„Numai Tu ești sfânt” -- Apocalipsa 15, 4
„În aceste câteva cuvinte este descoperită una dintre doctrinele de bază ale creștinismului. Păcatul își are originea în toți aceia care neagă că «numai Dumnezeu este sfânt». În Spiritul Profetic se vorbește despre originea păcatului, sfințirea modernă și spiritism. Isus, singurul care a trăit pe acest pământ o viață sfântă, fără de păcat, a zis: «Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu». Marcu 10, 18 (compară cu Matei 19, 17; Luca 18, 20.) Singura cale de a fi bun și sfânt este să fii în legătură cu Cel Bun și Sfânt. Doar Unul singur este bun și sfânt -- Dumnezeu. Dacă un om dorește să facă fapte bune, el trebuie să fie legat de Dumnezeu. Pavel oferă soluția în Romani 7, 1-4: o femeie și un bărbat sunt legați în căsătorie prin lege. Așa este și cu noi și Hristos, prin lege noi suntem legați de El și ținem poruncile Lui prin credință, rămânând în felul acesta în dragostea Sa. (Ioan 15, 1-10.)”
Înțelepciunea proprie -- a fost argumentul lui Satana
„Părăsind locul său din prezența nemijlocită a Tatălui, Lucifer a plecat să împrăștie spiritul nemulțumirii printre îngeri. El a lucrat în mare taină și pentru un timp a reușit să ascundă scopul său real, sub un aparent respect față de Dumnezeu. A început să semene îndoieli cu privire la legile ce guvernau ființele cerești, spunând că în timp ce ele puteau fi necesare pentru locuitorii lumilor, îngerii, ființe mai înălțate, nu au nevoie de asemenea restricții, pentru că înțelepciunea lor constituia un ghid suficient pentru ei. Nu erau ființe care să poată aduce dezonoare lui Dumnezeu; toate gândurile lor erau sfinte; nu mai era posibil pentru ei să greșească, dupã cum nu era posibil acest lucru nici pentru Dumnezeu.” -- (Patriarchs and Prophets, 37.)
„Părăsindu-și locul din prezența imediată a lui Dumnezeu, Lucifer a început să-și răspândească spiritul de nemulțumire printre îngeri. Lucrând în mare taină și pentru o vreme ascunzându-și scopul cel adevărat sub o aparență de respect față de Dumnezeu, a încercat să trezească nemulțumire față de legile care guvernau ființele cerești, lăsând să se înțeleagă că ele impuneau restricții care nu erau necesare. Din moment ce erau sfinți, el susținea că îngerii trebuiau să asculte de îndemnul propriei lor conștiințe. Căuta să trezească simpatie pentru el, arătând că Dumnezeu procedase nedrept cu el dând onoarea supremă lui Hristos. El pretindea că, aspirând la o putere și onoare mai mare, nu urmărea înălțarea de sine, ci căuta să asigure libertatea pentru toți locuitorii cerului, pe calea aceasta ei putând ajunge la o stare mai înaltă de existență.” -- (The Great Controversy, 495.)
„Până la încheierea luptei din ceruri, marele uzurpator a continuat să se îndreptățească. Când i s-a adus la cunoștință că împreună cu toți simpatizanții lui trebuiau să fie alungați din locuințele strălucite, atunci, conducătorul răsculat, și-a manifestat cu îndrăzneală nemulțumirea față de legea Creatorului. El și-a reafirmat convingerea că îngerii nu trebuiau să fie controlați, că ei trebuiau lăsați să-și urmeze propria lor voință, care avea să-i conducă în mod corect. El a denunțat rânduielile divine ca pe o restrângere a libertății lor și a declarat că scopul lui era să asigure desființarea legii; că, eliberați de această restricție, oștile cerești puteau să intre într-o stare de existență mai înaltă și mai slăvită.” -- (The Great Controversy, 499.)
Capabil de autoguvernare -- argumentul în sfințirea modernă
„Înainte ca Lucifer să fie alungat din ceruri, el a încercat să desființeze legea lui Dumnezeu. El a pretins că ființele necăzute din cer nu aveau nevoie de lege, ci erau capabile să se autoguverneze și să-și păstreze integritatea nepătată....
