Lucrătorii care au avut cel mai mare succes în câștigarea de suflete au fost bărbații și femeile care nu s-au mândrit cu propria abilitate, ci au căutat, cu umilință și credință, să-i ajute pe cei din jurul lor. Domnul Isus a făcut tocmai această lucrare. El S-a apropiat de cei cu care a dorit să intre în legătură. Cât de adesea și-a prezentat
învățăturile, având doar câțiva oameni adunați în jurul Său, iar trecătorii s-au oprit, unul câte unul, ca să-L audă, până când o întreagă mulțime a ajuns să asculte cu uimire și admirație cuvintele Învățătorului trimis din cer.
Femeia din Samaria
Domnul Hristos nu a așteptat să se adune mulțimi de ascultători. Unele dintre adevărurile cele mai grandioase pe care le-a rostit au fost adresate unor persoane în mod individual. Ascultați cuvintele Sale minunate pe care i le-a spus femeii din Samaria. Spre surprinderea ei, El i-a cerut o favoare. „Dă-Mi să beau”, i-a zis El. Isus a dorit să bea apă rece și, de asemenea, a dorit să deschidă calea prin care să-i poată oferi femeii apa vieții.
„Cum Tu, iudeu,” i-a zis femeia, „ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?-- Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.”
Domnul Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”
Cât de mult interes a manifestat Hristos față de această singură femeie! Cât de serioase și de elocvente au fost cuvintele Sale! Ele au tulburat inima ascultătoarei și, uitând de treaba pentru care venise la fântână, ea a mers în cetate și le-a spus prietenilor ei: „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” [vezi Ioan 4, 7-30].
Mulți și-au lăsat la o parte ocupațiile pentru a veni să-L vadă pe Străinul de la fântâna lui Iacov. Ei I-au pus o mulțime de întrebări și au primit cu nerăbdare explicațiile Sale cu privire la multe lucruri care fuseseră întunecate pentru înțelegerea lor. Acești samariteni erau ca niște oameni care merg pe urmele unei raze de lumină, ivite pe neașteptate, până când descoperă lumina deplină a zilei.
Rezultatul lucrării lui Isus, în timp ce stătea, obosit și flămând, la fântână, a fost o binecuvântare larg răspândită. Acel unic suflet pe care a căutat să-l ajute a devenit mijlocul de a ajunge la altele și de a le aduce la Mântuitorul. Aceasta a fost întotdeauna calea prin care lucrarea lui Dumnezeu a progresat pe pământ. Lăsați ca lumina voastră să strălucească și astfel se vor aprinde și alte lumini.
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie niște oameni ai momentului, gata de a sluji în orice clipă. Frații mei, ocaziile favorabile pentru a-I sluji lui Dumnezeu vi se pot oferi la orice oră. Acestea vin și pleacă fără încetare. Fiți gata întotdeauna să le folosiți la maximum. șansa de a-i adresa Cuvântul vieții unui suflet aflat în nevoie poate să nu mai apară niciodată, prin urmare, nimeni să nu îndrăznească să spună: „Rogu-te să mă ierți”. Nu pierdeți nici o ocazie de a le face cunoscute altora comorile de nepătruns ale lui Hristos, pentru că, o dată neglijată, o ocazie poate să treacă și să fie pierdută pentru totdeauna.