesta apostazia în biserică va pregăti calea pentru chipul fiarei.
Biblia spune că înainte de venirea Domnului va exista o stare de decădere religioasă asemănătoare cu aceea din primele veacuri. «Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.» 2 Timotei 3, 1-5. «Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor.» 1 Timotei 4, 1. Satana va lucra: «cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, cu toate amăgirile nelegiuirii; și toți aceia care n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți, vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.» 2 Tesaloniceni 2, 9-11.” -- (The Great Controversy, 443.)
Al doilea pas către chipul fiarei: unirea bisericilor protestante
„Charles Beecher, într-o predică în anul 1846,a afirmat că: «Lucrarea denominațiunilor evanghelice protestante s-a dezvoltat pe tot parcursul sub presiunea grozavă a fricii omenești; ei trăiesc, se mișcă și respiră într-o stare de lucruri radical coruptă, făcând apel la orice element josnic al firii lor pentru a aduce la tăcere adevărul și pentru a-și pleca genunchiul înaintea apostaziei. Nu s-au întâmplat lucrurile astfel cu Roma? Nu trăim noi viața ei din nou? Și ce vedem chiar în fața noastră? Un alt conciliu general! O adunare mondială, o alianță evanghelică și un crez universal!» -- Predica «The Bible a Suficient Creed» prezentată la Fort Wayne, Indiana, February 22, 1846. Când va fi realizat acest lucru, atunci, în efortul de a asigura o uniformitate totală, va mai fi doar un pas până la recurgerea la forță.” -- (The Great Controversy, 444.)
Chipul fiarei are trei caracteristici:
1. Unirea bisericilor protestante.
2. Susținerea instituțiilor bisericii (prin taxe impuse).
3. Impunerea doctrinelor prin legi date de stat. Toate acestea vor conduce la persecuție.
„Când bisericile principale din Statele Unite, unite în acele puncte de doctrină care le sunt comune, vor influența statul pentru a impune decretele lor și a susține instituțiile lor, atunci America protestantă va face un chip ierarhiei Romane, iar aplicarea de pedepse civile asupra dizidenților va fi rezultatul inevitabil al acestor acțiuni.
«Fiara cu două coarne va face (va porunci) ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.» Apocalipsa 13, 16.17.” -- (The Great Controversy, 445.)
„Când bisericile protestante se vor uni cu puterile civile pentru a susține o religie falsă, din cauza căreia strămoșii lor au suferit persecuții crude; când statul va folosi puterea lui pentru a impune hotărârile bisericii și a susține instituțiile ei -- atunci America protestantă va forma un chip papalității, și va fi o apostazie națională care va duce la ruină națională.” -- (The Signs of the Times, 22 martie, 1910; The S. D. A. Bible Commentary 7:976.)
În realitate, legea duminicală este chipul fiarei
„Noi ne apropiem cu pași repezi de această perioadă. Când bisericile protestante se vor uni cu puterea civilă în susținerea unei religii false, din cauza căreia strămoșii lor au îndurat persecuții crude, atunci sabatul papal va fi impus prin unirea autorității bisericii și a statului. Va fi o apostazie națională ce se va sfârși printr-o ruină națională.” -- (The Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.)
„Istoria se va repeta. Religia falsă va fi înălțată. Prima zi a săptămânii, o zi obișnuită de lucru, neavând nimic sfânt, va fi preamărită așa cum a fost chipul în Babilon. Tuturor națiunilor, limbilor și popoarelor li se va porunci să se închine acestui sabat fals. Acesta este planul Satanei de a face fără valoare ziua instituită de Dumnezeu și dată lumii ca o amintire a creațiunii.” -- (The Signs of the Times, 6 mai, 1877.)
