„Viziunea lumii care vine este aceea care echilibrează mintea, așa ca lucrurile care sunt văzute să nu obțină controlul asupra sentimentelor, care au fost cumpărate cu un preț infinit de Mântuitorul lumii. Prin lucrarea Duhului Sfânt lucrurile nevăzute și veșnice sunt aduse înaintea sufletului și avantajele comorilor veșnice și nepieritoare sunt făcute să apară înaintea ochilor sufletești în frumusețea lor atrăgătoare. În acest mod noi învățăm să privim la cele nevăzute și veșnice și să apreciem mustrările lui Hristos la o valoare mai mare decât comorile lumii.” -- (The Signs of the Times, 26 iunie, 1893.)
„Hristos, prin sacrificiul Său, plătind plata păcatului, nu doar l-a mântuit pe om, ci a recâștigat stăpânirea pe care omul a pierdut-o. Tot ceea ce a fost pierdut de primul Adam va fi restaurat de Cel de-al doilea. Profetul spune: «O, turn al turmei, fortăreață a fiicei Sionului, către tine vine aceasta, chiar prima proprietate» și apostolul Pavel arată către răscumpărarea posesiunilor. Dumnezeu a creat pământul să fie locuința ființelor sfinte și fericite. Această țintă va fi pe deplin împlinită atunci când, reînnoit prin puterea lui Dumnezeu și eliberat de păcat și suferință, el va deveni o casă eternă pentru cei mântuiți.
Teama de a face moștenirea viitoare să pară prea materială a condus pe mulți să spiritualizeze chiar adevărurile care ne conduc să o privim ca și casă a noastră. Hristos și-a asigurat ucenicii că El se duce să pregătească locașuri pentru ei în casa Tatălui Său. Aceia care acceptă învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi cu totul ignoranți cu privire la căminul ceresc. «Și ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit, așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce îl iubesc». Limba omenească nu este în stare să descrie răsplata neprihăniților. Aceasta va fi cunoscută numai de cei ce o privesc. Nici o minte mărginită nu poate cuprinde slava paradisului lui Dumnezeu.
În Biblie, moștenirea celor salvați este numită o țară. Există un Păstor ceresc care-și conduce turma la fântâni de apă vie. Pomul vieții își dă fructele în fiecare lună și frunzele copacului sunt pentru vindecarea neamurilor. Există câteva ape curgătoare limpezi ca cristalul și lângă ele se unduiesc copaci ce aruncă umbrele lor asupra cărărilor pregătite pentru mântuiții Domnului. Acolo, câmpiile întinse se află între dealuri și munți, iar munții lui Dumnezeu își ridică vârfurile lor semețe. Pe aceste plaiuri liniștite, lângă aceste ape de viață, poporul lui Dumnezeu va găsi o casă la fel ca peregrinii și pribegii.” -- (The Review and Herald, 22 octombrie, 1908.)
Voința și mântuirea (Apocalips 22, 17)
Voința este factorul decisiv
„Dacă privirea noastră spirituală ar fi deschisă, am putea vedea ceea ce niciodată nu ar putea fi șters din memoria noastră, cât am trăi. Noi am putea vedea sufletele doborâte sub opresiune, împovărate cu griji și apăsate la fel ca o căruță sub greutatea snopilor, gata să moară în descurajare. Noi am putea vedea îngeri zburând repede pentru a ajuta celor ispitiți, care stau ca pe o margine de prăpastie. Aceste suflete ispitite nu sunt în stare să se ajute singure și să evite ruina care le amenință; însă îngerii lui Dumnezeu împing pe îngerii răi, conducând sufletele departe de locurile primejdioase pentru a așeza picioarele lor pe un loc sigur. Am putea vedea bătălia ce se dă între două armate, tot atât de reală ca acele lupte care opun forțele inamice pe pământ. Când este sfărâmată puterea Satanei asupra sufletelor, noi vedem oameni legând voința lor de cruce și crucificând carnea cu înclinațiile și poftele ei trupești. Este, într-adevăr, o crucificare a eului; pentru că voința este predată lui Hristos. Voința omului nu este niciodată așa de puternică, ca atunci când este sfințită și pusă de partea lui Hristos. Voința este o putere și, când trebuie să fie câștigate multe izbânzi în războiul spiritual, trebuie făcute multe progrese în călătoria spirituală și trebuie învățate multe lecții de la Hristos, Marele învățător, este necesar ca voința să fie sfințită. În supunerea voinței, este atinsă rădăcina problemei. Când voința este supusă, izvoarele care curg din fântână nu vor fi amare, ci voința va fi la fel de curată ca și cristalul. Florile și fructele vieții creștine vor înflori și se vor maturiza spre desăvârșire.
