Dumnezeu plănuiește ca acela care îi învață din Biblie pe membrii familiei lui să fie, în viața sa de cămin, o exemplificare a adevărurilor pe care le prezintă. Ceea ce este un om are o influență mai mare decât ceea ce spune. Evlavia în viața de zi cu zi va da putere mărturiei publice. Răbdarea, consecvența și iubirea vor face asupra inimilor o impresie pe care predicile nu reușesc să o facă.
Îndatoririle pastorului sunt pretutindeni în jurul lui, atât în apropiere, cât și atunci când este plecat departe, dar prima lui datorie este față de propriii copii. El nu trebuie să devină așa de împovărat de îndatoririle din afara căminului, încât să neglijeze învățătura de care au nevoie copiii lui. Pastorul poate considera că datoriile din căminul lui sunt de o importanță mai mică, dar, în realitate, ele se află chiar la temelia bunăstării omului și a societății. Fericirea bărbaților și a femeilor și succesul bisericii depind într-o mare măsură de influența căminului. În îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor vieții de fiecare zi sunt implicate interese veșnice. Lumea nu are o nevoie așa de mare de minți mari, pe cât are nevoie de oameni buni, care sunt o binecuvântare în căminul lor.
Nimic nu poate scuza un pastor pentru neglijarea cercului restrâns al familiei, în favoarea cercului mai mare din afara ei. Bunăstarea spirituală a familiei lui are prioritate. În ziua răsplătirii finale, Dumnezeu îl va întreba ce a făcut pentru a-i câștiga la Hristos pe aceia pe care și-a asumat responsabilitatea de a-i aduce pe lume. Marele bine făcut pentru alții nu poate anula datoria pe care o are față de Dumnezeu de a se îngriji de propriii copii.
În familia pastorului ar trebui să existe o unitate care să fie o predică eficientă cu privire la evlavia practică. Când își îndeplinesc cu credincioșie datoria în cămin, păzindu-i pe copii, corectându-i, sfătuindu-i și îndrumându-i, pastorul și soția lui se pregătesc pentru lucrarea din biserică și multiplică mijloacele de realizare a lucrării lui Dumnezeu în afara căminului. Membrii familiei devin membrii familiei cerești și sunt o putere spre bine, exercitând o influență care ajunge până departe.
Pe de altă parte, pastorul care le îngăduie copiilor lui să crească nestăpâniți și neascultători va constata că influența muncii sale la amvon este contracarată de comportamentul neplăcut al copiilor lui. Cel care nu-și poate conduce propria familie nu poate păstori în mod corespunzător biserica lui Dumnezeu și nici nu o poate păzi de certuri și de controverse.
Curtoazia în cămin
Există pericolul de a nu acorda atenția cuvenită lucrurilor mici ale vieții. Pastorul nu trebuie să neglijeze să adreseze cuvinte amabile și încurajatoare în cercul familiei. Fratele meu pastor, manifești tu asprime, lipsă de amabilitate și de politețe în cercul familiei? Dacă faci așa, oricât de înaltă ar fi profesia ta, tu încalci poruncile. Oricât de stăruitor ai putea să le predici altora, dacă nu exprimi iubirea lui Hristos în propria viață de cămin, tu nu reușești să atingi standardul care ți-a fost pus înainte. Să nu crezi că omul care, plecând de la amvonul sfânt, își îngăduie să rostească remarce aspre și sarcastice sau să facă glume și gesticulări ilare este un reprezentant al lui Hristos. Iubirea față de Dumnezeu nu este în sufletul lui. Inima lui este plină de iubire de sine, de sentimentul propriei importanțe și el dovedește în mod vizibil că nu apreciază corect lucrurile sfinte. Domnul Hristos nu este cu el, și el nu poartă solia solemnă a adevărului pentru acest timp.
În unele cazuri, copiii pastorului sunt cei mai neglijați copii din lume, din cauză că tatăl este cu ei doar puțin timp și ei sunt lăsați să-și aleagă propriile ocupații și amuzamente. Dacă are băieți în familie, un pastor nu ar trebui să-i lase în totalitate în grija mamei. Aceasta este o povară prea mare pentru ea. El ar trebui să devină prietenul și tovarășul lor. Să se străduiască să-i păzească de tovărășii rele și să se asigure că sunt ocupați cu lucrări folositoare. Poate că mamei îi este greu să exercite stăpânirea de sine. Dacă observă acest fapt, soțul ar trebui să-și asume mai multe răspunderi, făcând tot ce-i stă în putere pentru a-i conduce pe băieții lui la Dumnezeu.
Dacă în familia pastorului sunt copii, soția lui să-și aducă aminte că propriul cămin este câmpul ei misionar, în care trebuie să lucreze cu o energie neobosită și cu un zel neșovăitor, știind că rezultatele lucrării ei vor rămâne de-a lungul veșnicie. Oare nu sunt sufletele copiilor ei la fel de prețioase ca sufletele celor necredincioși? Prin urmare, să le îndrume cu o grijă plină de iubire. Ea are responsabilitatea de a arăta lumii puterea și excelența religiei în cămin. Ea trebuie să fie condusă de principii, nu de impulsuri, și să lucreze, fiind conștientă că Dumnezeu este ajutorul ei. Ea nu trebuie să îngăduie nici unui lucru să o abată de la îndeplinirea misiunii.
Influența mamei care se află într-o legătură strânsă cu Hristos este de o valoare infinită. Slujirea iubirii face din căminul ei un Betel. Domnul Hristos conlucrează cu ea, transformând apa obișnuită în vinul cerului. Copiii ei vor crește spre a fi o binecuvântare și o onoare pentru ea atât în viața aceasta, cât și în viața viitoare.