Roma este Babilonul iar fiicele ei sunt diferitele biserici protestante
„În Apocalipsa 14, primul înger este urmat de al doilea care vestește solia: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul desfrânării ei». Apocalipsa 14, 8. Termenul «Babilon» este derivat de la «Babel» și înseamnă confuzie. Este întrebuințat în Scriptură pentru a desemna diferite forme ale religiei false sau apostate. În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie -- o metaforă care este folosită în Biblie ca simbol al bisericii, o femeie virtuoasă reprezentând o biserică curată, iar o femeie stricată reprezentând o biserică decăzută.
În Biblie, caracterul sfânt și durabil al legăturii care există între Hristos și biserica Sa este reprezentat prin legământul căsătoriei. Domnul S-a unit pe Sine cu poporul Său printr-un legământ solemn. El făgăduind să fie Dumnezeul lor iar ei legându-se să fie ai Lui și numai ai Lui....
Femeia (Babilonul) din Apocalipsa 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură și stacojiu, și gătită cu aur și cu pietre prețioase și diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni și necurății ... iar pe frunte avea scris un nume: «Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor». Profetul spune: «Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinților și de sângele ucenicilor lui Isus». Mai departe, Babilonul este descris ca «cetatea cea mare care are stăpânire peste împărații pământului». Apocalipsa 17, 4-6, 18. Puterea aceasta, care timp de multe secole a exercitat o autoritate despotică asupra monarhilor creștinătății, este Roma. Purpura și stacojiul, aurul, diamantele și pietrele prețioase, descriu în mod viu măreția și pompa mai mult decât împărătească desfășurată de scaunul trufaș al Romei. Și despre nici o altă putere nu s-a putut spune așa de categoric că a fost «îmbătată de sângele sfinților», ca despre această biserică, ce a persecutat cu atâta cruzime pe urmașii lui Hristos. Babilonul mai este încărcat și cu păcatul legăturii nelegiuite cu «împărații pământului». Biserica iudaică devenise deja o desfrânată, ca urmare a depărtării de Domnul și a alianței cu păgânii; iar Roma, care a decăzut în același fel, căutând sprijin la puterile pământești, primește aceeași condamnare.
Despre Babilon se spune că este «mama desfrânatelor». Prin fiicele ei sunt simbolizate bisericile care țin învățătura și tradițiile ei și urmează exemplul ei de jertfire a adevărului și a conducerii divine, pentru a stabili o alianță nelegiuită cu lumea. Solia din Apocalipsa 14, care anunță căderea Babilonului, trebuie să se aplice grupărilor religioase care odinioară au fost curate, dar care s-au stricat. Și întrucât această solie urmează după avertizarea, cu privire la judecată, trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare de decădere timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în cap. 18 din Apocalipsa, poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulți din poporul lui Dumnezeu se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găsește acum cea mai mare parte a urmașilor lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care mărturisesc credința protestantă. La data apariției lor, aceste biserici au luat o poziție nobilă pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar și lumea necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat primirii principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului către Israel, se spune: «Ți s-a dus vestea printre neamuri pentru frumusețea ta; căci erai desăvârșită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu». Dar ele au decăzut din cauza aceleiași dorințe care a constituit blestemul și ruina lui Israel -- dorința de a imita practicile și a căuta prietenia celor necredincioși. «Te-ai încrezut în frumusețea ta și ai curvit la adăpostul numelui tău cel mare.» Ezechiel 16, 14.15.
Multe dintre bisericile protestante urmează exemplul Romei, având legături nelegiuite cu «împărații pământului», ca biserici de stat, prin legăturile lor cu conducerile pământești. La fel fac și alte denominațiuni care caută favoarea lumii. Deci termenul de «Babilon» -- confuzie, -- se poate aplica pe drept și acestor grupări, care susțin că își iau învățăturile din Biblie și totuși sunt divizate în secte aproape fără număr, cu crezuri și teorii contradictorii.
Pe lângă unirea vinovată cu lumea, bisericile care s-au despărțit de Roma mai prezintă și alte caracteristici ale ei.” -- (The Great Controversy, 381-383.)
Cele zece coarne și Protestantismul
„În capitolul al șaptesprezecelea din Apocalipsa este relatată distrugerea tuturor bisericilor care s-au corupt prin fidelitatea lor idolatră pentru servirea papalității, distrugerea tuturor acelora care au băut din vinul mâniei curviei ei. «Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: -- Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pământului; și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei! și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei.» Apocalipsa 17, 1-4.
Astfel este reprezentată puterea papală, care înșală toate națiunile cu toată înșelăciunea nelegiuirii, prin atracția exterioară și parada ei strălucitoare, promițând, așa cum a făcut-o și Satana primilor noștri părinți, tot binele celor ce primesc semnul ei și tot răul celor ce se opun ereziilor ei. Puterea care este cea mai coruptă în interiorul ei va face cea mai mare paradă și se va îmbrăca cu cele mai deosebite distincții ale autorității. Biblia declară lămurit că aceasta acoperă o răutate coruptă și înșelătoare. «Pe frunte purta scris un nume, o taină: -- Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului».
Cine dă acestei puteri împărăția ei? Protestantismul, o putere care, în timp ce mărturisește a avea caracterul și spiritul unui miel și a fi aliatul cerului, vorbește cu vocea unui balaur. El este condus de o putere din Adânc.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 7:983.)
Toți au același gând. „Toate popoarele vor fi implicate”
„Așa-numita lume creștină urmează să fie teatrul unor acțiuni mari și decisive. Oameni cu autoritate vor legifera legi ce controlează conștiința, după exemplul papalității. Babilonul va face toate popoarele să bea din vinul mâniei curviei ei. Toate popoarele vor fi implicate. Apostolul Ioan declară despre vremea aceasta:
«... Și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei. Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: -- Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși, și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: -- șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, și nu voi ști ce este tânguirea». Apocalipsa 18, 3-7.
«Toți au același gând, și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea vor birui.» Apocalipsa 17, 13.14.
Toți au același gând. Va fi o convenție de unire universală, o mare armonie, o confederație a puterilor Satanei. «Și dau fiarei puterea și stăpânirea lor». Astfel este manifestată aceeași putere arbitrară, opresivă, împotriva libertății religioase și libertății de conștiință, cum a fost manifestată de papalitate în trecut, când a persecutat pe cei ce au îndrăznit să refuze să se conformeze ritualurilor și ceremoniilor religiei romane,
În conflictul ce va avea loc în zilele finale, se vor uni împotriva poporului lui Dumnezeu toate puterile corupte, care au apostaziat de la devotamentul față de Legea lui Iehova. În acest război, Sabatul poruncii a patra va fi punctul central al conflictului, deoarece în porunca Sabatului Marele Legiuitor se identifică pe Sine ca Creatorul cerului și al pământului....
În Apocalipsa citim în legătură cu Satana: «Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.» Apocalipsa 13, 13-17.
«Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, și care se duc la împărații pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -- Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!» Apocalipsa 16, 13-15.
Toate lucrurile din natură și din întreaga lume sunt pline de violență. Satana în cooperare cu îngerii lui și oamenii răi vor părea biruitori. Însă, din acest conflict, vor ieși triumfătoare adevărul și neprihănirea. Cei ce au crezut o minciună vor fi nimiciți pentru că se vor încheia zilele de apostazie.” -- (Selected Messages 3:392-393.)