Să nu mulțumim mai departe inamicul plângându-ne de puterea voinței noastre rele; pentru că făcând așa noi așezăm și încurajăm dorințele noastre împotriva lui Dumnezeu și facem plăcere celui rău. Să ne amintim că noi suntem copiii lui Dumnezeu, legați pentru a împărtăși o voință sfântă, care vine la noi de la Dumnezeu. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” -- (The Signs of the Times, 29 octombrie, 1894.)
Dumnezeu dorește să aibă voința noastră și nimic altceva, pentru că fără aceasta, nici chiar Duhul Sfânt nu poate face nimic
„Cel care se hotărăște să intre în împărăția spirituală va găsi că împotriva lui sunt angajate toate puterile și pasiunile unei naturi nerenăscute, în spatele căreia stau forțele împărăției întunericului. Egoismul și mândria se vor opune oricărui lucru care le va descoperi că sunt păcătoase. Noi nu putem, prin noi înșine, să învingem dorințele rele și obiceiurile care se luptă pentru stăpânire. Noi nu putem să biruim forța vrăjmașului care ne ține în robia sa. Doar Dumnezeu ne poate da victoria. El dorește ca noi să avem stăpânire asupra noastră, a voinței și a căilor noastre. Dar El nu poate lucra în noi fără consimțământul și cooperarea noastră. Duhul divin lucrează prin facultățile și puterile date omului. Energiile noastre sunt necesare pentru cooperarea cu Dumnezeu.
Victoria nu este câștigată fără multă rugăciune, fără umilința eului la fiecare pas. Voința noastră nu trebuie să fie forțată în cooperarea cu agenții divini, ci ea trebuie să fie supusă de bună voie.
Chiar dacă s-ar lucra cu o intensitate însutită a Duhului lui Dumnezeu asupra ta, aceasta nu te-ar face un creștin, un supus bun pentru ceruri. Bastionul Satanei nu ar fi distrus. Voința trebuie să fie așezată de partea voinței lui Dumnezeu. Tu nu ești în stare prin tine însuți să aduci hotărârile, dorințele și înclinațiile tale în supunere fața de voința lui Dumnezeu; dar dacă ești dispus să faci aceasta voluntar, Dumnezeu va îndeplini lucrarea pentru tine, chiar și îndepărtarea imaginației și a fiecărui lucru important care se înalță pe sine împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și va aduce la supunere și ascultare de Hristos orice gând. (2 Corinteni 10, 5.) După aceea tu vei lucra propria ta mântuire, cu teamă și cutremur. «Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.» Filipeni 2, 13.
Dar mulți sunt atrași de frumusețea lui Hristos și de slava cerească și totuși dau înapoi în fața condițiilor prin care acestea pot deveni proprietatea lor.” -- (Thoughts from the Mount of Blessing, 141-142.)
Renunțarea la voința noastră și supunerea față de voința lui Dumnezeu aduce pace și odihnă pentru toată veșnicia
„Noi trebuie să purtăm jugul lui Hristos ca să putem fi aduși într-o unitate desăvârșită cu El. «Luați jugul Meu asupra voastră», spune El. Ascultați cerințele Mele. Dar aceste cerințe pot fi în opoziție directă cu voința și scopurile agentului omenesc. Ce e de făcut atunci? Ascultați ce spune Dumnezeu: «Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia zilnic crucea și să Mă urmeze». Jugul și crucea sunt simboluri ce reprezintă același lucru -- oferirea voinței lui Dumnezeu. Purtarea jugului unește omul mărginit în tovărășie cu Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu. Înălțarea crucii îndepărtează eul de suflet și îl așază pe om în poziția în care el învață cum să poarte sarcinile lui Hristos. Noi nu putem să-i urmăm lui Hristos fără purtarea crucii Sale, fără înălțarea crucii și purtarea ei pe urmele Sale. Dacă voința noastră nu este în concordanță cu cerințele divine, noi trebuie să tăgăduim înclinațiile noastre, să lepădăm dorințele noastre îndrăgite și să călcăm pe urmele pașilor lui Hristos....
