Vremea coborârii îngerului din Apocalipsa 18, 1-6
Lumina îngerului nu a fost văzută în 1890
„Unii mi-au scris întrebându-mă dacă mesajul îndreptățirii prin credință este solia celui de-al treilea înger, și eu le-am răspuns: «Acesta este chiar mesajul celui de-al treilea înger». Profetul declară: «După aceia am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.» Apocalipsa 18, 1. Solia celui de-al treilea înger este însoțită de strălucire, slavă și putere și oriunde este predicată în puterea Duhului Sfânt, rezultatul va fi convertirea. Cum vor ști frații noștri când va veni această lumină asupra poporului lui Dumnezeu? Cu siguranță că noi nu am văzut până acum lumina care să corespundă acestei descrieri. Dumnezeu a dat lumină poporului său și toți cei ce o vor accepta vor vedea nelegiuirea rămânerii într-o stare căldicică; ei vor ține cont de sfatul Martorului Credincios: «Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.» Apocalipsa 3, 20.
Biserica este reprezentată într-o stare de mulțumire de sine, satisfacție, mândrie, independență și ignoranță față de sărăcia și ticăloșia ei. Ea spune prin atitudinea ei; «Sunt bogată, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic». Apocalipsa 3, 17.” -- (The Review and Herald, 1 april, 1890.)
Prin decretul duminical, păcatele ajung până la cer
„După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger care avea o mare putere, și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, și a zis: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare!»
.... Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.” -- Apocalipsa 18, 1-5. Când ajung păcatele ei până la cer? Când Legea Lui Dumnezeu este în cele din urmă anulată prin legislație.” -- (The Signs of the Times, 12 iunie, 1893.)
„Păcatele lumii vor ajunge până la cer atunci când Legea lui Dumnezeu este anulată, când Sabatul Domnului este călcat în picioare și oamenii sunt constrânși să accepte în locul lui o instituție a papalității, prin mâna puternică a legii pământești. În înălțarea unei instituții care n-a fost stabilită de Dumnezeu, ei arată dispreț pentru marele Legiuitor și refuză semnul sau sigiliul Lui. Întrebarea de cea mai mare importanță în acest timp este: «Cine este de partea Domnului? Cine se va uni cu îngerul pentru a da mesajul adevărului lumii? Cine va primi lumina care va umple întregul pământ cu slava ei?» Cei care urmează cu bucurie lumina pe care o au, vor primi și mai multă. Lumina crescândă va străluci asupra sufletelor care caută harul alinător și liniștitor al lui Hristos, și cei care iubesc lumina vor fi scăpați de înșelăciunile Satanei. El se va strădui, cu o deosebită energie, să realizeze prin puterea lui făcătoare de minuni, semne și minuni care vor părea că eclipsează lucrarea pe care Dumnezeu o va face pe pământ. Și toți vor fi înșelați, cu excepția celor ale căror nume sunt scrise în cartea vieții Mielului. Noi avem acum nevoie de lumină la fiecare pas, ca nu cumva să fim înșelați de înșelăciunile celui rău.” -- (The Review and Herald, 5 noiembrie, 1889.)
Îngerul din Apocalipsa 18, 1-4 reprezintă marea strigare al celui de-al treilea înger -- ploaia târzie a Duhului Sfânt
„Când Isus a început lucrarea Sa publică, El a curățit templul de profanările sacramentale. Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de-a doua curățire a templului. Tot așa, în ultima lucrare pentru avertizarea lumii, vor fi făcute două chemări distincte către biserici. Cea de-a doua solie îngerească este: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.» Apocalipsa 14, 8. Și în marea strigare a celei de-a treia solii îngerești se aude o voce din cer care zice: «Ieșiți din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.» Apocalipsa 18, 4.” -- (The Review and Herald, 6 decembrie, 1892.)
Conlucrarea cu Dumnezeu pregătește calea
„Când noi ne vom consacra cu totul și din toată inima în serviciul lui Hristos, Dumnezeu va recunoaște aceasta printr-o revărsare fără măsură a Duhului Sfânt; dar aceasta nu va avea loc atâta timp cât cea mai mare parte a bisericii nu sunt împreună lucrători cu Dumnezeu.” -- (The Review and Herald, 21 iulie, 1896.)