Schimbarea de la caracterul perfect la păcat și nedesăvârșire a avut loc chiar în cer. Inima lui Lucifer s-a înălțat din cauza frumuseții sale iar înțelepciunea lui s-a corupt din cauza strălucirii sale. Înălțarea de sine este secretul răzvrătirii -- lui și aceasta declanșează ideea modernă de sfințire. Satana a declarat că el n-ar avea nevoie de restricțiile Legii, că el ar fi sfânt, fără de păcat și incapabil să facă rău; și cei care se mândresc cu sfințenia și cu starea lor nepătată, în timp ce nesocotesc Legea lui Dumnezeu și calcă în picioare Sabatul Domnului, s-au aliat primului mare răzvrătit. Dacă îngerii sfinți au devenit nesfinți prin neascultarea de Legea lui Dumnezeu, iar locul lor nu s-a mai găsit în ceruri, credeți că acești oameni, răscumpărați prin sângele Mielului, care strică poruncile Legii pe care Hristos a venit s-o preamărească și s-o slăvească prin moartea Sa pe cruce, vor fi primiți în slavă? Adam și Eva erau în posesia Edenului dar ei au căzut din starea lor înaltă și sfântă prin călcarea Legii lui Dumnezeu și au pierdut dreptul la pomul vieții și la bucuriile Edenului....
Satana și cei ce i s-au alăturat au fost izgoniți din cer ca urmare a răzvrătirii, dar spiritul celui rău lucrează acum în copiii neascultării; Satana conduce răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, în această lume. El încearcă să-i corupă pe toți, însă mijloacele cele mai favorabile realizării scopului său de ruinare a sufletelor sunt oamenii care au avut o mare lumină și binecuvântare de la Dumnezeu, pentru că ei pot să înfăptuiască mai mult rău prin anularea Legii lui Dumnezeu decât o pot face cei care au fost mai puțin favorizați de cer. Ei folosesc aceleași sofisterii false pe care le-a folosit Satana în cer și în Eden; ei vorbesc despre Lege ca despre un jug al robiei și prezintă libertatea celui ce nu ține cont de cerințele ei ca o stare de sfințenie și se laudă că nu pot păcătui, cu toate că tocmai atunci trăiesc în nelegiuire, încălcând Legea; ei sunt în aceeași situație cu îngerii care au păcătuit în cer. Ei fac mare caz de favoarea cerului, având pretenția că posedă cunoștințe deosebite ale lucrurilor spirituale, în timp ce nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu.
Satana înșală și corupe lumea și-i face pe oameni să creadă că sunt fără păcat și sfinți, în timp ce păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu, dar, făcând așa, el continuă, de fapt, lucrarea sa inițială.
El nu a adus argumente noi, nici n-a creat o nouă împărăție a întunericului, din care să aducă ajutoare pentru înaintarea înșelăciunilor lui.” -- (The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.)
„Lipsa de armonie cu natura lui Dumnezeu, nesupunerea față de cerințele Legii Sale n-au adus decât distrugere rasei umane. Deoarece Legea divină este de neschimbat, la fel ca și caracterul Său, nu poate exista speranță pentru om în afara modalității care a fost plănuită, prin care nelegiuirea lui poate fi iertată, natura sa refăcută și spiritul restaurat să reflecte chipul lui Dumnezeu. Dragostea divină a conceput un astfel de plan. Datorită prezentării eronate a caracterului lui Dumnezeu de către diavol, omul a fost ispitit să se îndoiască de realitatea dragostei Lui și să privească la Dumnezeu ca la dușmanul său. Așa cum a făcut Satana în cer, tot așa a făcut și pe pământ -- a declarat că guvernarea lui Dumnezeu este nedreaptă, restricțiile Legii Sale nu sunt necesare, și a propus omului, la fel ca și îngerilor, să lepede jugul și să îngăduie pornirilor proprii să fie călăuza și legea lui.” -- (The Signs of the Times, 13 februarie, 1893.)