„Romaniștii declară că: «Păzirea duminicii de către protestanți este un omagiu pe care ei îl aduc fără voia lor autorității Bisericii Catolice» -- Mgr. Segur, Plain Talk About The Protestantism of Today, pag. 213. Impunerea păzirii duminicii din partea bisericilor protestante este o impunere a închinării la papalitate, la fiară. Aceia care, înțelegând cerințele poruncii a patra, aleg să păzească sabatul cel fals în locul celui adevărat, aduc prin aceasta închinare acelei puteri prin care a fost poruncită. Însă chiar prin actul impunerii unei datorii religioase de către puterea civilă, bisericile vor face un chip fiarei; de aceea impunerea păzirii duminicii în Statele Unite va fi o impunere a închinării la fiară și la chipul ei.” -- (The Great Controversy, 448-449.)
„Când statul va impune decretul și va susține instituțiile bisericii, atunci America protestantă va forma un chip papalității. Atunci Biserica adevărată va fi asaltată de persecuție așa cum a fost poporul lui Dumnezeu în timpurile antice. Aproape orice secol ne oferă exemple a ceea ce pot să facă inimile omenești conduse de furie și răutate sub pretextul unui serviciu adus lui Dumnezeu, sub protecția bisericii și statului. Bisericile protestante care au pășit pe urmele Romei, prin a forma alianțe cu puterile seculare, au manifestat o dorință similară de a restrânge libertatea de conștiință. Cât de mulți lucrători nonconformiști au suferit sub puterea Bisericii Anglicane! Persecuția urmează întotdeauna unei restrângeri a libertății religioase din partea guvernărilor civile.” -- (The Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.)
Câțiva pași ce conduc la chipul fiarei:
1. O întreită unire între protestantism, catolicism și spiritism.
„Prin decretul care va impune instituția papalității în călcarea Legii lui Dumnezeu, națiunea americană se va depărta cu totul de dreptate. Când protestantismul va întinde mâna peste prăpastie ca să prindă mâna puterii romane, când o va întinde peste abis ca să dea mâna cu spiritismul, când, sub influența acestei întreite alianțe, America va lepăda orice principiu al Constituției de stat protestant și republican și va susține răspândirea minciunilor și amăgirilor papalității, atunci vom putea ști că sfârșitul este aproape.
După cum apropierea oștirilor romane a fost pentru ucenici un semn al iminentei distrugeri a Ierusalimului, tot astfel și această apostazie poate fi un semn pentru noi că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a ajuns la sfârșit și că națiunea americană și-a umplut măsura nelegiuirii ei, iar îngerul harului se pregătește să-și ia zborul spre a nu se mai întoarce niciodată. Atunci poporul lui Dumnezeu va fi aruncat în acele scene de strâmtorare și necaz pe care profeții le-au descris ca timpul de strâmtorare al lui Iacov. Strigătul credincioșilor persecutați se urcă la cer. Și după cum sângele lui Abel a strigat din pământ, tot astfel există voci care strigă către Dumnezeu din mormintele martirilor, adâncul mării, peșterile munților și celulele închisorilor: «Până când Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?»” -- (Testimonies for the Church 5:451; The Great Controversy, 588-589.)
2. Creștinizarea spiritismului va distruge zidurile de despărțire.
„Deoarece spiritismul imită din ce în ce mai mult creștinismul cu numele, el are o putere mai mare să amăgească și să încurce. După concepția actuală, chiar și Satana s-a convertit. El va apare sub forma unui înger de lumină. Prin mijlocirea spiritismului, se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecați și vor avea loc miracole incontestabile. Și, deoarece duhurile mărturisesc credința în Biblie și dau pe față respect pentru instituțiile bisericii, lucrarea lor va fi acceptată ca o manifestare a puterii divine.
Linia de deosebire între creștinii cu numele și cei nelegiuiți, abia se mai distinge astăzi. Membrii bisericii iubesc ce iubește lumea și sunt gata să se unească cu ea, iar Satana s-a hotărât să-i unească într-o singură organizație și în felul acesta să-și întărească puterea aruncându-i în brațele spiritismului. Papistașii, care se laudă cu minunile, pretinzând că sunt un semn sigur al bisericii celei adevărate, vor fi amăgiți cu ușurință de această putere făcătoare de minuni; iar protestanții, care au lepădat scutul adevărului, vor fi amăgiți și ei. Papistașii, protestanții și cei lumești vor primi în egală măsură o formă de evlavie, fără putere, și vor vedea în această uniune o mare mișcare pentru pocăința lumii întregi și inaugurarea mileniului mult așteptat.” -- (The Great Controversy, 588-589.)
