Apocalipsa 14 în ordine cronologică
Evenimentele, în ordinea lor cronologică, și modul de a ne pregăti pentru ele sunt descoperite cu claritate, dar majoritatea oamenilor care ar putea sa Ie cunoască pe deplin nu știu nimic despre ele și sunt complet nepregătiți.
„Astfel, în profeții, viitorul este deschis ucenicilor prin cuvintele lui Hristos. Sunt prezentate în mod clar evenimentele care au legătură cu încheierea timpului de probă și lucrarea de pregătire pentru acest timp. Dar mulțimile nu au mai multă înțelegere a acestor adevăruri importante decât dacă ele n-ar fi fost niciodată descoperite. Satana veghează pentru a fura orice impresie care i-ar putea face înțelepți spre mântuire, și timpul încercării îi va găsi nepregătiți.” -- (The Great Controversy, 594.)
„Dumnezeu are un popor pe pământ care în credință și speranță sfântă, urmărește împlinirea rapidă a profeției și caută să-și curățe sufletele prin ascultarea de adevăr, pentru a nu fi găsiți fără haine de nuntă atunci când va veni Hristos.” -- (Testimonies for the Church 4:307.)
„Am văzut ... că evenimentele se desfășoară în ordine.” -- (Early Writings, 41.)
„Noi trebuie să vedem în istorie împlinirea profeției, pentru a studia lucrările providenței în marile mișcări de reformațiune și a înțelege desfășurarea evenimentelor care conduc națiunile în conflictul final al marii lupte.” -- (The Ministry of Healing, 442.)
„Istoria, comparată cu evenimentele prezente, arată clar ce se va întâmpla în curând. Dacă n-o putem noi citi, Roma poate! Este uimitoare Biserica Romei în viclenia și șiretenia ei. Ea poate înțelege ce va urma. Ea își așteaptă vremea....” -- (The Great Controversy, 580.)
„În timp ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, profețiile care descriu zilele finale necesită în mod special atenția noastră.” -- (Christ Object’s Lessons, 133.)
Punctul de vedere prin care putem studia cronologia zilelor finale este Sanctuarul
„Lumina din Sanctuar a luminat trecutul, prezentul și viitorul.” -- (The Great Controversy, 423.)
„Mulți din poporul nostru nu înțeleg cât de trainic a fost așezată temelia credinței noastre. Soțul meu, prezbiterul Joseph Bates, părintele Pierce, prezbiterul Edson și alții, care erau pătrunzători, nobili și cinstiți, au fost printre cei care, după trecerea timpului în 1844, au căutat după adevăr ca după comori ascunse. Eu m-am întâlnit cu ei, am studiat și ne-am rugat cu seriozitate. Adesea am rămas împreună până noaptea târziu și, uneori, întreaga noapte, rugându-ne pentru lumină și studiind Cuvântul. Mereu și mereu acești frați s-au adunat pentru a studia Biblia, cu scopul de a-i putea cunoaște înțelesul și a fi pregătiți să-l predice cu putere. Când ajungeau în studiul lor în punctul în care ziceau: «Nu putem face nimic mai mult!» Duhul Domnului venea asupra mea, eram luată în viziune și mi se dădea o explicație clară a pasajelor pe care le studiam, împreună cu sfaturi despre cum să lucrăm și să predicăm eficient. Astfel a fost dată lumina, care ne-a ajutat să înțelegem Scripturile în legătură cu Hristos, misiunea și preoția Sa. Mi s-a dezvăluit o linie a adevărului, ce se întinde din acest timp până în momentul în care vom intra în cetatea lui Dumnezeu, și eu am dat altora instrucțiunile pe care Domnul mi le-a dat.” -- (Special Testimonies Series, Seria B 2:56-57.)
1844 și soliile celor trei îngeri A -- Primul înger și Daniel 8, 14
„În profeția primei solii îngerești din Apocalipsa 14 este prezisă o mare redeșteptare religioasă, ca urmare a vestirii apropiatei veniri a lui Hristos....
Mărturia profețiilor care arătau către venirea lui Hristos în primăvara anului 1844 a pus stăpânire deplină pe mințile oamenilor. Pe măsură ce solia mergea de la un stat la altul, trezea un interes larg răspândit. Mulți erau convinși că dovezile din perioadele profetice erau corecte, și sacrificându-și mândria, părerile personale, primeau cu bucurie adevărul....
Mulți căutau pe Domnul cu pocăință și umilință. Simțămintele, care se prinseseră atât de multă vreme de lucrurile pământești, erau acum îndreptate către cer. Duhul lui Dumnezeu stăruia asupra lor și, cu inimi umilite și supuse, se uneau să înalțe strigătul: «Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui».” -- (The Great Controversy, 355, 368-369.)
„... Astfel Miller și tovarășii lui au predicat solia bazându-se pe Daniel 8, 14 și Apocalipsa 14, 7....” -- (The Great Controversy, 353.)
„Dumnezeu a plănuit să-și încerce poporul. Mâna Lui a acoperit o greșeală în calcularea perioadei profetice....
Timpul de așteptare a trecut, dar Hristos nu S-a arătat pentru eliberarea poporului Său. Aceia care cu credință și iubire sinceră au așteptat pe Mântuitorul au avut parte de o dezamăgire amarnică.” -- (The Great Controversy, 373-374.)
„Prima solie îngerească din Apocalipsa 14, care anunța ceasul judecății lui Dumnezeu, chemând pe oameni să se teamă și să se închine Lui, a avut scopul de a despărți pe aceia care purtau numele de popor al lui Dumnezeu de influențele stricăcioase ale lumii și a-i trezi pentru a vedea adevărata lor stare de decădere și iubire pentru lume. În această solie, Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare, care, dacă ar fi fost primită, ar fi îndreptat relele care o îndepărtau de El. Dacă ar fi primit solia din cer, smerindu-și inimile înaintea Domnului și căutând cu sinceritate să se pregătească pentru a sta în prezența Sa, Duhul și puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarăși la acea stare binecuvântată de unire, credință și iubire, care se vedea în zilele apostolice, când credincioșii erau «o inimă și un suflet» și «vesteau Cuvântul Domnului cu îndrăzneală», când «Domnul adăuga în fiecare zi la Biserică, pe cei care trebuiau să fie mântuiți». Faptele Apostolilor 4, 32.31; 2:47.
Dacă aceia care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu ar primi lumina care strălucește asupra lor din Cuvântul Său, ar ajunge la acea unitate pentru care S-a rugat Hristos și pe care apostolul a descris-o ca «unirea Duhului prin legătura păcii». «Este, spune el, un singur trup și un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez», Efeseni 4, 3-5.
Acestea erau rezultatele binecuvântate, experimentate de aceia care au primit solia adventă.” -- (The Great Controversy, 379.)
B. Al doilea înger și Daniel 8, 14
„Refuzând avertizarea primului înger, ei au respins mijloacele pe care cerul le prevăzuse pentru îndreptarea lor. Au disprețuit solul harului care le-ar fi corectat greșelile ce-i despărțeau de Dumnezeu și, cu o înverșunare mai mare s-au întors să caute prietenia lumii. Aceasta era cauza acelei stări îngrozitoare de iubire pentru lume, apostazie și moarte spirituală care exista în bisericile anului 1844.
În Apocalipsa 14, primul înger este urmat de al doilea, care vestește solia: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei desfrânării ei». Apocalipsa 14, 8” -- (The Great Controversy, 380-381.)
Solia îngerului al doilea -- căderea Babilonului -- a fost predicată cu putere după ce a strălucit mai multă lumină din Daniel 8, 14
„În vara anului 1844, adică la mijlocul timpului dintre data fixată prima dată pentru sfârșitul celor 2300 zile și toamna aceluiași an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestită chiar cu cuvintele Scripturii: «Iată, mirele vine!»