Oamenii își formează propriile lor juguri care par ușoare și plăcute de purtat, dar, în cele din urmă, acestea îi duc în extremă. Hristos vede aceasta și spune: «Luați jugul Meu asupra voastră. Jugul pe care voi l-ați așezat asupra voastră, crezând că este unul potrivit, nu va fi deloc potrivit. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine lecțiile esențiale pentru voi; deoarece Eu sunt blând și smerit cu inima și voi veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Jugul Meu este ușor, și sarcina Mea este ușoară.» Domnul niciodată nu face o estimare falsă a moștenirii Sale; El măsoară pe oameni după cum lucrează. Când ei se vor supune jugului Său, când vor renunța la lupta care nu le-a adus nici un folos nici lor nici cauzei lui Dumnezeu, atunci vor găsi pace și odihnă. Când vor deveni sensibili la propriile lor slăbiciuni și lipsuri, vor fi încântați să facă voia lui Dumnezeu; se vor supune jugului lui Hristos. Apoi, Dumnezeu poate lucra în ei și voința și înfăptuirea, după buna Lui plăcere, care este adesea cu totul contrară planurilor omenești. Când primim ungerea cerească, noi învățăm lecția bunătății și iubirii, care întotdeauna aduce odihnă sufletului.” -- (The S. D. A. Bible Commentary 5:1090-1091; The Signs of the Times, 23 octombrie, 1900.)
Dând voința noastră lui Hristos, chiar și gândurile și emoțiile noastre vor fi așezate sub stăpânirea Lui
„Religia curată are de-a face cu voința. Voința este puterea de guvernare în firea omului, aducând la supunere toate celelalte facultăți. Voința nu este gustul sau înclinația, ci este puterea de decizie care lucrează în fiii oamenilor, spre ascultare sau spre neascultare de Dumnezeu.
Tu ești un tânăr inteligent; dorești să-ți faci viața în așa fel ca la sfârșit să fii pregătit pentru cer. Ești descurajat adesea, când te simți slab în putere morală, în sclavia îndoielii și sub stăpânirea deprinderilor și obiceiurilor vechii tale vieți în păcat. Tu descoperi că natura ta sentimentală nu-ți este credincioasă nici ție, nici celor mai bune hotărâri ale tale și nici celor mai solemne voturi ale tale. Nimic nu pare a fi real. Nestatornicia ta te face să pui la îndoială sinceritatea acelora care doresc să-ți facă bine. Cu cât te zbați mai mult în îndoielile tale, cu atât mai nereal li se pare orice lucru, până ți se pare că nu mai este nicăieri vreo bază sigură pentru tine. Făgăduințele tale sunt ca niște funii de nisip, și tu privești cuvintele și faptele acelora în care ar trebui să te încrezi, în aceeași lumină nereală.
Tu vei fi mereu în primejdie până când vei înțelege adevărata putere a voinței. Poți crede și făgădui orice lucru, dar făgăduielile sau credința ta nu au nici o valoare până când nu vei pune voința ta de partea credinței și a faptelor. Dacă vrei să duci lupta credinței cu toată puterea voinței tale, vei birui. Simțurile, impresiile și emoțiile tale nu sunt o bază în care să te încrezi, căci n-au nici o stabilitate, mai ales ideile tale pervertite; iar cunoștința despre făgăduințele tale călcate și despre voturile tale neîmplinite îți slăbesc încrederea în tine însuți și încrederea altora în tine.
Nu trebuie să-ți pierzi însă nădejdea. Tu trebuie să te hotărăști să crezi, deși pentru tine, nu pare a exista nimic adevărat sau real. Nu e nevoie să-ți spun că singur ai ajuns în această poziție de neinvidiat. Tu trebuie să-ți recâștigi încrederea în Dumnezeu și în frații tăi. Tu singur trebuie să îți supui voința voinței lui Isus Hristos; și îndată ce vei face aceasta, Dumnezeu va pune stăpânire pe tine și va lucra în tine și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere, întreaga ta fire va fi adusă sub controlul Spiritului lui Hristos; și chiar gândurile tale vor fi supuse Lui. Tu nu-ți poți stăpâni pornirile, emoțiile și dorințele tale, dar tu poți să-ți stăpânești voința și să faci o schimbare totală în viață. Supunând voința ta lui Hristos, viața ta va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și va fi unită cu puterea care este mai presus de orice stăpânire și putere. Tu vei avea de la Dumnezeu acea tărie care te va ține în strânsă legătură cu puterea Sa; și o nouă viață, chiar viața credinței vii, va deveni posibilă pentru tine. Dar voința ta trebuie să conlucreze cu voința lui Dumnezeu, nu cu alte voințe prin care Satana lucrează neîncetat să te prindă în lanțurile lui și să te piardă.