3. Prin calamități naturale, Satana îi va conduce pe oameni la sfințirea falsului sabat.
„Satana lucrează și prin elementele naturii pentru a-și strânge secerișul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii și își folosește toată puterea pentru a dirija aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu. Când i s-a îngăduit să-l chinuiască pe Iov, cât de repede au fost distruse turmele, cirezile, robii, casele și copiii, necazurile venind unul după altul ca într-o singură clipă. Dumnezeu este acela care ocrotește făpturile Sale și le înconjură pentru a le feri de puterea distrugătorului. Dar lumea creștină a dovedit dispreț față de Legea lui Iehova; Domnul însă va face exact ce a spus -- își va retrage binecuvântările de pe pământ și-și va îndepărta grija Sa ocrotitoare de la aceia care se răscoală împotriva Legii Sale învățând și obligând și pe alții să facă la fel. Satana are stăpânire peste toți aceia pe care nu-i protejează Dumnezeu în mod deosebit. El va favoriza și va face pe unii să prospere pentru a-i aduce la îndeplinire planurile, și va aduce necazuri peste alții făcând pe oameni să creadă că Dumnezeu este Acela care-i chinuiește.
În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boala și dezastrul, până acolo încât orașele populate vor fi aduse în stare de ruină și părăsire. Chiar acum el este la lucru. Satana își exercită puterea Sa în accidente și calamități pe mare și pe uscat, în marile conflagrații, în furtuni grozave și uragane pustiitoare, inundații, cicloane, valuri uriașe și în cutremure, în toate locurile și în mii de forme. El distruge recolta gata de recoltat și, ca urmare, vine foametea și suferința. El face ca aerul să fie poluat de moarte și mii de oameni pier din cauza poluării. Aceste calamități vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase. Distrugerea va veni atât asupra oamenilor cât și a animalelor. «Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; pământul a fost spurcat de locuitorii lui, ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic!» Isaia 24, 4.5.
Și atunci amăgitorul cel mare va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu provoacă toate aceste rele. Clasa de oameni care a provocat dizgrația cerului va pune toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru cei ce o calcă. Se va spune că oamenii insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamitățile care nu vor înceta până nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii; și că aceia care susțin cerințele poruncii a patra, distrugând respectul pentru duminică, sunt tulburătorii poporului, împiedicând revenirea lor în grația divină și în prosperitate materială. În felul acesta, acuzația ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu, se va repeta pe motive la fel de bine stabilite: «Abia a zărit Ahab pe Ilie și i-a zis: -- Tu ești acela care nenorocești pe Israel? -- Ilie a răspuns: -- Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali.» 1 Împărați 18, 17.18. Când mânia oamenilor va fi provocată prin acuzații neadevărate, ei vor lua față de trimișii lui Dumnezeu o atitudine foarte asemănătoare cu aceea pe care Israelul apostaziat a luat-o față de Ilie.” -- (The Great Controversy, 589-590.)
4. Pasul următor va fi fatal.
„Demnitarii bisericii și ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge, a constrânge toate clasele de oameni să cinstească duminica. Lipsa autorității divine va fi înlocuită cu decretele prigonitoare. Corupția politică distruge iubirea de dreptate și respectul pentru adevăr; chiar și în America cea liberă, conducătorii și legiuitorii, pentru a-și asigura favoarea publică, se vor supune cererii populare de a da o lege care să impună păzirea duminicii. Libertatea de conștiință, care a costat o jertfă atât de mare, nu va mai fi respectată. În lupta care se apropie cu pași repezi, vom vedea exemplificate cuvintele profetului: «Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.» Apocalipsa 12, 17.” -- (The Great Controversy, 592.)