Pastorii mai în vârstă și cu experiență ar trebui să simtă că este de datoria lor, în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, să înainteze, să progreseze zi de zi și să devină tot mai eficienți în lucrarea lor, adunând continuu noi cunoștințe pe care să le prezinte oamenilor. Fiecare efort de a expune Evanghelia trebuie să fie mai bun decât cel precedent. În fiecare an, ei trebuie să dezvolte o evlavie mai adâncă, un spirit mai duios, o spiritualitate mai mare și o cunoaștere mai cuprinzătoare a adevărului Bibliei. Cu cât vârsta și experiența lor sunt mai mari, cu atât ar trebui să fie mai capabili în abordarea oamenilor, având o cunoaștere mai bună a inimii lor. -- Testimonies for the Church 4:270.
Dumnezeu nu are nevoie în lucrarea Sa de oameni leneși. El dorește lucrători înțelepți, buni, iubitori și serioși. Activitatea susținută le va face bine predicatorilor noștri. Indolența este o dovadă a decăderii. Fiecare însușire a minții, fiecare organ al trupului, fiecare mușchi al membrelor arată că Dumnezeu a plănuit ca toate capacitățile noastre să fie folosite, nu să rămână inactive… Oamenii care își vor rezerva ore de somn inutile pe parcursul zilei nu au nici un simț al valorii clipelor prețioase, de aur…
Persoanele care nu și-au format obiceiul de a-și administra cu atenție timpul și de a-l economisi ar trebui să-și stabilească reguli care să-i facă organizați și eficienți. George Washington era capabil să aducă la îndeplinire un mare număr de sarcini, deoarece era consecvent în păstrarea ordinii și a organizării. Fiecare hârtie își avea o dată și un loc al ei, iar el nu pierdea timpul căutând lucrurile pierdute.
Oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie sârguincioși în studiu și serioși în dobândirea cunoștinței. Ei trebuie să fie niște oameni care să nu piardă niciodată o oră. Printr-un efort perseverent, ei se pot ridica aproape la orice nivel de excelență, în calitate de creștini și de oameni cu putere și influență. Dar mulți nu vor atinge niciodată un nivel superior în ce privește predicarea sau administrația, deoarece nu au avut niște scopuri precise și au deprins încă din tinerețe obiceiul comodității și al amânării. Neglijența este văzută în tot ce fac ei.
Un impuls subit, din când în când, nu este suficient pentru a realiza o reformă în viața acestor persoane comode și indolente. Aceasta este o lucrare care necesită o perseverență răbdătoare în facerea binelui. Oamenii de afaceri pot avea un succes real numai dacă au ore regulate de trezire, de rugăciune, de masă și de odihnă. Dacă organizarea și ordinea sunt esențiale în afacerile lumești, cu cât mai mult sunt în lucrarea lui Dumnezeu!
Mulți risipesc orele luminoase de dimineața, stând în pat. O dată pierdute, aceste ore prețioase nu se mai întorc niciodată. Ele sunt pierdute atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. O singură oră pierdută în fiecare zi înseamnă o risipă imensă de timp pierdut într-un an! Cei leneși să se gândească la aceasta și să se întrebe cum vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru ocaziile pierdute.
Folosirea timpilor morți
Pastorii ar trebui să dedice un timp pentru citit, studiu, meditație și rugăciune. Ei ar trebui să-și umple mintea cu o cunoaștere folositoare, memorând pasaje din Sfânta Scriptură, cercetând împlinirea profețiilor și învățând lecțiile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi. Când călătoriți cu trenul sau așteptați într-o gară, luați cu voi o carte de citit. Folosiți fiecare clipă liberă pentru a face ceva util. În acest fel, veți închide ușa a mii de ispite…
Mulți au dat greș în mod vizibil acolo unde ar fi putut avea succes. Ei nu au simțit o responsabilitate față de lucrare și au tratat lucrurile cu o asemenea ușurătate, ca și când ar fi avut la dispoziție un mileniu întreg ca să lucreze pentru salvarea sufletelor… Lucrarea lui Dumnezeu nu are o nevoie așa de mare de predicatori pe cât are nevoie de oameni perseverenți și serioși, care să lucreze pentru Domnul. Numai Dumnezeu poate evalua capacitatea minții omenești. El nu dorește ca omul să fie mulțumit să rămână pe tărâmul ignoranței, ci să-și asigure toate avantajele unui intelect cultivat și iluminat.
Toți trebuie să simtă că au obligația de a atinge cele mai înalte culmi ale dezvoltării intelectuale. Deși nimeni nu ar trebui să fie îngâmfat datorită cunoștințelor pe care le-a acumulat, toți au privilegiul să se bucure de satisfacția că, pe măsura progresului lor, devin tot mai capabili de a-L onora pe Dumnezeu și de a-I da slavă. Ei pot lua din Izvorul nesecat al înțelepciunii și cunoașterii.