Faptul care a dus la această mișcare a fost descoperirea că decretul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat în vigoare în toamna anului 457 î. Hr. Și nu la începutul anului, așa cum se crezuse prima dată. Începând din toamna anului 457, cei 2300 de ani se încheiau în toamna anului 1844.
Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament arătau și ele spre toamnă, ca timp când trebuia să aibă loc evenimentul reprezentat prin «curățirea sanctuarului». Acest lucru a devenit foarte clar atunci când atenția a fost îndreptată asupra modului în care simbolurile care avuseseră legătură cu prima venire a lui Hristos, se împliniseră....
Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în ceea ce privește timpul....
Astfel, ziua a zecea a lunii a șaptea, Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în anul 1844 cădea la 22 octombrie, a fost fixată ca timp al venirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu dovezile prezentate mai înainte că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar concluzia părea bine fondată....
Dintre marile mișcări religioase, începând din zilele apostolilor, nici una n-a fost mai liberă de nedesăvârșirea omenească și de cursele lui Satana, așa cum a fost aceea din toamna anului 1844. Chiar și acum, după trecerea multor ani, toți cei care au luat parte la mișcarea aceea și care au stat hotărâți pe platforma adevărului simt încă influența sfântă a acelei lucrări binecuvântate și dau mărturie că a fost de la Dumnezeu.
La strigătul: «Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!», aceia care așteptau «s-au ridicat și și-au aprins candelele»; ei au studiat Cuvântul lui Dumnezeu cu un interes extrem de intens, necunoscut mai înainte. Îngeri din cer au fost trimiși să trezească pe aceia care se descurajaseră și să-i pregătească pentru a primi solia. Lucrarea nu s-a întemeiat pe înțelepciunea și pe pregătirea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Nu cei mai talentați, ci cei mai umili și devotați au fost printre primii care au auzit și au ascultat chemarea. Fermierii și-au lăsat recoltele pe câmp, meseriașii și-au lăsat sculele și, cu lacrimi de bucurie, au ieșit să vestească avertizarea. Aceia care mai înainte fuseseră în fruntea lucrării, au fost printre cei din urmă care s-au alăturat lor. Bisericile în general și-au închis ușile față de această solie, și o mare grupă dintre aceia care o primiseră au rupt legăturile lor cu ele. În providența lui Dumnezeu această proclamație s-a unit cu cea de a doua solie îngerească, și a dat putere acelei lucrări....
În timpul acela se vedea o credință care aducea răspuns la rugăciune -- credința care aștepta răsplătirea. Asemenea ploii care cade peste pământul însetat, Duhul harului cobora peste cercetătorii sinceri. Aceia care așteptau ca în curând să stea față în față cu Răscumpărătorul lor, simțeau o bucurie solemnă, care nu se putea descrie. Puterea înnobilatoare, convingătoare, a Duhului Sfânt, mișca inimile, atunci când binecuvântările Sale erau revărsate în măsură bogată peste cei credincioși.
Cu grijă și solemnitate, aceia care primiseră solia au ajuns la timpul în care sperau să se întâlnească cu Domnul lor. În fiecare dimineață simțeau că prima lor datorie era să-și asigure dovada că sunt primiți de Dumnezeu. Inimile lor erau strâns unite și se rugau mult unul cu altul și unul pentru altul. Adesea se adunau în locuri izolate pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și glasul rugăciunii se înălța spre cer de pe câmpii și din crânguri. Asigurarea aprobării Mântuitorului le era mai necesară decât hrana zilnică; iar dacă vreun nor le întuneca mintea, nu se odihneau până ce nu-l îndepărtau. Și atunci când simțeau dovada harului iertător, doreau să-L vadă pe Acela pe care-L iubea sufletul lor.
Dar aveau să cadă din nou pradă descurajării. Timpul de așteptare a trecut și Mântuitorul lor nu S-a arătat.” -- (The Great Controversy, 398-403.)
„Isus a însărcinat alți îngeri să zboare repede și să învioreze și să întărească credința slăbită a poporului Său și să-l pregătească să înțeleagă solia celui de al doilea înger și mișcarea însemnată ce urma să aibă loc în curând în cer. Am văzut cum acești îngeri primesc putere și lumină mare de la Isus și zboară repede către pământ pentru a-și îndeplini însărcinarea și pentru a ajuta pe îngerul al doilea în lucrarea lui. O lumină mare strălucea asupra poporului lui Dumnezeu, când îngerii strigau: «Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!» Am văzut atunci pe cei dezamăgiți ridicându-se și, în armonie cu îngerul al doilea, vestind: «Iată, Mirele vine, ieșiți-I în întâmpinare!» Lumina, pornită de la îngeri, străbătea pretutindeni întunericul.” -- (Early Writings, 248.)
C. Al treilea înger și Daniel 8, 14
„Textul din Scriptură care, mai presus de toate celelalte, a fost atât temelia cât și pivotul central al credinței advente, a fost acesta: «Până vor trece 2300 de seri și dimineți, apoi sfântul Locaș va fi curățit»*. Daniel 8, 14. Acestea fuseseră cuvintele cunoscute de toți credincioșii apropiatei reveniri a Domnului. Pe buzele a mii de oameni era repetată această profeție ca un cuvânt de ordine al credinței lor. Toți simțeau că de evenimentele prezise aici depindeau cele mai strălucite așteptări și cele mai scumpe nădejdi. S-a arătat că aceste zile profetice se vor încheia în toamna anului 1844. La fel cu restul lumii creștine, adventiștii susțineau atunci că pământul sau o parte din el era sanctuarul. Astfel, ei înțelegeau că curățirea sanctuarului însemna curățirea pământului prin focul zilei de pe urmă și că aceasta urma să aibă loc la a doua venire. De aici s-a tras concluzia că Hristos urma să vină pe pământ în anul 1844.
Dar timpul stabilit trecuse și Domnul nu Se arătase....
Cu toate că mulți renunțaseră la calculul de mai înainte al perioadelor profetice și negau concepția corectă a mișcării întemeiată pe ea, alții nu erau dispuși să renunțe la punctele de credință și la o experiență care erau susținute de Scripturi și de mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Aceștia erau convinși că au adoptat principii sănătoase de interpretare în studiul lor asupra profețiilor și că era de datoria lor să țină la aceste adevăruri deja descoperite, continuând același drum de cercetare biblică. Cu rugăciuni stăruitoare, ei au revizuit poziția lor și au studiat Scripturile să descopere greșeala făcută. Și pentru că n-au văzut nici o greșeală în calculul lor cu privire la perioadele profetice, au fost conduși să examineze mai atent subiectul sanctuarului.
În cercetarea lor, au descoperit că nu există nici o dovadă în Scripturi care să susțină concepția populară că pământul este sanctuarul; dar au găsit în Biblie o explicație a subiectului sanctuarului, despre natura lui, despre locul așezării sale și serviciile din el. Mărturia scriitorilor sfinți era atât de clară și completă, încât înțelegerea problemei era mai presus de orice îndoială....
La întrebarea: «Ce este sanctuarul?», s-a răspuns lămurit din Scripturi. Termenul «sanctuar», așa cum este întrebuințat în Biblie, se referă mai întâi la cortul construit de Moise, ca o preînchipuire a lucrurilor cerești; iar în al doilea rând, la «adevăratul cort» din ceruri, către care arăta sanctuarul pământesc. La moartea lui Hristos, serviciul slujbelor simbolice a luat sfârșit. «Adevăratul cort» din cer este sanctuarul noului legământ. Și, deoarece profeția din Daniel 8, 14 s-a împlinit în această dispensațiune, sanctuarul la care se referă el trebuie să fie Sanctuarul noului legământ. La încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844, pe pământ nu se mai găsea nici un sanctuar de multe veacuri. În felul acesta, profeția: «Până vor trece 2300 de zile, și atunci sanctuarul va fi curățit», arăta, indiscutabil, către Sanctuarul din ceruri.