„Am văzut raze de lumină strălucind din orașe și sate, din locurile de sus și cele de jos ale pământului. Cuvântul lui Dumnezeu fusese ascultat și, ca urmare, există în fiecare oraș și sat cunoașterea de Dumnezeu. Adevărul Lui era proclamat pretutindeni în lume.” -- (Testimonies for the Church 9:28-29.)
„Sute și mii erau văzuți vizitând familii și explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimile erau convinse, prin puterea Duhului Sfânt, și un spirit de adevărată convertire se da pe față. În toate părțile, ușile erau larg deschise pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fie luminată de influența cerească.” -- (Testimonies for the Church 9:126.)
Ploaia târzie pregătește biserica pentru venirea Fiului omului și desăvârșește lucrarea harului lui Dumnezeu în inimă
„Când voința este supusă ... florile și roadele unei vieți creștine vor înflori și se vor maturiza către desăvârșire.” -- (The Signs of the Times, 29 octombrie, 1894.)
„«Cereți de la Domnul ploaie, ploaia de primăvară! Domnul scoate fulgerele, și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.» Zaharia 10, 1. «El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie ca odinioară.» Ioel 2, 23. În Orient, ploaia timpurie cade în timpul semănatului. Ea este necesară pentru ca sămânța să poată încolți. Sub influența ploilor abundente răsare vlăstarul gingaș. Ploaia târzie, ce cade aproape de sfârșitul sezonului, coace grânele și le pregătește pentru seceriș. Domnul folosește aceste ilustrații din natură pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. După cum rouă și ploaia sunt date ca să provoace germinarea seminței și apoi pentru a coace grânele, tot așa Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta de la un stadiu la altul procesul creșterii spirituale. Coacerea grânelor reprezintă lucrarea desăvârșită a harului lui Dumnezeu în inimă. Prin puterea Duhului Sfânt este realizat chipul moral al lui Dumnezeu în caracter. Noi trebuie să fim pe deplin transformați după chipul lui Hristos.
Ploaia târzie, coacerea grânelor pământului, reprezintă harul spiritual care pregătește biserica pentru venirea Fiului omului. Dar dacă ploaia timpurie nu și-a făcut lucrarea, nu va exista viață; firul verde nu va apare. Dacă torentele ploii timpurii nu și-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă sămânța la desăvârșire.
Trebuie prima dată să fie «un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic». Marcu 4, 28. Trebuie să existe o dezvoltare permanentă a virtuții creștine, o avansare permanentă în experiența creștină, pe care ar trebui s-o căutăm cu o dorință stârnitoare pentru a putea înfrumuseța învățătura lui Hristos, Mântuitorul nostru.
Mulți au dat greș într-o mare măsură să primească ploaia timpurie. Ei nu au obținut toate avantajele pe care Dumnezeu le-a pus astfel la îndemâna lor. Ei așteaptă ca lipsa lor să fie înlocuită prin ploaia târzie. Când se va revărsa binecuvântarea îmbelșugată a harului, ei intenționează să-și deschidă inimile pentru a o primi. Însă fac o mare greșeală. Lucrarea pe care Dumnezeu a început-o în inima omului, dându-i lumina și cunoștința Sa, trebuie să fie dezvoltată continuu. Fiecare, în mod individual, trebuie să-și dea seama de propriile lui nevoi. Inima trebuie să fie golită de orice pervertire și curățită pentru locuirea Duhului Sfânt. Prin mărturisirea și părăsirea păcatului, prin rugăciune serioasă și consacrare personală față de Dumnezeu s-au pregătit primii ucenici pentru revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii. Aceeași lucrare, însă într-o măsură mai mare, trebuie să aibă loc acum. Apoi, omul trebuie să ceară doar binecuvântarea și să aștepte ca Domnul să-și realizeze partea Lui de lucrare. Dumnezeu este cel care a început lucrarea și El o va termina facându-l pe om desăvârșit în Isus Hristos. Însă nu trebuie să existe nici o neglijență în ceea ce privește darul reprezentat prin ploaia timpurie. Numai cei ce trăiesc lumina pe care au primit-o vor primi o lumină mai mare. Dacă nu avansăm zilnic în exemplificarea virtuților creștine, nu vom recunoaște manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Aceasta poate cădea în inimile din jurul nostru și noi să n-o recunoaștem și nici s-o primim.