„Neprihănirea devine o parte a unei ființe în același fel cum își primește o floare culoarea. Culoarea nu se află în floare, ci în lumina care luminează asupra ei. În același fel, neprihănirea nu va deveni niciodată o parte a naturii omenești. Ea vine prin Duhul Sfânt. Galateni 5, 5;
Așa cum raza de soare descoperă culorile variate și delicate ale florilor, tot așa Dumnezeu oferă sufletului frumusețea caracterului Său.” -- (The Desire of Ages, 313.)
„Hristos arată că fără puterea stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, umanitatea este o putere teribilă spre rău. -- (The S. D. A. Bible Commentary 5:1122.)
Perfecțiunea îngerească a căzut în cer. Perfecțiunea omenească a căzut în Eden, paradisul fericirii. Toți cei care caută siguranță pe pământ sau în cer trebuie să privească la Mielul lui Dumnezeu.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 5:1132.)
„Noi vom vedea că orice virtute pe care o posedă omenirea există doar în Isus Hristos, Răscumpărătorul lumii.” -- (The Review and Herald, 22 decembrie, 1896; The S. D. A. Bible Commentary 4:1141.)
Mijlocitorul și virtuțile noastre
„În mijlocirea Sa ca Avocat al nostru, Hristos nu are nevoie de virtuțile omului, nici de intervenția lui. Hristos este singurul purtător al păcatului, singura jertfa pentru păcat.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:913.)
Lecția din sărbătoarea Sanctuarului
„Râurile de sânge care curgeau cu ocazia darurilor de mulțumire la seceriș, când erau oferite sacrificii într-un număr atât de mare, au fost desemnate să ne învețe un mare adevăr. Pentru toate roadele pământului și binecuvântările oferite pentru susținerea omului, suntem îndatorați jertfei lui Hristos de pe crucea Calvarului. Dumnezeu ne învață că tot ceea ce primim de la El este darul iubirii mântuitoare,” -- (The Review and Herald, 10 noiembrie, 1896; The S. D. A. Bible Commentary 1:1107.)
„Domnul nostru a zis: «Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.... Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură» Ioan 6, 53-55. Lucrul acesta este adevărat despre viața noastră fizică. Datorăm chiar și viața aceasta pământească morții lui Hristos. Pâinea pe care o mâncăm este răscumpărată prin trupul Lui frânt. Apa pe care o bem este cumpărată prin sângele Lui vărsat. Nimeni, sfânt sau păcătos, nu mănâncă hrana sa zilnică fără să se hrănească cu trupul și sângele lui Hristos. Crucea de pe Calvar este pusă ca o pecete pe fiecare pâine. Se oglindește în fiecare izvor de apă. Toate acestea le-a spus Isus când a rânduit simbolurile jertfei Sale celei mari. Lumina care strălucește de la serviciul de împărtășire din camera de sus sfințește hrana pentru viața noastră zilnică. Masa familiei ajunge ca masa Domnului și fiecare masă un sacrament.” -- (The Desire of Ages, 660.)
Ce se întâmplă când darul pentru păcat din Sanctuarul ceresc nu mai face ispășire
„În timp ce nelegiuiții vor muri de foame și de boli, îngerii vor ocroti pe cei drepți și le vor împlini nevoile. Pentru cei care umblă în neprihănire există făgăduința: «I se va da pâine, și apa nu-i va lipsi». «Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi». Isaia 33, 15-16; 41, 17.
«Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!» Habacuc 3, 17-18.” -- (The Great Controversy, 629.)
„Profeții au descris astfel starea pământului în acest timp înspăimântător: «Pământul este întristat, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute. Toți pomii de pe câmp s-au uscat ... și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!» «S-au uscat semințele sub bulgări, grânarele stau goale! Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt buimace, căci nu mai au pășune; căci au secat pâraiele, și au mâncat focul islazurile pustiei». «În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte». Ioel 1, 10-12.17-20; Amos 8, 3.” -- (The Great Controversy, 628.)