Dar mai rămânea să se dea răspuns la cea mai importantă întrebare: Ce este curățirea sanctuarului? Faptul că există o astfel de slujbă în legătură cu sanctuarul pământesc este arătat în Scripturile Vechiului Testament. Dar, poate fi ceva în cer care trebuie curățit? În Evrei 9, atât curățirea sanctuarului pământesc cât și a celui ceresc este prezentată clar: «Și, după lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curățite în felul acesta (cu sânge de animale), trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea» (Evrei 9, 22.23), chiar cu sângele prețios al lui Hristos....
În felul acesta, cei care au urmat lumina cuvântului profetic au văzut că, în loc să vină atunci pe pământ, la încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844, Hristos a intrat în Locul prea sfânt din Sanctuarul ceresc pentru a îndeplini lucrarea de încheiere a ispășirii, ca pregătire pentru revenirea Sa.” -- (The Great Controversy, 409-422.)
D. Sanctuarul și primul înger
„Atât profeția din Daniel 8, 14: «Până vor trece 2300 de seri și dimineți și sfântul locaș va fi curățit», cât și prima solie îngerească: «Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui», arătau către lucrarea lui Hristos din Locul prea sfânt, către judecata de cercetare și nu către venirea lui Hristos pentru răscumpărarea poporului Său și pentru distrugerea celor nelegiuiți.” -- (The Great Controversy, 424.)
E. Sanctuarul și al doilea înger
Strigătul celui de-al doilea înger este însoțit de strigătul, „vine Mirele, ieșiți-I în întâmpinare”!
„În vara și toamna anului 1844, a fost proclamată solia: «Iată, Mirele vine»....
Venirea Mirelui, arătată aici, are loc înainte de nuntă. Nunta reprezintă primirea de către Hristos a împărăției Sale. Sfânta cetate. Noul Ierusalim, care este capitala și reprezentanta împărăției, este numită «mireasa, soția Mielului». Îngerul a spus lui Ioan: «Vino aici, și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului». «El m-a dus în Duhul,» zice profetul, «și mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu». Apocalipsa 21, 9.10. Este clar deci că mireasa reprezintă Cetatea cea sfântă, iar fecioarele care merg în întâmpinarea Mirelui sunt simbolul bisericii....
Vestirea «Iată, Mirele vine», din vara anului 1844, a făcut ca multe mii să aștepte venirea imediată a Domnului. La timpul cuvenit, Mirele a venit, dar nu pe pământ, cum așteptau oamenii, ci la Cel îmbătrânit de zile, în ceruri, la nuntă, să-și primească împărăția. «Cele care erau gata, au intrat cu El la nuntă și s-a încuiat ușa.» Ei nu puteau fi prezenți în persoană la nuntă, deoarece ea are loc în ceruri în timp ce ei sunt pe pământ. Urmașii lui Hristos trebuie «să aștepte pe Domnul când Se va întoarce de la nuntă». Luca 12, 36. Însă trebuie să înțeleagă lucrarea Lui și să-L urmeze prin credință, atunci când intră înaintea lui Dumnezeu. În sensul acesta, se spune că ei merg la nuntă.
În parabolă, au intrat la nuntă aceia care aveau ulei în candele. Aceia care, odată cu cunoașterea adevărului din Scripturi au avut și Duhul și harul lui Dumnezeu și care, în noaptea celei mai amare încercări au așteptat cu răbdare, cercetând Biblia după o lumină mai clară -- au înțeles adevărul cu privire la Sanctuarul din ceruri, cât și noua slujire a Mântuitorului, iar prin credință L-au urmat în lucrarea Sa din Sanctuarul de sus. Toți aceia care, prin mărturia Scripturilor, primesc aceleași adevăruri, urmează pe Hristos prin credință, când intră înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce la îndeplinire ultima lucrare de mijlocire -- la a cărei încheiere să-și primească împărăția -- toți aceștia sunt reprezentați ca unii care intră la nuntă.” -- (The Great Controversy, 426-428.)
F. Sanctuarul și al treilea înger
„O altă categorie susținea cu tărie că Domnul îi condusese în experiența lor de până atunci; și pentru că au așteptat, au vegheat și s-au rugat să cunoască voia lui Dumnezeu, au văzut că marele lor Mare Preot intrase în altă lucrare de slujire, și, urmându-L prin credință, au fost conduși să înțeleagă și lucrarea de încheiere a bisericii. Ei aveau o înțelegere mai clară a primei și a celei de a doua solii îngerești, și erau pregătiți să primească și să dea lumii solemna avertizare a îngerului al treilea din Apocalipsa 14....
«Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: Și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său.» Apocalipsa 11, 19. Chivotul legământului lui Dumnezeu se află în Sfânta Sfintelor, a doua despărțitură a Sanctuarului. În serviciul sanctuarului pământesc, care slujea ca o preînchipuire și «o umbră a lucrurilor cerești», această despărțitură era deschisă numai în Ziua cea Mare a Ispășirii pentru curățirea Sanctuarului. De aceea, anunțul că Templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri și a fost văzut chivotul legământului, arată către deschiderea Locului prea sfânt din Sanctuarul ceresc, în anul 1844, când Hristos a intrat acolo pentru a aduce la îndeplinire lucrarea de încheiere a ispășirii. Aceia care, prin credința, au urmat pe Marele lor Preot, când și-a început lucrarea în Locul prea sfânt, au văzut chivotul legământului Său. Când au studiat subiectul sanctuarului, au ajuns să înțeleagă schimbarea locului slujirii Mântuitorului și au văzut că El mijlocea acum înaintea chivotului lui Dumnezeu, mijlocind cu sângele Său în favoarea păcătoșilor.
Chivotul din sanctuarul de pe pământ conținea cele două table de piatră, pe care erau înscrise preceptele Legii lui Dumnezeu. Chivotul era doar un locaș pentru tablele Legii, dar prezența acestor precepte divine îi dădea valoare și sfințenie. Când Templul lui Dumnezeu a fost deschis în cer, s-a văzut chivotul legământului Său. În Sfânta Sfintelor din Sanctuarul din cer, Legea divină este înconjurată de sfințenie -- Legea care a fost vestită de însuși Dumnezeu în mijlocul tunetelor de pe Sinai și scrisă cu degetul Său pe table de piatră,
Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele original, după care poruncile înscrise pe tablele de piatră și raportate de Moise în cărțile sale erau o transcriere fără greș. Aceia care au ajuns la înțelegerea acestui punct important, au fost conduși astfel să vadă caracterul sfânt, neschimbător al Legii divine. Ei au înțeles, ca niciodată mai înainte, puterea cuvintelor Mântuitorului. «Câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege». Matei 5; 18. Legea lui Dumnezeu, fiind o descoperire a voinței Sale, o transcriere a caracterului Său, trebuie să dăinuiască veșnic, «ca un martor credincios în ceruri». Nici o poruncă n-a fost anulată, nici o iotă sau titlu n-a fost schimbat. Psalmistul zice: «Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veșnicie». Psalmii 119, 89;111, 7.
Chiar în centrul Decalogului se găsește porunca a patra, așa cum a fost pentru prima dată proclamată: «Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești....» Aceia care au primit lumina cu privire la mijlocirea lui Hristos și la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au descoperit că aceste adevăruri le erau prezentate în Apocalipsa 14....
Iar rezultatul primirii acestor solii este arătat prin cuvintele: «Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.»
În Apocalipsa 14, oamenii sunt chemați să se închine Creatorului iar profeția scoate în evidență o categorie care, ca urmare a întreitei solii, păzesc poruncile lui Dumnezeu....
Cu privire la Sabat, Domnul spune mai departe că este «un semn ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru». Ezechiel 20, 20. Iar motivul dat este: «căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat». Exod 31, 17.
«Importanța Sabatului, ca monument al Creațiunii, este că el păstrează totdeauna prezent motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu» -- pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. «De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă instituție nu face lucrul acesta. Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale, Acest fapt important nu se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată». J. N. Andrews, History of the Sabbath, cap. 27....