În nici un moment al experienței noastre nu ne putem lipsi de acel ajutor care ne-a făcut în stare să facem primii pași. Binecuvântările primite în timpul ploii timpurii ne sunt necesare până la sfârșit. Totuși, singure, acestea nu ne vor fi suficiente. În timp ce păstrăm binecuvântarea ploii timpurii, noi nu trebuie, pe de altă parte, să pierdem din vedere că fără ploaia târzie, pentru a da în spic și a coace grâul, lanul nu va fi gata pentru seceriș și lucrarea semănătorului va fi în zadar. Harul divin este necesar la început, la fiecare pas înainte, și doar el poate să termine lucrarea. Nu este loc pentru a sta într-o atitudine nepăsătoare. Nu trebuie să uităm niciodată avertizările lui Hristos: «Vegheați și rugați-vă» «Vegheați ... și rugați-vă neîncetat». Este esențială pentru progresul nostru o legătură permanentă cu puterea divină. Noi poate am avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, dar prin rugăciune și credință trebuie să căutăm permanent o mai mare măsură a Duhului. Aceasta va face ca eforturile noastre să nu înceteze niciodată. Dacă nu progresăm și nu ne așezăm într-o atitudine corespunzătoare pentru a primi atât ploaia timpurie cât și ploaia târzie, ne vom pierde sufletele și vina va fi a noastră.
«Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară». Zaharia 10, 1. Nu vă bazați pe faptul că în cursul normal al anotimpurilor ploaia va cădea. Cereți-o. Creșterea și coacerea seminței nu depind de gospodar. Doar Dumnezeu poate coace lanul. Însă este necesară colaborarea omului. Lucrarea lui Dumnezeu pentru noi cere implicarea minții și exercitarea credinței. Noi trebuie să cerem din toată inima darurile Lui, dacă dorim să le primim. Ar trebui să folosim orice ocazie pentru a ne așeza în calea binecuvântării. Hristos a spus: «Oriunde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor». Întrunirile bisericii, atât în corturi cât și în adunările din familie și în toate ocaziile unde există o lucrare personală pentru suflete, sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii și târzii.
Dar să nu credem că prin participarea la aceste întâlniri, datoria noastră este îndeplinită. Numai prezența la toate întâlnirile care se țin, nu va aduce prin ea însăși o binecuvântare sufletului. Nu este o lege de neschimbat aceea că toți care iau parte la întâlnirile generale sau locale vor primi mari binecuvântări cerești. Circumstanțele pot să pară favorabile pentru o bogată revărsare a binecuvântărilor spirituale. Dar însuși Dumnezeu trebuie să comande căderea ploii. De aceea noi nu ar trebui să fim neglijenți în rugăciune. Noi nu trebuie să ne încredem în lucrarea obișnuită a providenței. Trebuie să ne rugăm și Dumnezeu va deschide fântâna apei vieții. Și noi înșine trebuie să primim apa vieții. Cu inimile zdrobite și rugăciuni mult mai serioase decât până acum, faceți ca binecuvântările spirituale din timpul ploii târzii să poată veni asupra noastră. La fiecare întâlnire la care participăm ar trebui să înălțăm rugăciunile noastre, deoarece chiar în această vreme Dumnezeu ne va oferi entuziasm și prospețime pentru suflet. Când cerem de la Dumnezeu Duhul Sfânt, aceasta va lucra în noi blândețea și smerenia sufletului, o dependență conștientă de Dumnezeu pentru revărsarea ploii târzii. Dacă ne rugăm cu credință pentru binecuvântare o vom primi, așa cum a promis Dumnezeu.
