„Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 9).
Munca lucrătorului creștin nu este ușoară sau lipsită de importanță. El are o vocație înaltă, care trebuie să-i modeleze întreaga viață. Cel care se consacră unei lucrări așa de sfinte trebuie să depună toate energiile pentru a o aduce la îndeplinire. El trebuie să-și pună ținte înalte, deoarece nu va atinge niciodată un standard mai înalt decât acela pe care caută să îl atingă. El nu poate răspândi lumină, dacă nu a primit-o mai întâi. Înainte de a avea suficientă înțelepciune și experiență pentru a deveni un învățător capabil să deschidă Scripturile înaintea celor ce se află în întuneric, el trebuie să învețe. Pe cât este de sigur că Dumnezeu i-a chemat pe oameni ca să fie împreună lucrători cu El, pe atât este de sigur faptul că El i-a chemat să aibă parte de pregătirea cea mai bună cu putință, pentru a reprezenta adevărurile sfinte și înalte ale Cuvântului Său.
Cei care doresc să se dedice lucrării lui Dumnezeu ar trebui să fie educați și instruiți în scopul acesta, ca să poată fi pregătiți să o îndeplinească în mod inteligent. Să nu creadă că pot păși dintr-o dată pe treptele mai înalte ale scării. Cei ce doresc să aibă succes trebuie să înceapă de pe prima treaptă și să urce pas cu pas. Lor le sunt acordate privilegii și ocazii favorabile în vederea dezvoltării și trebuie să depună toate eforturile posibile spre a învăța cum să facă lucrarea lui Dumnezeu în mod demn de acceptat.
Oriunde lucrează, în Europa sau în America, pastorii noștri trebuie să caute tineri pe care să-i pregătească pentru un serviciu activ în marele câmp de bătălie al lui Dumnezeu. Toți cei ce pretind că sunt slujitorii lui Hristos au de făcut o lucrare pentru El. Însuși numele de slujitor transmite ideea de a fi angajat, de a lucra și de a avea o responsabilitate. Dumnezeu l-a înzestrat pe fiecare cu puteri care trebuie să fie folosite în slujba Sa. El i-a dat fiecăruia o lucrare specială și cere ca fiecare capacitate să fie dezvoltată spre slava Sa.
Instruirea soldaților
Chiar în fața biroului nostru de editură din Basel, Elveția, se află un parc mare, de mai multe pogoane, destinat de guvern antrenamentelor militare. Zi după zi, aici, în anumite perioade ale anului, vedem cum soldații sunt instruiți. Ei se antrenează în îndeplinirea tuturor sarcinilor militare, pentru ca, în caz de război, să poată fi pregătiți să răspundă chemării guvernului de a se angaja în serviciul activ.
Într-o zi, a fost adus un cort frumos. Apoi a urmat un exercițiu de ridicare și de strângere a cortului. S-au dat instrucțiuni cu privire la așezarea lui într-o ordine corespunzătoare, fiecare om având de îndeplinit sarcina lui specifică. Cortul a fost ridicat și strâns de mai multe ori.
O altă companie a adus multe tunuri mici și ofițerii i-au învățat pe soldați cum să mute aceste tunuri cu rapiditate din loc în loc, demontând carul tunului și așezând arma, gata pentru utilizare, pentru ca apoi să atașeze iarăși cu rapiditate cele patru roți, așa încât tunul să fie pregătit pentru a fi pus în mișcare într-o clipă.
Au fost aduse ambulanțe, iar sanitarii au fost învățați cum să îngrijească răniții. Bărbații au fost așezați pe tărgi și le-au fost pansate capul și membrele, ca și când ar fi fost răniți pe câmpul de bătălie. Apoi, au fost puși în ambulanță și duși din acel loc.
Ore întregi, soldații sunt antrenați să-și desfacă ranițele și să le așeze repede în poziție, lângă o persoană. Ei sunt învățați cum să-și pună armele la un loc și cum să le ia înapoi repede. Sunt antrenați să atace inamicul și sunt instruiți să execute tot felul de manevre.
Așa se desfășoară antrenamentul militar, pregătindu-i pe soldați pentru orice situație de urgență. Oare aceia care luptă în bătălia pentru Prințul Emanuel ar trebui să fie mai puțin stăruitori și sârguincioși în pregătirea lor pentru războiul spiritual? Cei care se angajează în această mare lucrare trebuie să ia parte la antrenamentul necesar. Înainte de a fi pregătiți să conducă, ei trebuie să învețe să respecte ordinele.