Nu vrei să intri fără întârziere într-o relație dreaptă cu Dumnezeu? Nu vrei să zici: «Vreau să-mi predau voința mea lui Isus și vreau să fac aceasta acum, și din această clipă să fii în totul de partea Domnului? Nu te mai uita la obicei și la cerințele puternice ale poftei și ale patimii. Nu-i mai da lui Satana nici o ocazie să spună: Tu ești un fățarnic nenorocit». Închide ușa, așa încât Satana să nu te mai învinuiască și sa te descurajeze, și spune: «Vreau să cred și cred că Dumnezeu este ajutorul meu», și atunci vei găsi că ești biruitor în Dumnezeu. Prin păstrarea cu statornicie a voinței de partea Domnului, fiecare pornire va fi adusă captivă voinței lui Isus. Atunci vei descoperi că picioarele tale sunt pe o stâncă solidă. Uneori se va cere să predai orice părticică a puterii de voință pe care o posezi; dar Dumnezeu este acela care lucrează pentru tine și din acest proces de prelucrare, vei ieși un vas de cinste.
Vorbește despre credință. Ține-te de partea lui Dumnezeu. Nu-ți pune picioarele de partea vrăjmașului și Domnul va fi ajutorul tău. El va face pentru tine ceea ce tu nu poți face singur. Atunci rezultatul va fi că vei deveni un «Cedru din Liban». Viața ta va fi nobilă, iar faptele tale vor fi săvârșite în Dumnezeu. Atunci va fi în tine o putere, o seriozitate și o simplitate care te va face un instrument șlefuit în mâinile lui Dumnezeu.
Tu trebuie să bei zilnic din fântâna adevărului ca să poți înțelege secretul plăcerii și bucuriei în Domnul. Dar trebuie să-ți amintești că voința ta este forța care pune în mișcare toate faptele tale. Această voință, care formează un factor atât de important în caracterul omului, a fost dată prin căderea în păcat sub stăpânirea lui Satana; și din acel moment el lucrează mereu în om să dorească și să făptuiască după buna sa plăcere, spre ruina și mizeria totală a omului. Dar jertfa nemărginită a lui Dumnezeu, prin predarea lui Isus, iubitul Său Fiu, pentru a deveni o jertfa pentru păcat, i-a dat posibilitatea să spună, fără să calce vreun principiu al guvernării Sale: «Predă-te Mie în totul; dă-mi Mie această voință; smulge-o de sub stăpânirea lui Satana și Eu voi pune stăpânire asupra ei; și atunci voi putea lucra în tine să dorești și să împlinești buna Mea plăcere». Când El îți dă gândul lui Hristos, voința ta devine ca voința Sa, iar caracterul tău este transformat ca să fie asemenea caracterului lui Hristos. Este ținta ta să faci voia lui Dumnezeu? Dorești să asculți de Sfintele Scripturi? «Dacă cineva voiește să-Mi urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să Mă urmeze.»
Nu poate fi vorba să-L urmezi pe Hristos până nu refuzi să-ți satisfaci înclinațiile tale și până nu te hotărăști să asculți de Dumnezeu. Nu sentimentele sau emoțiile tale sunt cele care te fac să fii un copil al lui Dumnezeu, ci împlinirea voinței lui Dumnezeu. O viață folositoare se află înaintea ta, dacă voința lui Dumnezeu devine voința ta. Atunci poți să stai în tăria dată de Dumnezeu, ca un exemplu al faptelor bune. Atunci vei ajuta la menținerea regulilor disciplinei, în loc să ajuți la stricarea lor. Vei ajuta la menținerea ordinii, nu la disprețuirea ei și la provocarea dezordinii în viață prin umblarea și faptele tale. Îți spun, în temere de Dumnezeu: eu știu ce-ai putea deveni dacă voința ta ar trece de partea lui Dumnezeu. Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. ți-ai putea face lucrarea, pentru prezent și veșnicie, în așa fel încât ea să poată rezista cercetării judecății. Vrei să încerci? Dorești schimbarea? Tu ești obiectul dragostei și mijlocirii lui Hristos. Vrei să te predai acum lui Dumnezeu și să ajuți acelora care sunt puși ca santinele pentru apărarea intereselor lucrării Sale, în loc să le produci durere și descurajare?” -- (Testimonies for the Church 5:513-515.)