Legătura continuă a Duhului Sfânt cu biserica este reprezentată de profetul Zaharia printr-o altă ilustrație, care conține o lecție minunată și încurajatoare pentru noi. Profetul spune: «Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: -- Ce vezi? -- Eu am răspuns: -- M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele cu șapte țevi pentru canalele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui. -- Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: -- Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu? ... Atunci el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: -- Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor!... Eu am luat cuvântul și am zis: -- Ce înseamnă acești doi măslini la dreapta sfeșnicului și la stânga lui? -- ... El mi-a răspuns: -- Aceștia sunt cei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pământ. -- » Zaharia 4, 1-14.
Din cei doi măslini, untdelemnul trecea prin intermediul țevilor în vasul candelei și, de acolo, în lămpile de aur care luminau sanctuarul. Astfel, de la unșii care stau înaintea Domnului, Duhul Sfânt este oferit uneltelor omenești, care sunt consacrate în serviciul Său. Misiunea celor doi unși este de a oferi lumină și putere poporului Iui Dumnezeu. Ei stau în prezența Iui Dumnezeu pentru ca noi să primim binecuvântare. După cum uleiul măslinilor se scurge prin țevile de aur, tot așa mesagerii cerești caută să transmită tot ceea ce ei primesc de la Dumnezeu. Toată comoara cerului așteaptă să fie cerută și primită de noi, și, pe măsură ce primim binecuvântarea, la rândul nostru, trebuie s-o împărtim. Astfel sunt alimentate lămpile sfinte și astfel devine biserica purtătoare de lumină în lume.
Aceasta este lucrarea pe care Domnul ar vrea ca orice suflet să o facă în această vreme când cei patru îngeri țin cele patru vânturi, ca ele să nu sufle pe pământ până când servii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunte. Nu este timp acum pentru mulțumire de sine. Lămpile sufletului trebuie să fie în stare bună. Ele trebuie aprovizionate cu uleiul harului. Trebuie luată orice precauție pentru a preveni degradarea spirituală, ca nu cumva marea zi a Domnului să vină asupra noastră ca un hoț în noapte. Orice martor pentru Dumnezeu să lucreze acum cu înțelepciune, în conformitate cu cerințele pe care le-a stabilit Dumnezeu. Noi ar trebui să avem zilnic o experiență profundă și vie în lucrarea de formare a unui caracter creștin. Ar trebui să primim zilnic uleiul sfânt, pentru a-l putea împărți și altora. Dacă doresc, toți pot să devină purtători de lumină în lume. Privind la Isus noi trebuie să renunțăm la eul personal. Trebuie să primim cuvântul Domnului din sfaturi și îndemnuri și să le comunicăm cu plăcere. Acum este nevoie de mai multă rugăciune. Hristos spune: «Rugați-vă neîncetat»; aceasta înseamnă să vă țineți mintea înălțată către Dumnezeu, sursa întregii puteri și priceperi.
Noi poate am urmat mult pe cărarea îngustă, dar nu suntem în siguranță dacă considerăm aceasta o dovadă sigură că o vom urma până la sfârșit. Dacă am umblat cu Dumnezeu în părtășie cu Duhul Sfânt, aceasta se datorează faptului că L-am căutat zilnic prin credință. Din cei doi măslini, uleiul auriu curgea prin țevile de aur ajungând până la noi. Dar cei ce nu au cultivat spiritul și obiceiul rugăciunii nu se pot aștepta să primească uleiul auriu al bunătății, răbdării, îndelungii răbdări, blândeții și al dragostei.
Fiecare trebuie să se păstreze separat de lume, care este plină de nelegiuire. Noi nu trebuie să umblăm cu Dumnezeu pentru o vreme și apoi să ne depărtăm de prezența Sa și să umblăm în lăudăroșia propriilor noastre firi. Trebuie să fie o continuitate hotărâtă, o perseverență în faptele credinței. Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, să prezentăm slava Sa printr-un caracter neprihănit. Nici unul dintre noi nu va obține victoria fără perseverență, eforturi susținute, proporționale cu valoarea țintei pe care vrem s-o atingem -- viața veșnică.
