Celor care se ocupă cu lucrurile sfinte le este adresat îndemnul solemn: „Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!” (Isaia 52, 11). Dintre toți oamenii, cei cărora Domnul le-a încredințat răspunderi și pe care i-a onorat, cei cărora le-a fost dat un serviciu special de îndeplinit trebuie să fie atenți la cuvintele și la faptele lor. Ei trebuie să fie oameni consacrați, care să-i poată înălța pe semenii lor la un nivel mai înalt, prin faptele lor neprihănite și curate și prin cuvintele lor adevărate, oameni care nu sunt tulburați de orice ispită trecătoare, care au o voință fermă și stăruitoare și a căror țintă înaltă este să câștige suflete pentru Hristos.
Satana își îndreaptă ispitele în special împotriva pastorilor. El știe că pastorii sunt doar niște oameni, care nu au nici un har și nici o sfințire proprie, că valorile Evangheliei au fost puse în vase pământești, pe care numai puterea divină le poate face niște vase de cinste. El știe că Dumnezeu a prevăzut ca pastorii să fie niște mijloace puternice pentru mântuirea sufletelor și că ei pot avea succes în activitatea lor numai în măsura în care Îi îngăduie Tatălui veșnic să le conducă viața. Prin urmare, Satana se străduiește cu toată ingeniozitatea lui să-i ducă în păcat, știind că poziția în care se află face ca păcatul lor să fie deosebit de grav, deoarece, păcătuind, se fac ei înșiși niște slujitori ai răului.
Cei pe care Dumnezeu i-a chemat în lucrarea de păstorire trebuie să dovedească faptul că sunt potriviți să slujească la masa sfântă. Domnul a poruncit: „Fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1, 15). Apostolul Pavel scrie: „Fii o pildă pentru credincioși”. „Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă” (1 Timotei 4, 12.16). „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii” (1 Petru 4, 7).
Trebuie să fim atenți la curăția și la decența în comportament. Să veghem împotriva păcatelor acestui veac degradat. Ambasadorii lui Hristos să nu se înjosească prin conversații lipsite de seriozitate și printr-o atitudine de familiaritate față de femeile căsătorite sau necăsătorite. Să-și păstreze un loc potrivit și o demnitate cuvenită, dar în același timp să fie sociabili și curtenitori față de toți. Ei trebuie să stea departe de tot ce seamănă a familiaritate și profan. Aceasta este o zonă interzisă, pe care nu pot să calce în siguranță. Fiecare cuvânt și fiecare faptă trebuie să aibă menirea de a înălța și de a înnobila. Lipsa de atenție în acest domeniu este un păcat.
Pavel l-a îndemnat cu insistență pe Timotei să mediteze asupra lucrurilor curate și vrednice de primit, pentru ca eficiența lui să fie văzută de toți. Același sfat le este deosebit de necesar oamenilor din veacul prezent. Îi îndemn pe lucrătorii noștri cu privire la necesitatea curăției fiecărui gând și a fiecărei fapte. Noi avem o responsabilitate individuală față de Dumnezeu, și anume aceea de a ne strădui să facem ca lumea să fie mai bună. Deși trebuie să cultivăm sociabilitatea, să nu facem acest lucru doar pentru amuzament, ci pentru un scop mai înalt.
Nu se întâmplă în jurul nostru destule lucruri care arată cât de mare este nevoia de precauție în acest sens? Pretutindeni sunt oameni distruși, altare de familie sfărâmate, cămine ruinate. Are loc o abandonare ciudată a principiilor, standardul moralității este coborât, iar pământul devine repede asemenea Sodomei. Practicile care au adus judecata lui Dumnezeu asupra lumii antediluviene și care au făcut ca Sodoma să fie nimicită prin foc sporesc rapid. Ne apropiem de sfârșit, când pământul va fi curățit cu foc.
Cei în mâinile cărora Dumnezeu a așezat lumina adevărului să se îndepărteze de orice nelegiuire. Să meargă pe calea dreaptă, stăpânindu-și orice pasiune și orice obicei care ar putea prejudicia în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu sau ar putea lăsa o pată asupra caracterului ei sacru. Misiunea pastorului este să reziste ispitelor care sunt pe calea lui, să se ridice deasupra acelor josnicii care degradează gândirea. Prin veghere și rugăciune, el poate să fie atent la propriile puncte slabe, așa încât acestea să devină punctele lui tari. Prin harul lui Hristos, oamenii pot dobândi putere morală, puterea voinței și statornicia scopurilor. În aceste calități se află o forță care îi face în stare să se ridice deasupra ispitelor amăgitoare ale lui Satana și să devină creștini loiali și devotați.