După avertizarea împotriva închinării la fiară și la chipul ei, profeția spune: «Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus». Deoarece aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt puși în felul acesta în contrast cu aceia care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei, urmează că păzirea Legii lui Dumnezeu, pe de o parte, și călcarea ei, pe de altă parte, va face deosebirea dintre închinătorii lui Dumnezeu și închinătorii fiarei.
Caracteristica deosebită a fiarei precum și a chipului ei este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel zice despre cornul cel mic, papalitatea: «se va încumeta să schimbe vremile și legea». Daniel 7, 25. Iar Pavel numea aceeași putere «omul fărădelegii», care urma să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeție este completată de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalțe mai presus de Dumnezeu; oricine va păstra cu bună știință Legea, așa cum a fost ea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere față de papa, în locul supunerii față de Dumnezeu.
Cea mai înfricoșată amenințare adresată vreodată muritorilor, este cuprinsă în a treia solie îngerească. Trebuie să fie un păcat groaznic acela care atrage mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă....
În problema acestei controverse, toată creștinătatea se va împărți în două clase -- aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, și aceia care se închină fiarei și chipului ei și primesc semnul ei. Cu toate că biserica și statul își vor uni puterea pentru a constrânge pe «toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi» (Apocalipsa 13, 16) să primească «semnul fiarei», poporul lui Dumnezeu nu-l va primi. Profetul de pe Patmos îi vede cum «au câștigat biruința asupra fiarei și asupra chipului ei, asupra semnului ei și asupra numărului numelui ei, stând pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, cântând cântarea lui Moise și a Mielului». Apocalipsa 15, 2-3.” -- (The Great Controversy, 433-450.)
După 1844, nu mai există nici o solie bazată pe un timp anumit
„Aceasta este reprezentată printr-un înger stând cu un picior pe mare, proclamând, sub jurământ solemn, că nu va mai fi timp.
Acest timp, pe care îngerul îl declară cu jurământ solemn, nu este sfârșitul istoriei acestui pământ, nici timpul încercării, ci timpul profetic care precede venirea Domnului nostru. Aceasta înseamnă că oamenii nu vor mai avea un alt timp stabilit. După această perioadă de timp, ce se întinde din 1842 până în 1844, nu se mai poate găsi vreun alt timp profetic. Cel mai lung calcul profetic ne conduce până în toamna anului 1844.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:971.)
„Dumnezeu nu ne-a descoperit vremea când acest mesaj se va încheia, sau când se va sfârși încercarea. Noi vom primi acele lucruri care sunt descoperite, pentru noi înșine și pentru copiii noștri; dar să nu căutăm să cunoaștem ceea ce a fost ținut ascuns în sfatul Celui Atotputernic.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:989.)
„Mereu și mereu am fost avertizată în legătură cu fixarea de date. Nu va mai fi niciodată un alt mesaj pentru poporul lui Dumnezeu, care să se bazeze pe timp. Noi nu trebuie să știm timpul revărsării Duhului Sfânt sau al venirii lui Hristos....
Astăzi, voi trebuie să vă dați pe voi înșivă lui Dumnezeu pentru ca El să vă poată face vasele lui de cinste, și să fiți de folos în slujba Lui. Astăzi, trebuie să vă dați pe voi înșivă lui Dumnezeu ca să puteți fi goliți de egoism, invidie, gelozie, răutate, bănuială, ceartă, orice lucru care ar putea dezonora pe Dumnezeu. Astăzi, voi trebuie să aveți vasul vostru curățat ca să fie gata pentru rouă cerească, gata pentru revărsarea ploii târzii; deoarece ploaia târzie va veni și binecuvântarea lui Dumnezeu va umple orice suflet care este curățat de pângărire. Este lucrarea noastră prezentă de a permite propria înviorare de la fața Domnului -- pregătiți pentru botezul Spiritului Sfânt.” -- (The Review and Herald, 22 martie, 189; Selected Messages 1:188, 191.)
Legea duminicală și soliile celor trei îngeri
Aceeași criză va veni asupra poporului nostru în toate părțile lumii
„Evenimente uimitoare se vor deschide curând înaintea lumii. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Timpul necazului este gata să vină asupra poporului lui Dumnezeu. Atunci, acest decret va fi impus, interzicând celor ce țin Sabatul Domnului să cumpere sau să vândă, amenințându-i cu pedepse și chiar cu moartea, dacă nu păzesc prima zi a săptămânii, ca Sabat.
Îndemnul profetului este: «Strângeți-vă laolaltă, da, strângeți-vă laolaltă, o națiune nedorită; înainte ca să se dea porunca, înainte ca ziua să se scurgă ca pleava, înainte ca mânia Domnului să vină asupra voastră.» «Căutați pe Domnul, toți cei umili de pe pământ, care ați împlinit hotărârea Sa; căutați neprihănirea, căutați umilința; aceasta poate că vă va apăra în ziua mâniei Domnului.» Având în vedere ceea ce va veni curând asupra pământului, eu vă rog fierbinte, frați și surori, să umblați înaintea lui Dumnezeu cu toată blândețea și umilința sufletului, amintindu-vă de grija pe care Isus o are pentru voi. Toți cei umili de pe pământ sunt îndemnați să-L caute. Cei care au împlinit hotărârile Lui trebuie să-L caute.
Faceți ca egoismul să se sfarme în bucăți înaintea Domnului. Este greu să faci aceasta; dar noi suntem avertizați să cădem pe stâncă și să fim zdrobiți altfel ea va cădea peste noi și ne va preface în pulbere. Isus spune inimilor umile că brațele Lui veșnice le vor înconjura și El nu va îngădui ca ele să piară de mâinile celor răi. Ce înseamnă să fii creștin? -- Să fii ca Hristos.” -- (The Review and Herald, 19 noiembrie, 1908.)
„O criză mare așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. O criză vine asupra lumii. Cea mai impresionantă luptă a tuturor veacurilor se află chiar în fața noastră. Evenimentele pe care noi le-am vestit timp de mai bine de patruzeci de ani, pe baza autorității cuvântului profetic, se desfășoară acum în fața ochilor noștri. Deja problema unei modificări a Constituției pentru restrângerea libertății de conștiință a fost adusă înaintea legiuitorilor națiunii. Problema impunerii păzirii duminicii a devenit de interes și importanță națională. Noi știm foarte bine care va fi rezultatul acestei mișcări. Dar suntem noi pregătiți pentru aceasta? Ne-am făcut noi cu credincioșie datoria pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, să avertizăm poporul despre primejdia ce stă înaintea lui?” -- (Testimonies for the Church 5:711.)
„Când America, țara libertății religioase, se va uni cu papalitatea ca să constrângă conștiința și să silească pe oameni să onoreze sabatul fals, oameni din toate țările de pe glob vor fi conduși să urmeze exemplul ei. Poporul nostru nu este trezit nici pe jumătate pentru a face tot ce îi stă în putere, cu posibilitățile ce îi stau la îndemână, pentru a răspândi solia de avertizare.” -- (Testimonies for the Church 6:18.)
„Cu cât aducem mai puține învinuiri directe autorităților și stăpânirilor, cu atât vom fi în stare să aducem la îndeplinire o lucrare mai mare, atât în America cât și în țările străine. Celelalte popoare vor urma exemplul Statelor Unite. Deși ea va da tonul aceeași criză va veni asupra poporului nostru în toate părțile lumii.” -- (Testimonies for the Church 6:395.)
Legea duminicală și primul înger
Judecata de cercetare și cronologia ei:
1. Atât judecata de cercetare cât și ștergerea păcatului încep în 1844.
„La timpul rânduit pentru judecată -- încheierea celor 2300 de zile în anul 1844 -- a început lucrarea de cercetare și ștergere a păcatelor.” -- (The Great Controversy, 486.)
2. Cercetarea și ștergerea păcatului trebuie terminate înaintea celei de a doua veniri.
„Lucrarea judecății de cercetare și ștergere a păcatului trebuie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului.” -- (The Great Controversy, 485.)