Dispensațiunea în care noi trăim trebuie să fie, pentru cei care o cer, dispensațiunea Duhului Sfânt. Cereți binecuvântarea Sa. Este timpul să fim mult mai hotărâți în consacrarea noastră. Nouă ni s-a încredințat lucrarea dificilă, însă fericită și plină de slavă, a descoperirii lui Hristos celor ce sunt în întuneric. Noi am fost chemați să proclamăm adevăruri speciale pentru această vreme. Revărsarea Duhului Sfânt este esențială pentru toți. Ar trebui să ne rugăm pentru ea. Domnul așteaptă să i-o cerem. În această privință, nu am lucrat încă cu toată inima.
Ce pot spune eu fraților mei în numele Domnului? Ce proporție a eforturilor noastre a fost făcută, în comparație cu lumina pe care Domnul era gata să o dea? Noi nu putem depinde de forme sau slujbe exterioare. Ceea ce avem nevoie este influența însuflețitoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. «Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu -- spune Domnul oștirilor». Rugați-vă neîncetat și vegheați, lucrând în conformitate cu rugăciunile voastre. Când vă rugați, credeți, încredeți-vă în Dumnezeu. Este vremea ploii târzii, când Domnul va da din abundență Spiritul Său. Fiți zeloși în rugăciune și vegheați în Duhul.” -- (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 506-512; The Review and Herald, 2 martie, 1897.)
Câteva texte despre ploaia târzie
1. Apocalipsa 18, 1-4
„Cu o dorință fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua Cincizecimii se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune: «Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.» Apocalipsa 18; 1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul va auzi adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.
Dumnezeu poate să insufle o nouă viață în fiecare suflet care dorește să-I servească în mod sincer, și poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega și cel timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-și ajute poporul să curețe templul sufletului de orice pervertire și să mențină o așa de strânsă legătură cu El, încât să poată primi ploaia târzie, când aceasta va fi revărsată.” -- (The Review and Herald, 20 iulie, 1886; The S. D. A. Bible Commentary 6:1055.)
„Înaintea noastră se află ultimul mare conflict; însă toți cei ce-L iubesc pe Dumnezeu și ascultă de Legea Sa vor primi ajutor, și pământul, întregul pământ va fi luminat de slava lui Dumnezeu. «Un alt înger» trebuie să coboare din ceruri. Acest înger reprezintă marea strigare, care trebuie să vină prin toți cei care se pregătesc să strige cu putere, cu voce tare: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.» Apocalipsa 18, 2.” -- (The Review and Herald, 19 aprilie, 1906.)
2. Faptele Apostolilor 3, 19
„Mi s-a arătat că dacă poporul lui Dumnezeu nu face eforturi, ci așteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor, să le îndepărteze greșelile și să le corecteze erorile, dacă depind de aceasta ca să-i curețe de întinăciunea cărnii și a spiritului și să-i pregătească pentru a se angaja în marea strigare a celui de-al treilea înger, vor fi găsiți nepregătiți. Înviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine numai peste cei care s-au pregătit ei înșiși pentru ea, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a cerut-o, și anume, curățirea lor de întinăciunea cărnii și a spiritului, desăvârșind sfințenia în temere de Dumnezeu.” -- (Testimonies for the Church 1:619.)
3. Amos 9, 13
„Cu cât ne apropiem de vremea în care guvernele și puterile spirituale imorale din locurile de răspundere vor fi aduse în război împotriva adevărului, când puterea înșelătoare a Satanei va fi atât de mare încât, dacă este posibil să înșele chiar și pe cei aleși, noi trebuie să avem discernământul ascuțit prin iluminare divină, pentru a nu fi neștiutori față de înșelăciunile lui. Efortul omenesc trebuie combinat cu puterea divină, ca să fim în stare să îndeplinim lucrarea de încheiere din această vreme.
Hristos folosește vântul, ca un simbol al Duhului lui Dumnezeu. Așa cum vântul suflă unde dorește și noi nu putem să spunem de unde vine și unde merge, la fel este cu Duhul lui Dumnezeu. Noi nu putem să știm prin cine se va manifesta.