Ellen White spune despre vremea în care nu va mai fi Mijlocitor:
„Ei au văzut pământul pustiit de foamete și ciumă, soarele având puterea de a dogori oamenii cu o mare căldură, și ei înșiși au îndurat suferință, foame și sete.” -- (The Great Controversy, 649.)
Mijlocitorul și viața spirituală -- Isus, ca jertfă pentru păcat, mijlocește pentru noi în Sanctuar
„Serviciile tipice ale Sanctuarului evreiesc nu mai au nici o însemnătate. Nu mai trebuie făcută ispășirea simbolică zilnică sau anuală, însă sacrificiul ispășitor printr-un mijlocitor este esențial din cauza păcătuirii permanente. Isus mijlocește în prezența lui Dumnezeu, oferindu-și sângele vărsat, așa cum era oferit sângele mielului. Isus prezintă jertfa oferită pentru orice ofensă și orice defect al păcătosului.
Hristos, Mijlocitorul nostru, și Duhul Sfânt mijlocesc permanent în numele omului, însă Duhul nu pledează pentru noi așa cum o face Hristos, care prezintă sângele Său vărsat de la întemeierea lumii; Duhul lucrează asupra inimii noastre, conducând la rugăciune și pocăință, laudă și mulțumire. Mulțumirea, care iese de pe buzele noastre, este rezultatul atingerii Duhului Sfânt de coardele sufletului, trezind muzica inimii.
Serviciile religioase, rugăciunile, lauda, mărturisirea păcatului urcă de la adevărații credincioși ca tămâia spre Sanctuarul ceresc, dar trecând prin canale omenești corupte, ele sunt atât de murdare, încât fără curățirea prin sânge, niciodată nu ar avea valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele nu urcă într-o curăție desăvârșită și, până când Mijlocitorul, care este la dreapta lui Dumnezeu, nu curăță și nu prezintă totul prin neprihănirea Sa, nu sunt acceptate de Dumnezeu. Toată tămâia din sanctuarele pământești trebuie să fie stropită cu picăturile curățitoare ale sângelui lui Hristos. El aduce înaintea lui Dumnezeu cădelnița meritelor Sale, în care nu există întinare pământească. El adună, în această cădelniță, rugăciunile, lauda și mărturisirile poporului Său și, lângă acestea, așază neprihănirea Sa desăvârșită. Apoi, parfumată cu meritele jertfei lui Hristos, tămâia se ridică înaintea lui Dumnezeu pe deplin acceptată. Atunci pot fi trimise răspunsuri pline de binecuvântări.
O, fie ca toți să vedem că orice lucru în ascultare, pocăință, laudă și mulțumire, trebuie așezat deasupra focului strălucitor al neprihănirii lui Hristos. Mireasma acestei neprihăniri se înalță ca un nor în jurul scaunului de har.” -- (Selected Messages 1:344.)
A trăi fără Mijlocitor înseamnă a trăi fără păcat
În acest timp de încercare orice suflet trebuie să stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. «Chiar dacă ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov, pe viața mea -- zice Domnul, Dumnezeu -- că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.» Ezechiel 14, 20.
Acum, când Marele nostru Preot face ispășire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim desăvârșiți în Hristos. Nici măcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi făcut să Se supună puterii ispitei. Satana găsește în inimile omenești un loc unde-și poate câștiga un punct de sprijin: o dorință păcătoasă este nutrită, prin care ispitele lui își dau pe față puterea. Dar Hristos a declarat despre Sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine”, Ioan 14, 30. Satana n-a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi oferit posibilitatea biruinței. El păzise poruncile Tatălui Său și în El nu era nici un păcat pe care Satana să-l poată exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiți aceia care vor sta în timpul strâmtorării.” -- (The Great Controversy, 622-623.)
„Am văzut, de asemenea, că mulți nu-și dau seama ce trebuie să fie ei pentru a putea sta înaintea lui Dumnezeu fără un mare preot în Sanctuar, în timpul strâmtorării. Cei care primesc sigiliul viului Dumnezeu și care vor fi apărați în timpul strâmtorării trebuie să reflecte pe deplin chipul lui Isus.” -- (Early Writings, 71.)