3. Păcatele trebuie să fie cercetate înainte ca să fie șterse. Din moment ce sunt șterse, ele nu mai există, și ceea ce nu mai există nu poate fi cercetat.
„Deoarece morții trebuie judecați după lucrurile scrise în cărți, este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse înainte de judecata la care sunt cercetate cazurile lor.” -- (The Great Controversy, 485.)
„Când păcatul a fost regretat, mărturisit și părăsit, atunci în dreptul numelui păcătosului este scris «iertare»; dar păcatele lui nu sunt șterse înainte de judecata de cercetare.” -- (The Signs of the Times, 16 mai, 1895.)
4. Conform cu Petru, în Faptele Apostolilor 3:19, păcatele celor vii sunt șterse în timpul ploii târzii [(vezi Apocalipsa 18, pentru un studiu aprofundat al ploii târzii)].
„Dar apostolul Petru a declarat categoric că păcatele credincioșilor vor fi șterse «când vor veni de la Domnul vremurile de înviorare; și El va trimite pe Isus Hristos». Faptele Apostolilor 3, 19.20. Când se încheie judecata de cercetare, va veni Hristos, și răsplata Sa va fi cu El ca să dea fiecărui om după faptele sale.” -- (The Great Controversy, 485.)
„Poziția noastră adevărată și singura în care există siguranță este aceea a pocăinței și mărturisirii păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Simțind că suntem păcătoși, noi vom avea credință în Domnul Isus Hristos, singurul care este în stare să ierte fărădelegea și să ne atribuie neprihănirea. Când vor veni vremurile de înviorare de la fața Domnului, păcatele sufletului pocăit, care a primit harul lui Hristos și a devenit biruitor prin sângele Mielului, vor fi îndepărtate din cărțile cerului și vor fi așezate asupra Satanei, țapul ispășitor, inițiatorul păcatului, și sufletul nu va mai fi acuzat de ele niciodată. Păcatele biruitorilor vor fi șterse din cărțile de aducere aminte dar, numele lor vor fi păstrate în cartea vieții. Martorul adevărat spune: «Cel ce va birui va fi astfel îmbrăcat în haine albe și nu-i voi șterge numele din cartea vieții ci voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.»” -- (The Signs of the Times, 16 mai, 1895.)
5. Destinul nostru veșnic este decis prin testul legii duminicale.
„Domnul mi-a arătat în mod clar că chipul fiarei va fi format înaintea închiderii harului, pentru că aceasta va fi cea mai mare încercare pentru poporul lui Dumnezeu, prin care i se va decide destinul veșnic. «Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.» Apocalipsa 13, 11-17.
Acesta este examenul pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să-l treacă înainte de a fi sigilat.Toți care demonstrează loialitatea lor față de Dumnezeu prin păzirea Legii Sale și refuză să accepte un sabat fals, se vor strânge sub drapelul Domnului Dumnezeu Iehova primind sigiliul viului Dumnezeu. Cei care renunță la adevărul ceresc și acceptă sabatul duminical vor primi semnul fiarei.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:976.)
6. Legea duminicală ne va duce în punctul în care Stăpânul va zice: „Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta!” Aceasta înseamnă că legea Duminicală este punctul de început al judecății celor vii.
„Mulți din poporul nostru sunt înregistrați în cărțile cerești ca servi leneși. Ei au îngropat talanții lor de bogăție și aptitudini în lume, și lucrarea pe care ar fi putut s-o facă a rămas nefăcută. Unii dintre cei cărora Domnul le-a încredințat mijloace iubesc comoditatea și nu-și împlinesc datoria lor în temere și dragoste față de Dumnezeu. Mulți au părăsit bisericile mici pentru a se uni cu cele mari unde nu poartă nici o povară de responsabilitate și sunt doar spectatori. Astfel și-au pierdut puterea spirituală deoarece ei n-au făcut nimic pentru adevăr. Ce socoteală vor da aceștia Stăpânului atunci când va zice: «Dă socoteală de isprăvnicia ta»?
Noi nu suntem gata pentru marele deznodământ spre care ne va conduce impunerea legii Duminicale.” -- (The Review and Herald, 1 ianuarie, 1889.)
7. Judecata celor vii și Legea duminicală.
„În timpul încercării și necazului, scutul Celui Atotputernic va fi întins asupra acelora pe care Dumnezeu i-a făcut depozitarii Legii Sale. Când legiuitorii vor lepăda principiile protestantismului, ca să favorizeze și să dea mâna cu puterea romanismului, atunci Dumnezeu va interveni în mod deosebit pentru onoarea Sa proprie și pentru salvarea poporului Său.
Principiile, pe care tinerii noștri trebuie să le cultive, trebuie puse mereu în fața lor, în educația lor zilnică, pentru ca atunci când va fi dat decretul, care va cere de la toți să se închine fiarei și chipului ei, să poată lua hotărârea dreaptă și să aibă destulă tărie să-și declare fără șovăire încrederea lor în poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, chiar în timpul când Legea lui Dumnezeu va fi lepădată de lumea religioasă. Aceia care șovăiesc acum și care sunt ispitiți să meargă pe drumul celor apostaziați, care s-au abătut de la credință și «au plecat urechea la spirite amăgitoare și la învățăturile demonilor», vor fi găsiți, cu siguranță, de partea celor ce desființează Legea lui Dumnezeu, dacă nu se pocăiesc și nu-și pun cu tărie picioarele pe temelia credinței, dată sfinților odată pentru totdeauna.
Dacă trăim în mijlocul primejdiilor grozave descrise în Cuvântul lui Dumnezeu, să nu ne trezim oare și să ne dăm seama de adevărata stare în care ne găsim? De ce suntem așa tăcuți? De ce dăm atât de puțină importanță lucrurilor care sunt de cel mai mare interes pentru fiecare dintre noi? Biblia trebuie să fie comoara noastră cea mai scumpă, și trebuie s-o cercetăm cu seriozitate și să-i învățăm cu râvnă și pe alții. Cum poate rămâne această indiferență ciudată asupra celor care au lumină și cunoștință?
Profeția și istoria ar trebui să formeze o parte din studiile școlilor noastre, și toți cei ce acceptă postura de educatori ar trebui să prețuiască tot mai mult voia descoperită a lui Dumnezeu. Ei ar trebui să-i învețe pe elevi în simplitate. Să le dezvăluie Scripturile și să le arate prin propria lor viață și caracter religia prețioasă a Bibliei și frumusețea sfințeniei; dar niciodată, nici măcar un moment să nu lase impresia față de vreunul dintre ei că ar fi în interesul lui să-și ascundă credința și învățăturile de cei necredincioși, temându-se că nu va mai fi tot atât de onorat dacă principiile lui devin cunoscute.
Nu este timp să ne rușinăm de credința noastră. Noi suntem o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Întregul Univers privește cu interes nespus să vadă lucrarea finală a marii lupte dintre Hristos și Satana, într-un timp ca acesta, tocmai când marea lucrare de judecată a celor vii trebuie să înceapă, să mai îngăduim oare vreunei ambiții nesfinte să pună stăpânire pe inima noastră? Ce poate fi de mai mare importanță pentru noi acum decât să fim găsiți credincioși și sinceri față de Dumnezeul cerului? Ce mai poate avea vreo valoare reală în această lume când ne aflăm chiar pe pragul lumii veșnice? Ce educație putem da elevilor din școlile noastre care să fie la fel de necesară ca și a cunoaște «ce zice Scriptura?»” -- (Testimonies for the Church 5:525, 526.)