Însă eu nu rostesc propriile mele cuvinte atunci când spun că Duhul lui Dumnezeu va trece pe lângă cei ce au avut ziua lor de încercare și ocazie, însă nu au distins vocea lui Dumnezeu și nu au apreciat îndemnurile Duhului Său. Atunci, în cel de-al unsprezecelea ceas, mii de oameni vor vedea și vor recunoaște adevărul.
«Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, și cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăștie sămânța.» Amos 9, 13.
Aceste convertiri la adevăr vor fi făcute cu o rapiditate care va surprinde biserica, și doar Numele lui Dumnezeu va fi glorificat.” -- (Selected Messages 2:15-16.)
4. Ioel 2, 18-32
„Este adevărat că în timpul sfârșitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ se va încheia sforțările serioase ale credincioșilor consacrați, care stau sub conducerea Spiritului Sfânt, vor fi însoțite de semnele deosebite ale grației divine. Prin simbolul ploii timpurii și ploii târzii, care în țările orientale cad în vremea semănatului și secerișului, profeții evrei au prezis revărsarea darului spiritual asupra bisericii lui Dumnezeu, într-o măsură extraordinară. Revărsarea Spiritului în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii și cât de glorios a fost efectul. Până la sfârșitul timpului, Spiritul Sfânt va rămâne în adevărata biserică.
Totuși, noi avem făgăduința că cu puțin înainte de sfârșitul secerișului lumii, revărsarea darurilor spirituale va avea loc într-o măsură deosebită pentru a pregăti comunitatea pentru venirea Fiului Omului. Revărsarea Spiritului este comparată cu căderea ploii târzii, și pentru această putere abundentă creștinii trebuie să roage pe Domnul secerișului «în timpul ploii târzii». Ca răspuns la aceasta, «Domnul scoate fulgerele și va trimite o ploaie îmbelșugată» (Zaharia 10, 1), «El vă va da ploaie la timp; vă va trimite ploaie timpurie și târzie ca odinioară». Ioel 2, 23.” -- (The Acts of the Apostles, 54-55.)
„Revărsarea Duhului în zilele apostolice a fost «ploaia timpurie» și rezultatul a fost glorios. Însă ploaia târzie va fi mult mai abundentă.” -- (The Review and Herald, 19 noiembrie, 1908.)
5. Iacov 5, 7 și Marcu 4, 28-29
„Prin conflict, viața spirituală este întărită. Încercările trecute cu bine vor forma stabilitate de caracter și daruri spirituale prețioase. Rodul desăvârșit al credinței, blândețea și dragostea, adesea se maturizează cel mai bine printre nori, furtună și întuneric.
«Plugarul așteaptă roadă scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaia timpurie și târzie.» Iacov 5, 7. Tot așa, creștinul trebuie să aștepte pentru rodirea Cuvântului lui Dumnezeu în viața sa. Adesea, când ne rugăm pentru darurile Duhului, Dumnezeu lucrează, ca răspuns la rugăciunile noastre, așezându-ne în anumite circumstanțe pentru a dezvolta aceste roade; dar noi nu înțelegem scopul Său și suntem uimiți și dezamăgiți. Totuși, niciunul nu poate dezvolta aceste daruri decât printr-un proces al nașterii și creșterii. Partea noastră este de a primi Cuvântul lui Dumnezeu și a-l păstra, supunându-ne pe deplin stăpânirii lui, și scopul lui cu noi va fi astfel realizat.” (Christ’s Object Lessons, 61.)
„«Când roada este coaptă, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.» Hristos așteaptă cu o dorință arzătoare reflectarea Lui în biserica Sa. Când caracterul lui Hristos va fi reprodus în mod desăvârșit în poporul Său, atunci El va veni pentru a-i cere ca proprietate a Sa.” -- (Christ’s Object Lessons, 69.)
6. Ieremia 3, 3 și 5, 21-29
„Domnul a înființat printre noi instituții de mare importanță și ele nu trebuie conduse la fel ca cele lumești, ci conform sfaturilor Lui. Ele trebuie conduse, cu un efort constant pentru slava Sa, astfel ca prin toate mijloacele să poată fi salvate sufletele pieritoare. Mărturiile Duhului au venit la poporul lui Dumnezeu și totuși mulți nu au dat atenție mustrărilor, avertismentelor și sfaturilor.
«Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi și n-aude! Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea? Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală, și pleacă, și nu zic în inima lor: -- Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie, și ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriș -- Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți ... întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiți. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?» Ieremia 5; 21-29.
Va fi Domnul obligat să spună: «Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei. Și nu stărui pe lângă Mine; căci nu Te voi asculta.» Ieremia 7, 16. «De aceea ploile au fost oprite, și ploaia de primăvară a lipsit.... Acum, nu-i așa? Strigi la Mine: -- Tată! Tu ai fost prietenul tinereții mele»? Ieremia 3, 3.4.
Nu vor lua în considerare cei care au primit comorile adevărului avantajele superioare ale luminii și privilegiul care a fost câștigat pentru noi prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe crucea Golgotei? Noi trebuie să fim judecați de lumina care ne-a fost dată și nu putem găsi nici un motiv prin care să ne scuzăm conduita. Calea, Adevărul și Viața au fost așezate înaintea noastră. Mulți caută să se scuze, spunând: «Nu trebuie să mă judeci pentru anumite trăsături slabe de caracter, ci trebuie să iei în considerare caracterul meu ca un întreg.» Adesea ne simțim profund îndurerați sufletește când păcătosul caută să-și scuze păcatul și să continue să-l facă, și nu realizează pericolul păstrării unei trăsături de caracter necreștinești. Trebuie să ne așezăm voința de partea voinței Domnului și să hotărâm ferm că, prin harul Său, vom fi eliberați de păcat. Păcatul este călcarea legii și nu mărimea faptei săvârșite în nelegiuire este aceea care îl face să fie păcat. Adam și Eva au fost opriți să mănânce din pomul binelui și răului. Testul a fost ușor, dar actul neascultării de Dumnezeu a constituit o încălcare a Legii Sale.
Păcatele mici, despre care oamenii cred că au un caracter atât de neînsemnat, încât, după socoteala lor, ele nu vor fi condamnate, sunt foarte neplăcute în ochii lui Dumnezeu. Cineva a spus: «Tu ești prea severă; unui om trebuie să i se îngăduie aceste mici defecte de caracter.» Să ascultăm cuvintele lui Hristos. El spune: «Căci cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate». Iacov 2, 10. Oamenii își permit să comită păcate care sunt grave în ochii lui Dumnezeu, și cred că ei nu trebuie să fie chemați să dea socoteală pentru ele, deoarece ele se datorează nervozității, temperamentului personal; dar aceasta este o simplă liniștire a conștiinței, este strigătul: «Pace, pace, când nu este pace» Ieremia 6, 14. Păcatul este păcat, și a-l privi într-o lumină binevoitoare ca și cum nu ar fi ceva grav, este o înșelăciune a Satanei.
Noi ne putem flata că suntem liberi de multe lucruri de care alții se fac vinovați; dar dacă avem câteva trăsături puternice de caracter și doar un singur punct slab, există totuși o legătură între păcat și suflet. Inima este împărțită și spune: «Ceva pentru mine și ceva pentru tine». Copilul lui Dumnezeu trebuie să descopere păcatul favorit, cu care este indulgent și să-i permită lui Dumnezeu să-l scoată din inima lui. Trebuie să biruiască acest păcat, pentru că el nu este un lucru neînsemnat înaintea lui Dumnezeu.
