Sarcina pe care Domnul Hristos i-a încredințat-o lui Petru chiar înainte de înălțarea Sa la cer a fost: „Paște mielușeii Mei” (Ioan 21, 15), iar această sarcină îi este încredințată fiecărui pastor. Când le-a zis ucenicilor Săi: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10, 14), Domnul Hristos a vorbit pentru ucenicii Săi din toate timpurile.
Cauza adevărului a pierdut foarte mult datorită lipsei de atenție față de nevoile spirituale ale tinerilor. Slujitorii Evangheliei ar trebui să-i cunoască pe tinerii din bisericile lor și să stabilească o legătură
voioasă cu ei. Mulți nu au tragere de inimă pentru a face acest lucru, dar, în ochii Cerului, neglijența lor este păcat. În mijlocul nostru, sunt mulți tineri și tinere care cunosc credința, dar inima lor nu a fost niciodată atinsă de puterea harului divin. Cum putem noi, care pretindem că suntem slujitorii lui Dumnezeu, să lăsăm să treacă zi după zi și săptămână după săptămână, fiind indiferenți față de starea lor? Dacă ar muri în păcatele lor fără a fi avertizați, sângele lor ar fi cerut din mâinile străjerilor care nu i-au avertizat.
De ce să nu fie privită lucrarea pentru tinerii din țara noastră ca fiind o lucrare misionară de cel mai înalt grad? Ea necesită tactul cel mai delicat, considerația cea mai atentă și rugăciunea cea mai fierbinte pentru înțelepciunea cerească. Tinerii sunt ținta atacurilor speciale ale lui Satana, dar bunătatea, amabilitatea și simpatia care se revarsă dintr-o inimă plină de iubirea lui Isus le vor câștiga încrederea și îi vor salva de multe capcane ale vrăjmașului.
Tinerii au nevoie de mai mult decât de o atenție ocazională, de mai mult decât de cuvinte ocazionale de încurajare. Ei au nevoie de o muncă atentă și sârguincioasă, îndeplinită într-un spirit de rugăciune. Numai pastorul a cărui inimă este plină de iubire și simpatie va fi în stare să se apropie de acei tineri care, în aparență, sunt neglijenți și indiferenți. Nu toți pot fi ajutați în același mod. Dumnezeu tratează pe fiecare în conformitate cu temperamentul și caracterul lui, iar noi trebuie să cooperăm cu El. Adesea, cei pe lângă care trecem indiferenți, deoarece îi judecăm după aspectul exterior, au în interiorul lor materialul cel mai bun pentru lucrători și toate eforturile făcute pentru ei vor fi rodnice. Trebuie să se acorde mai multă atenție metodelor de a-i aborda pe tineri și să se înalțe rugăciuni mai stăruitoare pentru înțelepciunea care este necesară în lucrul cu mintea oamenilor.
Predicarea pentru copii
În fiecare ocazie potrivită, repetați-le copiilor povestiri despre viața lui Isus. În fiecare predică, lăsați un mic loc pentru un cuvânt adresat în folosul copiilor. Slujitorul lui Hristos poate lega prietenii durabile cu acești micuți. Prin urmare, să nu piardă nici o ocazie de a-i ajuta să cunoască mai bine Scripturile. Aceasta va face mai mult decât ne dăm seama pentru a împiedica planurile lui Satana. Dacă sunt familiarizați de timpuriu cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, va fi ridicată o barieră împotriva necredinței și copiii vor fi în stare să înfrunte vrăjmașul, prin cuvintele: „Este scris”.
Cei care se ocupă cu învățarea copiilor și a tinerilor ar trebui să evite remarcele plictisitoare. Prezentările scurte și la subiect vor avea o influență benefică. Dacă este mult de spus, împărțiți materialul în mai multe prezentări concise. Câteva remarce interesante, spuse din când în când, vor fi mai folositoare decât dacă prezentați toată învățătura o dată.