Legea duminicală și al doilea înger
„A doua solie îngerească din Apocalipsa 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844 și a avut o aplicație mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar lepădată în general, și unde decăderea în biserici fusese mai rapidă. Dar solia celui de-al doilea înger nu și-a atins împlinirea totală în anul 1844. Bisericile au experimentat atunci o decădere morală, ca urmare a respingerii luminii soliei advente: dar aceasta nu era totală. Atunci când ele au continuat să lepede adevărurile deosebite pentru vremea aceea, au decăzut din ce în ce mai mult. Totuși, încă nu se putea spune «a căzut Babilonul ... pentru că el a făcut ca toate popoarele să bea din vinul mâniei curviei ei». El încă nu reușise să facă lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul asemănării cu lumea și al indiferenței față de adevărurile pentru timpul nostru există și a câștigat teren în bisericile protestante din toate țările creștinătății; și aceste biserici sunt cuprinse în proclamarea solemnă și teribilă a celui de-al doilea înger. Dar lucrarea apostaziei încă nu a atins punctul culminant.
Biblia declară că înainte de venirea Domnului, Satana va lucra «cu toată puterea, cu semne și minuni mincinoase și cu toată amăgirea nelegiuirii»; iar aceia care «n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți», vor fi lăsați să primească «o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună». 2 Tesaloniceni 2, 9-11. Până când nu va fi atinsă această stare, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată deplin în toată creștinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârșită a profeției din Apocalipsa 14, 8 este încă în viitor.” -- (The Great Controversy, 389-390.)
Apocalipsa 18 indică spre timpul când solia celui de-al doilea înger va fi repetată
„Apocalipsa 18 arată spre vremea când, ca urmare a lepădării întreitei avertizări din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să rupă legătura cu el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndeplini lucrarea. Când aceia care «n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire,» 2 Tesaloniceni 2, 12, vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească și toți copiii lui Dumnezeu care se află în Babilon vor răspunde chemării: «Ieșiți din el, poporul Meu!» Apocalipsa 18, 4.” -- (The Great Controversy, 390.)
Păcatele Babilonului vor ajunge până la cer prin Legea duminicală
„Taina nelegiuirii, care a început să lucreze deja din vremea lui Pavel, își va continua lucrarea până când va fi nimicită de cea de-a doua venire a Domnului Hristos. Punctul culminant al lucrării nelegiuirii va fi atins în curând. Când țara pe care Domnul a dat-o ca un refugiu pentru poporul Său, pentru ca ei să I se poată închina în conformitate cu îndemnurile conștiinței lor, țara asupra căreia pentru mulți ani s-a întins scutul Celui Atotputernic, țara pe care Dumnezeu a favorizat-o făcând-o depozitara religiei curate a lui Hristos, când această țară se va lepăda de principiile protestantismului prin legiuitorii ei și va susține apostazia Romei în schimbarea Legii lui Dumnezeu, atunci va fi descoperită lucrarea finală a omului fărădelegii. Protestanții vor aduce întreaga lor influență și putere de partea papalității; printr-un act național de impunere a falsului sabat, ei vor da viață și vigoare credinței corupte a Romei, reînviindu-i tirania și asuprirea conștiinței. Atunci va veni vremea ca Dumnezeu să lucreze cu putere deosebită pentru a reabilita adevărul Său.
Profetul spune: Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: -- «A căzut, a căzut Babilonul cel mare»....
Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.» Când ajung până la cer păcatele ei? Când în cele din urmă Legea lui Dumnezeu este anulată prin legislație. Atunci disperarea poporului lui Dumnezeu este ocazia Sa de a arăta cine este Guvernatorul cerului și al pământului. Când o putere satanică va stârni elementele de jos, Dumnezeu va trimite lumină și putere poporului Său, pentru ca mesajul adevărului să poată fi proclamat întregii lumi.” -- The Signs of the Times, 12 iunie, 1893.)
„Poporul Statelor Unite a fost un popor favorizat; dar când el restrânge libertatea religioasă, abandonează protestantismul și oferă sprijin papalității, măsura vinovăției lui va fi deplină, și, în cărțile din ceruri se va înregistra «apostazie națională». Rezultatul acestei apostazii va fi ruina națională.” -- (The Review and Herald, 2 mai, 1893.)
Modul în care Spiritul Profetic leagă Apocalipsa 13, 11-18; 17, 14 și 18, 1-5
„Lucrarea Spiritului Sfânt este incomparabil de importantă. Din această sursă primesc putere și eficiență slujitorii lui Dumnezeu; și Spiritul Sfânt este Mângâietorul, ca o prezență personală a lui Hristos pentru suflet. Cel care privește la Hristos cu credință simplă, copilărească, este făcut părtaș naturii divine prin lucrarea Spiritului Sfânt. Când este condus de Spiritul lui Dumnezeu, creștinul poate ști că este făcut desăvârșit în El, care este Capul tuturor lucrurilor. Așa cum Hristos a fost glorificat în ziua Cincizecimii, tot așa va fi glorificat și la încheierea lucrării de evanghelizare, când El va pregăti un popor pentru a rezista încercării finale, la sfârșitul marii lupte. Profetul descrie planul de luptă al vrăjmașului, spunând: «Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.» «Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că EI este Domnul domnilor și împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.» «După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. EI a strigat cu glas tare, și a zis: -- A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei. -- Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: -- Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.» Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie chemat afară din asocierile lor cu cei lumești și răufăcători, pentru a sta de partea Domnului în lupta împotriva puterilor întunericului. Când pământul va fi luminat cu slava lui Dumnezeu, vom vedea o lucrare similară cu aceea care a fost înfăptuită atunci când ucenicii, umpluți cu Spiritul Sfânt, au proclamat puterea unui Mântuitor înălțat....
Descoperirea lui Hristos prin Spiritul Sfânt i-a condus la o adevărată înțelegere a puterii și maiestății Sale și și-au întins mâinile către El prin credință, spunând: «Eu cred». Așa a fost în timpul ploii timpurii; dar ploaia târzie va fi mult mai abundentă. Mântuitorul oamenilor va fi glorificat și pământul va fi luminat cu lumina strălucitoare a razelor neprihănirii Lui.” -- (The Review and Herald, 29 noiembrie, 1892.)
Legea duminicală, al doilea înger și strigarea: „Iată, Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare”
„Există o lume care zace în răutate, minciună și amăgire, în chiar umbra morții -- care doarme, doarme. Cine simte durere în suflet, ca s-o trezească? Care voce poate ajunge până la ei? Mintea mea a fost dusă în viitor, când va fi dat semnalul: «Iată, Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare». Dar unii vor întârzia să obțină ulei pentru a-și umple din nou lămpile și prea târziu ei vor descoperi că uleiul, care reprezintă caracterul lor, este netransferabil.” -- (The Review and Herald, 11 februarie, 1896.)
„Când întreita solie îngerească este predicată așa cum trebuie, proclamarea ei este însoțită de putere și ea devine o influență trainică. Predicarea trebuie să fie însoțită de o putere divină, altfel nu va realiza nimic. Adesea, eu m-am referit la parabola celor zece fecioare, dintre care cinci erau înțelepte și cinci neînțelepte, Această parabolă a fost și va fi împlinită întocmai pentru că are o aplicare specială pentru acest timp, și, la fel ca și întreita solie îngerească, a fost împlinită și va continua să fie adevărul prezent până la încheierea timpului.” -- (The Review and Herald, 19 august, 1890.)
„Acum trebuie să ajungă la noi, cu seriozitate constrângătoare, cuvintele: «Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare». Faptele Apostolilor 3, 19. Sunt mulți printre noi care sunt cu lipsuri în ce privește spiritualitatea, și care, dacă nu sunt pe deplin convertiți, cu siguranță că vor fi pierduți. Vă puteți îngădui să vă asumați acest risc?
Mândria și slăbiciunea credinței lipsesc pe mulți de binecuvântările lui Dumnezeu. Sunt mulți aceia care, dacă nu-și smeresc inimile înaintea Domnului, vor fi surprinși și dezamăgiți când se va auzi strigarea: «Iată, Mirele vine!» Matei 25, 6. Ei au teoria adevărului, dar nu au ulei în vasele lor, în candelele lor. Credința noastră în timpul de față nu trebuie să se mărginească numai la a fi de acord, a consimți să crezi sau la o credință în teoria soliei îngerului al -- treilea. Noi trebuie să avem uleiul harului lui Hristos care va alimenta candela și va face ca lumina vieții să strălucească, arătând calea celor care sunt în întuneric.” -- (Testimonies for the Church 9:155.)