Facilitățile pentru instruire
În privința lucrării speciale de pregătire, trebuie să aibă loc un progres hotărât. În toate conferințele noastre ar trebui să fie puse în aplicare planuri bine organizate pentru instruirea și pregătirea celor care doresc să se dedice lucrării lui Dumnezeu. Centrele noastre misionare din orașe oferă ocazii favorabile pentru educația în domeniul lucrării misionare, dar acestea nu sunt suficiente. școlile noastre ar trebui să aibă facilitățile cele mai bune cu putință în vederea pregătirii de lucrători atât pentru țara noastră, cât și pentru teritoriile din străinătate. De asemenea, în bisericile noastre mai mari, ar trebui să fie școli speciale de instruire, în care tinerii și tinerele să fie pregătiți spre a deveni lucrători pentru Dumnezeu. Iar pastorii noștri ar trebui să acorde o atenție mult mai mare susținerii și educării lucrătorilor mai tineri.
Când se face efortul de a prezenta adevărul într-un loc important, pastorii noștri ar trebui să acorde o atenție specială instruirii și pregătirii acelora care urmează să colaboreze cu ei. Este nevoie de colportori și de persoane pregătite să prezinte lecturi biblice în familii, așa încât, în timp ce pastorii predică doctrina și Cuvântul, acești colaboratori, la rândul lor, să le poată atrage atenția oamenilor asupra adevărului.
Pastorii noștri care au plecat în locuri importante pentru a organiza adunări de corturi au făcut adesea o greșeală serioasă, prin faptul că și-au dedicat tot timpul predicării. Ar trebui să aibă loc mai puțină predicare și mai multă instruire, spre a-i învăța pe oameni și de asemenea pe tineri cum să lucreze cu succes. Pastorii ar trebui să devină eficienți în ce privește lucrarea de a-i învăța pe alții cum să studieze Biblia, precum și de a-i educa și de a-i pregăti pe aceia care doresc să devină lucrători pentru Dumnezeu. Ei trebuie să fie gata să-i sfătuiască și să-i instruiască pe cei care sunt nou-veniți la credință și care par să aibă aptitudinea de a lucra pentru Domnul…
Toți cei care vor să fie niște lucrători eficienți trebuie să dedice mult timp rugăciunii. Comunicarea dintre Dumnezeu și suflet trebuie să fie păstrată fără încetare, pentru ca lucrătorii să poată recunoaște vocea Conducătorului lor. Biblia trebuie să fie studiată cu atenție. Asemenea aurului, adevărul lui Dumnezeu nu se află întotdeauna chiar la suprafață, ci se obține doar printr-o cugetare serioasă și printr-un studiu stăruitor. Acest studiu nu numai că va depozita în minte cea mai valoroasă cunoaștere, ci va întări și va extinde puterile intelectuale, conferind capacitatea de a aprecia corect lucrurile veșnice. Principiile divine trebuie să fie aplicate în viața de zi cu zi. Dacă întreaga viață va fi modelată după marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, caracterul va fi întărit și înnobilat.
Cel care caută să se califice pentru lucrarea sfântă a lui Dumnezeu ar trebui să fie atent ca să nu meargă singur pe terenul vrăjmașului, ci să aleagă societatea unor oameni care îl vor ajuta să obțină cunoștința divină. Dumnezeu a îngăduit ca Ioan, ucenicul iubit, să fie exilat pe Patmos, unde a fost despărțit de luptele și de agitația lumii, izolat de orice influență exterioară și separat chiar de lucrarea pe care o iubea. În aceste condiții, Domnul a putut să intre în comuniune cu el, descoperindu-i evenimentele finale ale istoriei acestui pământ. Ioan Botezătorul s-a retras în pustie pentru ca acolo să primească de la Dumnezeu solia pe care urma să o vestească -- o solie care trebuia să pregătească drumul pentru venirea Domnului.
În măsura în care putem, trebuie să evităm orice influență care ar tinde să ne abată mintea de la lucrarea lui Dumnezeu. Îndeosebi cei care sunt tineri în credință și nu au experiență ar trebui să fie atenți, ca nu cumva, fiind încrezători în ei înșiși, să se așeze singuri în calea ispitei.
Cei care încep să lucreze corect vor simți nevoia de a-L avea pe Isus cu ei la fiecare pas și vor considera că educarea și cultivarea minții și a comportamentului reprezintă o datorie pe care o au față de ei înșiși, o datorie cerută de Dumnezeu și esențială pentru succesul lucrării.
Mulțumirea de sine
Unii care se gândesc să devină misionari pot să creadă că sunt atât de avansați în cunoaștere, încât nu au nevoie de acest antrenament special, dar tocmai aceia care cred astfel sunt cei care au cea mai mare nevoie de o pregătire mai detaliată. Când vor cunoaște mult mai mult cu privire la adevăr și cu privire la importanța lucrării, își vor da seama de neștiința lor și de lipsa lor de eficiență. Dacă își vor cerceta cu atenție propria inimă, vor vedea în ei înșiși un asemenea contrast față de caracterul curat al lui Hristos, încât vor striga: „Cine este suficient de pregătit pentru această lucrare?” Atunci, se vor strădui cu o profundă umilință să se așeze într-o legătură strânsă cu Hristos. Pe măsură ce vor birui înclinațiile egoiste ale inimii firești, ei vor începe să meargă pe calea pe care îi conduce Domnul Hristos. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119, 130). Dar cei care au o părere înaltă despre abilitatea și realizările lor sunt așa de plini de simțământul propriei importanțe, încât Cuvântul lui Dumnezeu nu găsește nici o ocazie de a-i instrui și de a-i lumina.