Cuvântările lungi obosesc mintea tinerilor. Prea multă vorbire îi va determina chiar să deteste învățăturile spirituale, tot așa cum mâncatul peste măsură împovărează stomacul și scade apetitul, provocând dezgustul față de mâncare. Învățătura pe care o adresăm bisericii, în special tinerilor, trebuie să fie prezentată „puțin aici, puțin acolo”. Copiii nu trebuie să fie atrași spre ceruri într-o manieră aspră, ci foarte delicat.
A înțelege simțămintele tinerilor
Noi ar trebui să înțelegem simțămintele tinerilor, să simțim împreună cu ei bucuriile și întristările lor, să simpatizăm cu ei în luptele și biruințele lor. Domnul Isus nu a rămas în ceruri, departe de cei întristați și păcătoși, ci a coborât în această lume, ca să Se familiarizeze cu slăbiciunea, cu suferința și cu ispitele neamului omenesc decăzut. El ne-a căutat acolo unde eram, ca să ne poată ridica. În lucrarea noastră cu tinerii, dacă dorim să-i ajutăm, trebuie să mergem acolo unde se află ei pentru a-i cunoaște. Când tinerii ucenici sunt învinși de ispită, cei care sunt mai vechi în experiența credinței să nu-i trateze cu asprime sau să privească eforturile lor cu indiferență. Aduceți-vă aminte că voi înșivă ați dovedit adesea că sunteți lipsiți de puterea de a rezista în fața puterii ispititorului. Fiți la fel de răbdători cu acești miei ai turmei, după cum ați dori să fie alții cu voi. Dumnezeu ne-a creat în așa fel, încât chiar și cei mai puternici doresc să fie tratați cu simpatie. Prin urmare, cu cât mai mult au nevoie de simpatie copiii! Adesea, chiar și numai o privire plină de compasiune îl va liniști și îl va întări pe copilul încercat și ispitit.
Domnul Isus îl invită pe fiecare fiu rătăcitor, spunându-i: „Fiule, dă-Mi inima ta” (Proverbe 23, 26). „«Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile».-- «Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru»” (Ieremia 3, 22). Tinerii nu pot fi cu adevărat fericiți fără dragostea lui Isus. El așteaptă cu o duioșie plină de milă să asculte mărturisirile celor îndărătnici și să accepte pocăința lor. El așteaptă să vadă un semn de mulțumire din partea lor, așa cum o mamă așteaptă să vadă zâmbetul de recunoștință pe chipul copilașului ei iubit. Marele Dumnezeu ne învață să-L numim Tatăl nostru. El dorește ca noi să înțelegem cât de duios și de arzător este dorul inimii Sale după noi, atunci când trecem prin încercări și ispite. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103, 13). Mai repede ar putea o mamă să-și uite copilul decât ar putea Dumnezeu să uite un singur suflet care se încrede în El.
Tinerii să ia parte la activitatea bisericii
După ce tinerii își dăruiesc inima lui Dumnezeu, responsabilitatea noastră pentru ei nu încetează. Ei trebuie să fie implicați în lucrarea Domnului și ajutați să înțeleagă că El așteaptă de la ei să contribuie la progresul cauzei Sale. Nu este suficient să le arătăm tinerilor cât de mult este nevoie să fie făcut și apoi doar să-i îndemnăm să participe, ci ei trebuie să fie învățați cum să lucreze pentru Domnul. Să fie instruiți, disciplinați și antrenați în cunoașterea celor mai bune metode de câștigare a sufletelor pentru Hristos. Învățați-i să încerce să-i ajute pe tovarășii lor tineri în mod liniștit și modest. Explicați-le sistematic diferitele ramuri ale lucrării misionare la care ei ar putea să ia parte și acordați-le instrucțiuni și ajutor. În felul acesta, ei vor învăța cum să lucreze pentru Dumnezeu.