În 1844 solia sosirii judecății și a căderii Babilonului a coincis cu strigarea: „Iată, Mirele vine!”
„În parabola celor zece fecioare, cinci sunt reprezentate ca înțelepte și cinci ca neînțelepte. Numele de «fecioare neînțelepte» reprezintă caracterul celor ce nu au în inimă o adevărată lucrare a Spiritului Sfânt. Venirea lui Hristos nu transformă fecioarele neînțelepte în fecioare înțelepte. Când vine Hristos, cântarul cerului va cântări caracterul și va decide dacă este curat, sfânt și neprihănit sau dacă este necurat și nepotrivit pentru împărăția cerului. Cei care au disprețuit harul divin, care este la dispoziția lor și ar putea să-i califice ca locuitori ai cerului, vor fi fecioare neînțelepte. Ei au avut toată lumina, toată cunoștința, dar au eșuat să obțină uleiul harului și nu au primit adevărul în puterea lui transformatoare.” -- (The Review and Herald, 19 august, 1890.)
Ultima strigare și fecioarele înțelepte și neînțelepte
„În proclamarea primului și celui de al doilea înger din Apocalipsa 14 se dă o solie specială lumii noastre....
Prima și a doua solie îngerească sunt unite și făcute desăvârșite în cea de-a treia....
Sub proclamarea acestor mesaje s-a dat strigarea: «Iată, Mirele vine!» Cei ce au crezut în aceste mesaje au fost constrânși să iasă din biserici deoarece ei predicau a doua venire a lui Hristos pe norii cerului. Întreaga lume trebuia să audă solia. «Iată, Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare». Mulți dintre cei care au auzit soliile credeau că vor trăi să-L vadă pe Hristos venind; dar a avut loc o amânare în venirea Mirelui, cu scopul ca toți să poată avea ocazia de a auzi ultima solie a harului către o lume decăzută.
Dacă cei ce au pretins a crede adevărul și-ar fi făcut partea lor ca fecioare înțelepte, mesajul ar fi fost mai demult dat fiecărui neam, seminții, limbi și oricărui norod. Dar cinci erau neînțelepte. Adevărul ar fi putut fi proclamat de zece fecioare, dar doar cinci și-au făcut proviziile necesare pentru a se alătura celor ce umblă în lumina dată lor.
Soliile celor trei îngeri trebuie repetate. Urmează să se dea bisericii chemarea: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.... Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.»
Mulți din cei ce s-au ridicat să întâmpine Mirele, sub mesajele primului și celui de-al doilea înger, I-au refuzat pe al treilea, ultimul mesaj de probă, care este dat lumii, și o poziție similară va fi luată atunci când va fi făcută ultima chemare,” -- (The Review and Herald, 31 octombrie, 1899.)
Legea duminicală și cel de-al treilea înger -- Semnul fiarei
„Păzirea duminicii nu este încă semnul fiarei, și nu va fi până când legea nu impune oamenilor închinarea la acest sabat-idol. Va veni timpul când această zi va fi un test, dar acest timp nu a sosit deocamdată.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:977.)
„Dacă lumina adevărului ți-a fost prezentată descoperind Sabatul poruncii a patra și arătând că nu există vreo bază în Cuvântul lui Dumnezeu pentru păzirea duminicii și totuși te prinzi de sabatul fals, refuzând să ții sfântul Sabat pe care Dumnezeu îl numește «ziua Mea sfântă», tu primești semnul fiarei. Când are loc aceasta? Când asculți porunca ce îți cere să renunți să lucrezi duminica și să te închini lui Dumnezeu, când știi că nu există vreun cuvânt în Biblie care să arate că duminica ar fi altceva decât o zi oarecare de lucru, tu ești de acord să primești semnul fiarei și refuzi sigiliul lui Dumnezeu.” -- (The Review and Herald, 13 iulie, 1897.)
„Dumnezeu a dat Sabatul oamenilor ca un semn între El și ei, ca un test al loialității lor. Cei care, după ce au primit lumina cu privire la Legea lui Dumnezeu, refuză să asculte și preamăresc legile omenești mai presus de Legea lui Dumnezeu, vor primi semnul fiarei în marea criză dinaintea noastră.” -- (Evangelism, 235.)
„Schimbarea Sabatului este un semn sau o caracteristică a autorității Bisericii Romei. Cei care înțeleg cerințele poruncii a patra și aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat, aduc în felul acesta omagiu acelei puteri care l-a poruncit. Semnul fiarei este sabatul papal, care a fost acceptat de lume, în locul zilei stabilite de Dumnezeu.
Există creștini adevărați în fiecare biserică, chiar și în Biserica Romano-Catolică. Nimeni nu este condamnat înainte de a avea lumina și a vedea cerința poruncii a patra. Dar când va fi dat decretul impunând sabatul contrafăcut și strigătul tare al «celui de-al treilea înger» va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară și la chipul ei, va fi trasată o linie de demarcație clară între adevăr și minciună. Atunci, cei care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei.” -- (The Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.)
2. Sigiliul lui Dumnezeu
„Domnul mi-a arătat că chipul fiarei va fi format [(decretul duminical este semnul fiarei, vezi Apocalipsa 13)] înaintea încheierii timpului de probă; pentru că acesta va fi cel mai mare examen pentru poporul lui Dumnezeu, prin care va fi decis destinul lor veșnic. «Apoi, am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți; mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.»
Apocalipsa 13, 11-17.
Acesta este testul prin care trebuie să treacă poporul lui Dumnezeu înainte să fie sigilat.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:976.)
Închiderea timpului de probă
Închiderea timpului de probă este următorul mare eveniment cronologic. El coincide cu încheierea lucrării lui Hristos în Sanctuarul ceresc.
1. Închiderea generală a timpului de probă
„Când se încheie solia îngerului al treilea, harul nu mai mijlocește pentru locuitorii vinovați ai pământului. Oamenii lui Dumnezeu și-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit «ploaia târzie», «înviorarea de la fața Domnului» și sunt pregătiți pentru ceasul încercării care le stă înainte. Îngerii se grăbesc încoace și încolo în ceruri. Un înger, care vine de pe pământ, anunță că și-a terminat lucrarea; încercarea finală a fost adusă asupra lumii și toți aceia care s-au dovedit credincioși față de preceptele divine au primit «sigiliul viului Dumnezeu». Atunci Isus își încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus. El își ridică mâinile și cu un glas puternic spune: «S-a sfârșit», și toată oastea îngerească își scoate coroanele când El face acest anunț solemn: «Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe!» Apocalipsa 22; 11. Fiecare caz a fost hotărât pentru viață sau pentru moarte. Hristos a făcut ispășire pentru poporul Său și le-a șters păcatele. Numărul supușilor Săi este hotărât: «Împărăția, stăpânirea, măreția și domnia de sub cerul întreg», este gata să fie dată moștenitorilor mântuirii, iar Isus va domni ca împărat al împăraților și Domn al domnilor.” -- (The Great Controversy, 613-614.)
„Fiecare caz a fost hotărât pentru viață sau pentru moarte. În timp ce Domnul Isus slujea în Sanctuar, avea loc judecata pentru drepții care muriseră și apoi pentru drepții care erau în viață. Domnul Hristos a primit împărăția făcând ispășire și ștergând păcatele poporului Său. Au fost aleși supușii împărăției. Căsătoria Mielului a avut loc. Iar împărăția și slava împărăției de sub cer s-a dat lui Isus și moștenitorilor mântuirii și Isus urmează să domnească ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor.” -- (Early Writings, 280.)