Cineva spune: «Eu nu sunt deloc gelos, dar când sunt provocat spun cuvinte jignitoare, deși îmi pare rău întotdeauna că am dat frâu liber temperamentului». Altul spune: «Eu am greșeala aceasta sau cealaltă, însă eu disprețuiesc cutare sau cutare greșeală pe care o face una dintre cunoștințele mele.» Domnul nu ne-a dat o listă a mărimii păcatelor, așa încât să le putem socoti pe unele cu consecințe mici și să spunem că ele produc o vătămare ușoară, în timp ce altele sunt de o amploare mai mare și aduc multă vătămare. Un lanț nu este mai puternic decât cea mai slabă verigă a sa. Noi putem să considerăm că lanțul este bun în întregime, dar dacă o verigă este slabă, lanțul nu poate fi rezistent. Lucrarea de biruință trebuie să fie studiul fiecărui suflet care intră în împărăția lui Dumnezeu. Acel cuvânt nerăbdător, care se află pe buzele tale, trebuie să rămână nerostit. Trebuie să îndepărtezi gândul că nu este bine apreciat caracterul tău, deoarece acesta slăbește influența ta și are ca efect sigur o slabă apreciere din partea altora. Tu ar trebui să biruiești ideea că ești un martir și să ceri împlinirea făgăduinței lui Hristos, care spune: «Harul Meu îți este de ajuns». 2 Corinteni 12, 9.” -- (The Review and Herald, 1 august, 1893.)
7. Osea 6, 3
„Corpurile noastre sunt formate din ceea ce mâncăm, și prin folosirea mâncării hrănitoare, noi avem sânge bun, mușchi tari și sănătate viguroasă. Tot așa în natura noastră spirituală, suntem formați din ceea ce gândim. Dacă primim lecțiile pe care ni le-a dat Hristos și le practicăm punând în viață aceste instrucțiuni, noi mâncăm atunci carnea și bem sângele Mântuitorului nostru și devenim tot mai mult asemenea Lui în viață și caracter. În modul acesta ajungem să cunoaștem că creșterea este pregătită la fel ca dimineața. Cum anume? Când începe ziua, lumina crește și sporește, până când razele ei ajung la plinătatea zilei. Acesta este modul în care trebuie să crească lumina creștinului. Noi trebuie să cunoaștem astăzi mai mult despre Hristos decât am cunoscut ieri; trebuie să creștem în harul și cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru; trebuie să ne încredem mai mult în El, în încercări și dificultăți, privind la El, ca autorul și desăvârșitorul credinței noastre. În suferință și ispită, trebuie să ne dăm seama că El privește cu înțelegere la slăbiciunile noastre; că El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința, că a fost pedepsit pentru nelegiuirile noastre și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Hristos a promis că: «Cel ce vine la Mine nu va fi izgonit». El va auzi și va răspunde rugăciunilor noastre, și credința își însușește bogatele promisiuni ale lui Dumnezeu, crezând că ele sunt pentru noi. Când acceptăm promisiunile Iui Dumnezeu, creștem mai mult în credință și descoperim Cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-se așa cum a spus El. Putem simți slăbiciunea și nevrednicia noastră și astfel să realizăm dependența de Dumnezeu. Fiecare dintre noi poate avea o bogată experiență în lucrurile lui Dumnezeu, dacă vom părăsi definitiv păcatul și ne vom preda pe noi înșine lui Dumnezeu. O, cum putem să păstrăm necurăția în suflet când Hristos a murit pentru ca noi să putem deveni părtași ai naturii divine și să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă? Trebuie să fim sfințiți prin adevăr și această sfințire nu este o lucrare de moment, ci lucrarea unei vieți întregi. Noi toți trebuie să învățăm să ne sprijinim pe Isus, pentru că va veni timpul când vom fi împrăștiați și nu ne vom putea sprijini unul pe altul. Hristos este gata să ne dea ajutorul de care avem nevoie. Biblia este plină de comori prețioase, însă noi trebuie să săpăm după ele, așa cum a făcut omul care a cumpărat țarina cu comoara ascunsă. În felul acesta vom învăța ce înseamnă să ai credință vie. Mulți își slăbesc mintea prin citirea poveștilor și romanelor, și-și pierd gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Ei devin îmbătați mental și nu vor fi în stare să privească la problemele importante ale vieții într-o lumină corectă, până când nu renunță la acest obicei. Cercetați Scripturile, și cunoașteți ce este adevărul. Sprijiniți-vă pe Dumnezeu, experimentați ce înseamnă credința vie și trăiți prin fiecare cuvânt care iese din gura Domnului.” -- (The Review and Herald, 14 aprilie, 1891.)