Nu vă imaginați că puteți să stârniți interesul tinerilor doar prin faptul că participați la o adunare misionară și țineți o predică lungă. Plănuiți modalități prin care puteți produce un interes viu. În fiecare săptămână, tinerii trebuie să-și prezinte rapoartele, spunând ce au încercat să facă pentru Mântuitorul și care a fost succesul lor. Dacă ar fi transformată într-o ocazie de prezentare a unor astfel de rapoarte, adunarea misionară nu ar fi plictisitoare, monotonă și neinteresantă. Ea ar fi plină de interes și nu ar duce lipsă de participanți.
În bisericile noastre este nevoie de talentul tineresc, bine organizat și bine educat. Într-un fel sau altul, tinerii își vor folosi energiile supraabundente. Dacă nu sunt orientate într-o direcție bună, aceste energii vor fi folosite de tineri într-o manieră care le va afecta propria spiritualitate și se va dovedi un prejudiciu pentru aceia cu care se asociază.
Inima educatorului să fie legată de inima celor care se află în responsabilitatea lui. Să-și aducă aminte că ei se vor confrunta cu multe ispite. Noi nu ne dăm seama prea mult de trăsăturile neplăcute de caracter pe care le-au moștenit tinerii și nici cât de adesea sunt ispitiți, ca rezultat al acestei moșteniri ereditare.
Grija atentă pe care o va manifesta subpăstorul care veghează asupra mieilor turmei sale este bine ilustrată de o pictură pe care am văzut-o și care Îl reprezenta pe Păstorul cel bun. Păstorul mergea înainte, în timp ce turma îl urma îndeaproape. El purta în brațe un miel neajutorat, iar mama lui mergea cu încredere alături de El. Isaia spune: „Va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40, 11). Mieii au nevoie de mai mult decât hrana zilnică. Ei au nevoie de protecție și trebuie să fie păziți continuu cu o grijă plină de duioșie. Dacă un miel se rătăcește, trebuie să fie căutat. Imaginea este frumoasă și reprezintă bine slujirea iubitoare pe care subpăstorul turmei lui Hristos trebuie să le-o acorde acelora care se află în grija și paza lui.
Frații mei pastori, deschideți-vă ușile pentru tinerii care sunt expuși la ispite. Apropiați-vă de ei printr-o lucrare personală. Răul îi ispitește la fiecare pas. Străduiți-vă să le câștigați interesul față de lucrurile care îi vor ajuta să trăiască o viață mai înaltă. Nu păstrați distanța față de ei. Aduceți-i în căminul vostru, vorbiți cu ei la gura sobei, invitați-i să participe la altarul familial. Să ne aducem aminte că Dumnezeu ne cere să facem așa încât calea spre ceruri să fie luminoasă și atrăgătoare.
Noi ar trebui să-i educăm pe tineri ca să-i ajute pe tovarășii lor tineri și, în timp ce se vor strădui să facă aceasta, ei vor câștiga o experiență care îi va califica să ajungă niște lucrători consacrați într-o sferă mai vastă. Mii de inimi pot fi atinse în modul cel mai simplu și mai umil. Oamenii cei mai cultivați din punct de vedere intelectual, care sunt priviți și lăudați ca fiind bărbații și femeile cei mai talentați din lume, sunt adesea înviorați de cuvintele simple care izvorăsc
din inima unei persoane care Îl iubește pe Dumnezeu… Cuvintele oneste și sincere ale unui fiu sau ale unei fiice a lui Dumnezeu, rostite cu o simplitate naturală, vor deschide ușa unor inimi care au fost pentru multă vreme închise. -- Testimonies for the Church 6:115.
Timotei cunoștea Scripturile încă din copilărie, iar această cunoaștere a fost pentru el o pază împotriva influențelor rele care îl înconjurau și a ispitei de a alege plăcerea și satisfacția egoistă mai presus de datorie. De o asemenea pază au nevoie toți copiii noștri. Ea ar trebui să fie o parte a lucrării părinților și a ambasadorilor lui Hristos, urmărind să-i instruiască în mod corespunzător pe copii în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu. -- Testimonies for the Church 4:398.