2. Închiderea individuală a timpului de probă
Închiderea individuală a timpului de probă coincide cu judecata celor vii. O grupă primește semnul separării veșnice de Dumnezeu (semnul fiarei); o altă grupă primește sigiliul viului Dumnezeu.
„Domnul vine cu putere și slavă. Atunci își va face lucrarea Sa de separare totală între neprihăniți și păcătoși. Dar uleiul nu mai poate fi transferat în vasele celor ce nu îl au. Atunci se vor împlini cuvintele lui Hristos: «Din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat, altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.» Cei neprihăniți și cei răi trebuie să fie asociați în viața de zi cu zi. Dar Domnul citește caracterul; El îi cunoaște pe copiii ascultători, care respectă și iubesc poruncile Lui.
Un privitor oarecare poate nu observă nici o diferență; dar este Unul care spune că neghina nu trebuie smulsă de mâini omenești, ca nu cumva grâul să fie smuls în același timp. Lăsați-le să crească împreună până la seceriș. Atunci Domnul își va trimite secerătorii Lui să strângă neghina în legături pentru a fi arsă, în timp ce grâul va fi strâns în hambarul cerului. Timpul judecății este o perioadă deosebit de solemnă, când Domnul strânge pe ai Săi dintre firele de neghină. Cei ce sunt membri ai aceleași familii, vor fi despărțiți. Asupra celor neprihăniți este pus un semn. «Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.» Cei care au fost ascultători de poruncile lui Dumnezeu se vor uni cu grupa sfinților în lumină; ei vor intra pe porți în cetate, și vor avea drept la pomul vieții. Unul va fi luat. Numele lui va sta în cartea vieții, în timp ce alții, în mijlocul cărora a trăit, vor primi semnul despărțirii veșnice de Dumnezeu.
Grâul și neghina sunt acum amestecate, dar atunci singura mână care le poate despărți va da fiecăruia locul ce i se cuvine. Cei care au avut lumina adevărului, au auzit solia de avertizare și au primit invitația la nuntă -- fermier, comerciant, avocat, păstori falși care au liniștit convingerile oamenilor, paznici necredincioși, care nu au sunat avertizarea sau nu au cunoscut timpul din noapte -- toți care au refuzat să asculte de legile împărăției lui Dumnezeu, nu vor avea dreptul să intre acolo. Cei ce au căutat o scuză pentru a evita crucea despărțirii de lume, vor fi prinși în capcană împreună cu lumea. Ei au ales să se amestece cu neghina. S-au bucurat în nelegiuire. Aceasta este o unire înfricoșătoare. Oamenii aleg să se unească cu primul răzvrătit care a ispitit pe Adam și Eva în Eden să nu asculte de Dumnezeu. Neghina se înmulțește, pentru că ei seamănă neghină și își au partea lor împreună cu rădăcina tuturor păcatelor -- Diavolul.
Asupra celor ce țin poruncile lui Dumnezeu este rostită binecuvântarea: «Binecuvântați sunt cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieții, și să intre pe porți în cetate.» Ei sunt o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cel ascultător este numit drept. Ei sunt atrași către magnet, Isus Hristos; sfințenia atrage sfințenia. Cel care este nedrept va fi nedrept și mai departe. Caracterul nu mai poate fi schimbat sau transformat atunci.” -- (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 234-235.)
În timp ce ușa este închisă pentru cei ce au refuzat să intre, ea rămâne totuși deschisă pentru cei ce nu au avut încă ocazia
„O, de-ar ști oamenii timpul cercetării lor! Sunt mulți cei care nu au auzit adevărul pentru acest timp. Sunt mulți cu care Spiritul lui Dumnezeu se luptă. Timpul judecăților nimicitoare ale lui Dumnezeu este timpul harului pentru cei care nu au avut prilej să afle care este adevărul. Domnul va privi cu duioșie asupra lor. Inima Lui este mișcată: mâna lui este încă întinsă pentru a mântui, în timp ce ușa este închisă pentru cei care au refuzat să intre.” -- (Testimonies for the Church 9:97.)
Închiderea individuală a timpului de proba este determinată de rezistența continuă fața de lucrarea Duhului Sfânt
„Când El părăsește Sanctuarul, întunericul acoperă pe locuitorii pământului. În acest timp grozav cel drept trebuie să trăiască înaintea unui Dumnezeu Sfânt, fără mijlocitor. Frâul care a fost pus celor nelegiuiți este îndepărtat și Satana are stăpânire deplină peste cel care a rămas până la urmă nepocăit. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-a sfârșit. Lumea a lepădat harul Său, a disprețuit iubirea Sa și a călcat în picioare Legea Sa. Nelegiuiții au trecut hotarul milei; Duhul lui Dumnezeu, căruia i-au rezistat cu încăpățânare, a fost până la urmă retras. Neocrotiți de harul divin, ei nu au nici o apărare de cel rău. Satana va arunca atunci pe locuitorii pământului într-o strâmtorare mare, cea din urmă. Când îngerii lui Dumnezeu încetează să mai țină în frâu vânturile sălbatice ale patimii omenești, toate elementele de luptă vor fi lăsate libere. Pământul întreg va fi adus într-o ruină mai grozavă decât aceea care a venit peste Ierusalimul din vechime.” -- (The Great Controversy, 614.)
Rezultatele judecății celor vii vor fi văzute clar
„În timpul necazului, poziția poporului lui Dumnezeu va fi similară cu poziția lui Iosua. Ei vor cunoaște lucrarea care se face în ceruri în numele lor. Vor ști că păcatul este înregistrat în dreptul numelui lor, dar vor ști de asemenea că păcatele tuturor celor ce se pocăiesc și se încred în meritele lui Hristos vor fi șterse. Isus spune: «Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.» Judecata celor morți continuă și curând va începe judecata celor vii, când se va decide fiecare caz. Se vor cunoaște numele celor ce sunt scriși în cartea vieții și acelor ce sunt șterși.” -- (The Signs of the Times, 2 iunie, 1890.)
3. Momentul închiderii generale a timpului de probă
Momentul în care Isus încetează mijlocirea Sa nu va fi cunoscut, dar plăgile vor arăta că acesta a avut loc.
„Tot astfel, locuitorii pământului nu vor ști atunci când hotărârea irevocabilă a Sanctuarului a fost pronunțată și soarta lumii a fost stabilită pentru totdeauna. Formele religiei vor fi continuate de către un popor de la care a fost retras, în cele din urmă, Duhul lui Dumnezeu; iar zelul satanic, cu care prințul răului îi va inspira pentru împlinirea planurilor lui răutăcioase, va purta asemănarea cu zelul pentru Dumnezeu.” -- (The Great Controversy, 615.)
Singurul mod de a fi pregătit să trăiești în timpul strâmtorării lui Iacov, când nu există Mijlocitor în Sanctuarul de sus, este să fii umplut cu Duhul Sfânt în timpul ploii târzii.
„Această viziune mi-a fost dată în 1847, când erau doar câțiva frați adventiști care țineau Sabatul și dintre aceștia doar puțini presupuneau că ținerea lui era atât de importantă, încât să constituie o linie de despărțire între poporul lui Dumnezeu și necredincioși. Acum a început să se vadă împlinirea acelei viziuni. «Începutul acelui timp de strâmtorare», menționat aici, nu se referă la timpul când vor fi revărsate plăgile, ci la o scurtă perioadă chiar înaintea revărsării lor, timp în care Domnul Hristos este în Sanctuar. Atunci, când lucrarea mântuirii este terminată, asupra pământului vor veni necazuri și popoarele vor fi mâniate; totuși ele vor fi ținute în frâu ca să nu împiedice lucrarea celui de-al treilea înger. Tot atunci va veni «ploaia târzie» sau înviorarea de la fața Domnului, sădea putere strigătului celui de-al treilea înger și să-i pregătească pe sfinți să rămână în picioare în perioada în care cele șapte plăgi vor fi revărsate pe pământ.” -- (Early Writings, 85-86.)