Mulți cred că sunt potriviți pentru o lucrare despre care abia dacă știu ceva și, dacă încep să lucreze într-o manieră marcată de simțământul propriei importanțe, nu vor reuși să primească acea cunoaștere pe care trebuie să o dobândească în școala lui Hristos. Ei sunt sortiți să lupte cu multe dificultăți, deoarece sunt întru totul nepregătiți. Acești oameni vor continua să fie lipsiți de experiență și de înțelepciune, până când își vor da seama de marea lor ineficiență.
Cauza lui Dumnezeu a pierdut foarte mult datorită unor lucrări defectuoase, îndeplinite de oameni care au aptitudini, dar nu au beneficiat de o instruire corespunzătoare. Ei s-au angajat într-o lucrare pe care nu au știut să o organizeze și au obținut doar niște rezultate mici. Ei nu au făcut nici măcar a zecea parte din ce ar fi putut face, dacă ar fi primit o educație corectă de la început. Acești lucrători au prins câteva idei, și-au pregătit câteva predici pentru început și, cu aceasta, progresul lor s-a încheiat. De atunci, se poticnesc de fiecare dată, fără a fi drepți nici față de ei înșiși, nici față de lucrare. Ei nu par să aibă suficient interes, să-și pună în mișcare energiile latente sau să-și folosească la maximum puterile spre a deveni lucrători eficienți. Ei nu fac eforturi pentru a alcătui planuri cuprinzătoare și bine gândite, iar lucrarea lor se dovedește a fi deficitară în fiecare aspect.
Unii au renunțat cuprinși de descurajare și au început să practice alte ocupații. Dacă acești oameni și-ar fi așezat pașii cu umilință și cu răbdare pe treapta de jos a scării și apoi, cu o energie perseverentă, ar fi urcat pas cu pas, folosind cu atenție privilegiile și ocaziile care s-au aflat la îndemâna lor, ar fi putut deveni lucrători capabili și folositori, care să se dovedească pe deplin vrednici de lucrarea lor și de care Domnul să nu Se rușineze.
Dacă depind de propria înțelepciune limitată, cei care își propun să lucreze pentru salvarea sufletelor vor da greș cu siguranță. Dar, dacă au o părere umilă cu privire la ei înșiși și se bazează întru totul pe făgăduințele lui Dumnezeu, El nu-i va lăsa niciodată singuri. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” Noi avem privilegiul de a fi conduși de un Sfătuitor înțelept.
Pe cei umili, Dumnezeu îi poate face puternici în slujba Sa. Cei care răspund cu supunere la chemarea datoriei, dezvoltându-și aptitudinile la maximum, pot fi siguri că vor primi ajutorul divin. Îngerii vor veni ca niște soli ai luminii, ca să-i ajute pe aceia care își vor face partea cu toată puterea lor și apoi vor avea încrederea că Dumnezeu va coopera cu eforturile lor.
Tuturor celor care s-au hotărât să devină lucrători pentru Dumnezeu să li se imprime gândul că trebuie să dovedească faptul că sunt niște oameni convertiți. Un tânăr care nu are un caracter puternic și evlavios nu va fi o cinste pentru adevăr. Fiecare lucrător trebuie să aibă o inimă curată și pe buzele lui să nu se găsească nici un cuvânt înșelător. El trebuie să-și aducă aminte mereu că, pentru a avea succes, trebuie să-L aibă pe Hristos de partea lui și că fiecare păcat, oricât de tainic ar fi, este cunoscut de Acela pentru care lucrează.
Păcatul a distrus chipul divin din om. Acest chip poate fi refăcut prin Hristos, dar noi putem deveni părtași ai naturii divine numai prin rugăciune stăruitoare și prin biruirea eului…
Adevărații truditori în via Domnului vor fi niște oameni ai rugăciunii, ai credinței și ai renunțării la sine, care își țin în frâu poftele și pasiunile firești. Acești oameni vor dovedi în viața lor puterea adevărului pe care îl prezintă altora, iar munca lor nu va fi fără efect.
Cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să fie pregătit să depună cele mai înalte energii intelectuale și morale cu care a fost înzestrat prin natură, prin cultivare și prin harul lui Dumnezeu, dar succesul lui va fi proporțional mai degrabă cu măsura consacrării și a sacrificiului de sine cu care își îndeplinește lucrarea decât cu însușirile lui naturale sau dobândite. Eforturile stăruitoare și neîncetate de a dobândi calificări pentru a fi folositor sunt necesare, dar, dacă Dumnezeu nu conlucrează cu omul, nu se poate realiza nimic. Hristos spune: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). Harul divin este marele element al puterii mântuitoare, fără el toate eforturile omenești sunt fără rost. -- Testimonies for the Church 5:583.