Pastorii să dea un exemplu demn de urmat
Pastorii ar trebui să le dea tinerilor un exemplu demn de urmat, care să corespundă chemării lor sfinte. Ei ar trebui să-i ajute pe tineri să fie deschiși și totuși modești și demni în toate relațiile lor sociale. Zi de zi, ei seamănă semințe care vor răsări și vor aduce roade. Ei trebuie să înlăture din comportament orice asprime, orice lipsă de seriozitate, amintindu-și fără încetare că sunt niște educatori și că, indiferent dacă vor sau nu, pentru cei cu care intră în legătură, ei sunt fie o mireasmă a vieții, fie o mireasmă a morții.
Este nevoie de o disciplinare a spiritului, de o curăție a inimii și a minții. Curăția morală depinde de o gândire corectă și de fapte corecte. Gândurile rele nimicesc sufletul, în timp ce un control corespunzător al gândurilor pregătește mintea să lucreze armonios pentru Domnul. Fiecare gând trebuie să fie supus ascultării de Hristos.
Învățătorii adevărului trebuie să fie niște oameni înțelepți, foarte atenți la cuvintele și la faptele lor. Ei trebuie să fie niște oameni care să hrănească la timp turma lui Dumnezeu și să nu-și permită nici în cea mai mică măsură să adopte niște standarde joase în viață, oameni care să aibă acea credință ce lucrează prin iubire și curățește sufletul de orice gând și dorință păcătoasă. Astfel de lucrători nu se vor înjosi, coborându-se la nivelul lucrurilor pământești, ei nu vor fi niște robi ai oamenilor sau ai ispitelor lui Satana, ci se vor comporta ca niște bărbați și vor fi puternici. Ei își vor întoarce fața spre Soarele neprihănirii, ridicându-se mai presus de lucrurile josnice, într-o atmosferă liberă de orice întinare spirituală sau morală.
Cel care pune în practică principiile religiei Bibliei nu va fi lipsit de putere morală. Sub influența înnobilatoare a Duhului Sfânt, gusturile și înclinațiile lui devin curate și sfinte. Religia lui Hristos are o înrâurire așa de puternică asupra sentimentelor lui, ea pătrunde așa de adânc la nivelul celor mai profunde motivații interioare, exercită o influență așa de mare asupra vieții și îi conferă caracterului o asemenea stabilitate și fermitate, încât nu poate fi comparată cu nimic altceva. Pe cel care o deține, religia lui Hristos îl conduce tot mai sus, inspirându-i scopuri nobile, învățându-l decența în comportament și atribuind fiecărei fapte demnitatea cuvenită.
Prin ce mijloace își va învinge tânărul propriile înclinații rele și va dezvolta tot ce este nobil și bun în caracterul lui? Să ia aminte la cuvintele: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10, 31). Aici este un principiu care trebuie să caracterizeze fiecare motiv, fiecare gând și fiecare faptă. Pasiunile nesfinte trebuie să fie răstignite. Ele vor protesta zgomotos, cerând să fie îngăduite, dar Dumnezeu a implantat în inimă scopuri și dorințe înalte și sfinte, iar acestea nu trebuie să fie degradate. Noi suntem atrași spre lucrurile josnice numai când refuzăm să ne supunem controlului rațiunii și al conștiinței. Pavel declara: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4, 13).
Dacă vă apropiați de Isus și căutați să vă exercitați profesia, trăind o viață ordonată și purtând conversații evlavioase, pașii voștri vor fi păziți și nu veți rătăci pe căi interzise. Dacă veți veghea continuu și vă veți ruga, dacă veți face totul ca și când ați fi în prezența lui Dumnezeu, veți fi salvați de căderea în ispită și veți putea să sperați că veți fi păstrați curați, fără pată și neîntinați până la sfârșit. Dacă vă păstrați până la capăt credința de la început, căile voastre vor fi întemeiate în Dumnezeu și ce a început prin har va fi încununat cu slavă în Împărăția lui Dumnezeu. Roadele Duhului sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Dacă Hristos este în noi, vom răstigni firea cu dorințele și poftele ei.