„V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari, și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și ați biruit pe cel rău” (1 Ioan 2, 14).
Pentru ca lucrarea să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu are nevoie de vigoare, zel și curaj tineresc. El a ales tinerii ca să ajute la progresul cauzei Sale. A alcătui planuri cu o minte limpede și a le aduce la îndeplinire cu mâini curajoase necesită energii proaspete și depline. Tinerii și tinerele sunt invitați să-I dea lui Dumnezeu puterea tinereții lor, pentru ca, prin exercitarea capacităților lor, prin gândirea lor ascuțită și prin faptele lor pline de vigoare, să-I poată aduce slavă lui Dumnezeu și mântuire semenilor lor.
Luând în considerare înalta lor chemare, tinerii noștri nu ar trebui să caute amuzamente sau să trăiască pentru satisfacții egoiste. Motivația care îi inspiră la acțiune trebuie să fie mântuirea oamenilor. Prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu, ei trebuie să se ridice deasupra oricărui obicei care degradează și înrobește. Ei trebuie să cântărească bine căile pe care merg, amintindu-și că și alții vor veni pe urmele lor.
Nimeni nu trăiește pentru sine. Toți oamenii exercită o influență, fie spre bine, fie spre rău. Din acest motiv, apostolul îi îndeamnă pe tineri să fie treji. Cum ar putea fi altfel, când își aduc aminte că trebuie să fie conlucrători cu Hristos, părtași cu El la renunțare și sacrificiu de sine, la îndurarea Sa și la bunătatea Sa plină de duioșie?
La fel de sigur cum i-au fost adresate lui Timotei, tinerilor din ziua de azi le sunt adresate cuvintele: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”. „Fugi de poftele tinereții și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție” (2 Timotei 2, 15.22; 1 Timotei 4, 12).
În poporul nostru, cei care poartă poverile trec la odihnă. Mulți dintre cei care au fost printre cei mai de seamă în aducerea la îndeplinire a reformelor instituite de noi, ca popor, au trecut deja dincolo de pragul vârstei a treia și puterea lor fizică și intelectuală este în scădere. Cu îngrijorarea cea mai profundă, se poate pune întrebarea: Cine va ocupa locul lor? Cui trebuie să-i fie încredințate responsabilitățile vitale ale bisericii, când actualii purtători ai stindardului vor cădea la datorie? Nu putem decât să privim cu nerăbdare la tinerii de azi, ca la unii care trebuie să ia asupra lor aceste poveri și cărora trebuie să le fie încredințate aceste răspunderi. Ei trebuie să preia lucrarea de acolo de unde o lasă ceilalți, iar calea pe care o vor urma va decide dacă moralitatea, religia și adevărata evlavie vor învinge sau dacă imoralitatea și necredința vor corupe și vor anula tot ce este de valoare.
Cei care sunt mai în vârstă trebuie să-i educe pe tineri, prin învățătura și prin exemplul lor, să împlinească cerințele pe care societatea și Creatorul lor le au cu privire la ei. Asupra acestor tineri trebuie așezate responsabilități serioase. Întrebarea este: Sunt ei capabili să se stăpânească pe ei înșiși și să stea demni și curați, prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu, respingând orice urmă de nelegiuire?
Niciodată până acum nu au fost în joc interese așa de mari, niciodată nu au fost rezultate care să depindă într-o asemenea măsură de o generație ca aceasta, care este pe punctul de a intra pe scena evenimentelor. Tinerii nu ar trebui să se gândească nici măcar o singură clipă că pot ocupa vreo poziție de răspundere într-o manieră acceptabilă, fără a avea un caracter bun, tot așa cum nu se pot aștepta să culeagă struguri din spini și smochine din mărăcini.
Un caracter bun trebuie clădit cărămidă cu cărămidă. Acele trăsături care îi vor face pe tineri în stare să lucreze cu succes pentru Dumnezeu trebuie să fie obținute printr-o exercitare sârguincioasă a capacităților lor, prin folosirea fiecărui avantaj pe care li-l oferă Providența și printr-o legătură strânsă cu Izvorul înțelepciunii. Ei nu trebuie să se mulțumească să-și stabilească standarde joase. Iosif și Daniel sunt modele bune și demne de urmat, iar viața Mântuitorului este de asemenea un model desăvârșit pentru ei.
Tuturor le este dată o ocazie de a-și dezvolta caracterul. Toți trebuie să-și ocupe locul rânduit lor în marele plan al lui Dumnezeu. Domnul l-a primit pe Samuel din fragedă copilărie, deoarece inima lui a fost curată. El a fost închinat lui Dumnezeu, ca o jertfă consacrată, iar Domnul l-a făcut un mijloc de răspândire a luminii. Dacă tinerii din zilele noastre se vor consacra așa cum s-a consacrat Samuel, Domnul îi va primi și îi va folosi în lucrarea Sa. Ei vor fi în stare să spună despre viața lor așa cum a spus psalmistul: „Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe, și până acum eu vestesc minunile Tale” (Psalmii 71, 17).
Necesitatea de a pregăti lucrători
În curând, tinerii vor trebui să poarte poverile pe care acum le duc lucrătorii mai în vârstă. Noi am pierdut timp, neglijând să le oferim tinerilor o educație practică temeinică. Lucrarea lui Dumnezeu progresează continuu și trebuie să ascultăm porunca: Mergeți înainte! Este nevoie de tineri și tinere care să nu fie influențați de circumstanțe, care umblă cu Dumnezeu, care se roagă mult și depun eforturile cele mai stăruitoare pentru a aduna toată lumina pe care o pot aduna.
Cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să investească cele mai înalte energii intelectuale și morale, pe care le-a primit prin înzestrare naturală, prin cultivare și prin harul lui Dumnezeu, dar succesul lui va fi proporțional mai degrabă cu măsura consacrării și a sacrificiului de sine pe care le manifestă în îndeplinirea lucrării sale decât cu însușirile lui naturale sau dobândite. Efortul stăruitor și continuu de a obține multiple calificări pentru succes este necesar, dar, dacă Dumnezeu nu conlucrează cu omul, nu se poate realiza nimic bun. Harul divin este marele element al puterii mântuitoare, fără el toate eforturile omenești sunt fără rost.
Ori de câte ori are o lucrare de făcut, Domnul îi cheamă nu numai pe conducători, ci pe toți lucrătorii. Astăzi, El cheamă tinerii și tinerele, care sunt puternici și activi din punct de vedere fizic și intelectual. El dorește ca ei să se angajeze în lupta împotriva domniilor și a stăpânirilor spirituale ale nelegiuirii, cu toate puterile creierului, ale oaselor și ale mușchilor lor, care sunt noi și sănătoase. Dar ei trebuie să beneficieze de pregătirea necesară. Unii tineri se grăbesc să intre în lucrare fără a fi cu adevărat pregătiți. Ei nu înțeleg că, înainte de a-i învăța pe alții, ei înșiși au nevoie să fie învățați. Ei arată spre oameni care, deși au avut pregătire puțină, au lucrat cu destul de mult succes. Dar succesul acestor persoane s-a datorat faptului că au lucrat cu toată inima și cu tot sufletul. și cât de eficientă ar fi putut fi munca lor, dacă ar fi primit mai întâi o educație corespunzătoare!
Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de oameni eficienți. Educația și pregătirea sunt considerate, pe bună dreptate, ca o pregătire esențială pentru activitățile din viața obișnuită, dar cât de esențială este o pregătire cuprinzătoare pentru lucrarea de predicare a ultimei solii de har pentru lume! Această pregătire nu poate fi obținută doar ascultând predici. Tinerii din școlile noastre trebuie să poarte poveri pentru Dumnezeu. Ei trebuie să primească o educație cuprinzătoare, sub îndrumarea unor profesori cu experiență. Ei ar trebui să facă tot ce este posibil pentru a-și folosi timpul studiind și punând în practică toate cunoștințele dobândite. Pentru a ajunge un pastor sau un lucrător de succes în orice ramură a cauzei lui Dumnezeu, este nevoie de studiu serios și muncă sârguincioasă. Valoarea darurilor pe care Dumnezeu ni le-a dăruit spre a fi dezvoltate cu înțelepciune va crește doar printr-o cultivare continuă.
Adesea, tinerilor noștri li se face un mare rău, îngăduindu-li-se să înceapă să predice, în ciuda faptului că nu cunosc suficient de bine Scripturile, așa încât să poată prezenta credința noastră în mod inteligent. Unii care intră în lucrare sunt novici în ce privește Scripturile. De asemenea, ei sunt incompetenți și ineficienți și în alte domenii. Ei nu știu să citească Scripturile fără ezitări, fără să pronunțe greșit cuvintele și fără să încurce textele astfel, încât Cuvântul lui Dumnezeu să nu aibă de suferit. Înainte de a încerca să stea în fața publicului, cei care nu știu să citească în mod corect ar trebui să învețe și să ajungă în stare să-i învețe pe alții.
Profesorii din școlile noastre sunt obligați să se dedice cu mai multă atenție studiului, ca să poată fi pregătiți să-i instruiască pe alții. Acești profesori nu sunt acceptați până când nu au trecut printr-o examinare minuțioasă și până când capacitatea lor de a preda nu a fost verificată de judecători competenți. Nici în ce privește examinarea pastorilor nu ar trebui să se manifeste o precauție mai mică. Aceia care sunt pe punctul de a începe să se ocupe cu lucrarea sfântă de a le predica oamenilor adevărul Bibliei ar trebui să fie examinați cu atenție de oameni credincioși și experimentați.
Modul de predare din școlile noastre să nu fie același cu cel din alte colegii și seminare. Să nu fie la un nivel inferior, deoarece subiectul de studiu cel mai important trebuie să fie acea cunoaștere care este esențială pentru a pregăti un popor capabil să reziste în marea zi a lui Dumnezeu. Studenții să fie pregătiți să-I slujească lui Dumnezeu nu numai în viața aceasta, ci și în cea viitoare. Domnul cere ca școlile noastre să-i pregătească pe studenți pentru împărăția spre care se îndreaptă. În felul acesta, ei vor fi în stare să cultive armonia sfântă și fericită a celor răscumpărați…
Cei care au fost pregătiți pentru slujire să-și ocupe repede locul în lucrarea Domnului. Este nevoie de lucrători care să meargă din casă în casă. Domnul cere să fie depuse eforturi hotărâte în locurile în care oamenii nu știu nimic despre adevărul Bibliei. Lucrătorii trebuie să meargă în casele oamenilor, să prezinte studii biblice, să se roage și să cânte. Acum, chiar acum este timpul să împlinim marea însărcinare: „și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28, 20). Cei care îndeplinesc această lucrare trebuie să fie pregătiți în ce privește cunoașterea Scripturilor. Arma lor de apărare să fie: „Stă scris”. Dumnezeu ne-a dat lumină asupra Cuvântului Său, pentru ca noi să o putem oferi semenilor noștri. Adevărul rostit de Hristos va atinge inimile. Un „Așa a zis Domnul” va ajunge cu putere la urechile oamenilor și roadele vor apărea ori de câte ori va fi făcută o lucrare sinceră.--Counsels to Teachers, 535-540.