După ce a intrat în școala lui Hristos, elevul este pregătit să se angajeze în acumularea de cunoștințe fără a ajunge să amețească din cauza înălțimii la care urcă. Pe măsură ce înaintează de la un adevăr la altul, obținând o înțelegere mai clară și mai luminoasă cu privire la legile minunate ale științei și ale naturii, el ajunge să fie fermecat de manifestările uimitoare ale iubirii lui Dumnezeu față de om. El înțelege cu claritate desăvârșirea, cunoașterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, care se întind dincolo de infinitate. În timp ce mintea lui se extinde și se dezvoltă, sufletul lui se umple de valurile curate ale luminii. Cu cât bea mai mult din fântâna cunoașterii, cu atât mai curată și mai fericită este contemplarea infinității lui Dumnezeu și cu atât mai mare este dorința lui după o înțelepciune suficient de mare pentru a înțelege lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
Nevoia de cultură intelectuală
Ca popor, avem nevoie de cultură intelectuală și trebuie să o avem ca să corespundem nevoilor timpului. Sărăcia, originea umilă și împrejurările nefavorabile nu trebuie să împiedice cultivarea minții…
Pe parcursul oricărei școli vor apărea dificultăți, dar să nu renunțați niciodată din pricina descurajării. Cercetați, studiați și rugați-vă. Înfruntați fiecare dificultate cu hotărâre și curaj. Folosiți puterea voinței și harul răbdării și apoi cercetați cu mai multă stăruință, până când veți descoperi pietrele prețioase ale adevărului, în toată frumusețea și claritatea lor, și ele vor fi mai valoroase tocmai datorită dificultăților pe care le-ați învins în căutarea lor. Prin urmare, nu vă ocupați fără încetare doar de o singură idee, concentrându-vă asupra ei cu toate puterile minții și aducând-o mereu în atenția altora, ci abordați subiecte noi, examinându-le unul câte unul. În felul acesta, mintea voastră va înțelege taină după taină.
Dacă veți proceda astfel, veți câștiga două mari biruințe valoroase. Nu numai că veți obține o cunoaștere folositoare, ci exercitarea minții va face să crească puterea voastră intelectuală. Cheia prin care ați reușit să înțelegeți o taină poate dezvălui că există și alte comori ale cunoașterii, care așteaptă să fie descoperite.
Mulți pastori le pot prezenta oamenilor doar câteva predici doctrinare. Același efort și aceeași modalitate prin care au ajuns să cunoască bine aceste subiecte i-ar putea face în stare să înțeleagă și altele. Toți pastorii trebuie să înțeleagă pe deplin profețiile și celelalte învățături doctrinare. Dar unii care predică de ani de zile sunt mulțumiți să se limiteze la câteva subiecte, fiind prea neglijenți pentru a cerceta Sfintele Scripturi cu sârguință și rugăciune, așa încât să poată deveni niște uriași în ce privește înțelegerea doctrinelor biblice și a învățăturilor practice date de Domnul Hristos.
Mintea fiecărui om trebuie să fie plină de cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, ca el să poată fi pregătit să scoată din vistieria inimii lui lucruri vechi și noi, în orice moment i se cere. Din cauza lipsei de zel și a unei exercitări serioase și stăruitoare a intelectului, mulți au ajuns să aibă niște minți pipernicite și ciuntite. A sosit timpul când Dumnezeu spune: Mergeți înainte și cultivați capacitățile pe care vi le-am dat.
Lumea este plină de idei greșite și de povești ieftine. Noutățile prezentate sub forma unor povestiri de senzație se înmulțesc continuu, captivând mintea oamenilor. Teoriile fără sens, care distrug moralitatea și dezvoltarea spirituală, există din abundență. Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de oameni cu o înaltă dezvoltare intelectuală, oameni înțelepți, care sunt experimentați în cunoașterea Scripturilor și capabili să înfrunte valul opoziției. Noi nu ar trebui să aprobăm în nici un fel aroganța, îngustimea intelectuală și lipsa de consecvență, chiar dacă ar putea fi acoperite de haina pretinsei evlavii. Cei care au puterea sfințitoare a adevărului în inima lor vor exercita o influență convingătoare. Ei vor ști că susținătorii greșelilor doctrinare nu pot crea sau distruge adevărul, ei își pot permite să fie calmi și plini de tact…
Chiar și printre predicatorii noștri există mulți care doresc să ajungă mari fără nici un efort. Ei au ambiția de a face o lucrare măreață, în timp ce desconsideră îndatoririle mici, de zi cu zi, care i-ar face să fie folositori și să devină niște slujitori după voia lui Hristos. Ei vor să facă tocmai lucrarea pe care o fac alții, dar nu au nici o dorință de a se supune disciplinei necesare pentru a fi pregătiți în vederea acelei lucrări. Această dorință arzătoare a unor bărbați sau femei de a îndeplini o lucrare ce depășește cu mult capacitățile lor actuale îi determină să facă greșeli categorice încă de la început. Ei refuză cu indignare să urce pe scară, treaptă cu treaptă, dorind să fie înălțați printr-un proces mai puțin obositor. -- Testimonies for the Church 4:411-417.
Eu sunt uimită că, deși avem atâtea exemple care ne arată ce fel de oameni putem fi și ce putem face, nu suntem stimulați spre un efort mai mare de a imita faptele bune ale celor neprihăniți. Nu toți pot ocupa poziții de conducere, dar toți pot îndeplini lucrări folositoare, pot purta răspunderi și, prin credincioșia lor perseverentă, pot face mai mult bine decât își imaginează acum că ar putea face. -- Idem, 4:399.
Valoarea unui om nu trebuie să fie estimată după categoria de muncă pe care o îndeplinește. Ea este determinată de Acela care a plătit un preț pentru fiecare suflet. Prin bunătate, simplitate și integritate, toți cei care Îl au în inima lor pe Hristos, Nădejdea slavei, trebuie să fie niște conlucrători cu Dumnezeu. Ei sunt ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
Inima în care domnește iubirea lui Hristos va manifesta continuu tot mai multă noblețe, deoarece începutul vieții este dragostea față de Dumnezeu și față de om. Hristos este creștinismul. Aceasta este slava adusă lui Dumnezeu în locurile preaînalte, și pacea pe pământ între oamenii plăcuți Lui. Iată împlinirea scopului lui Dumnezeu.
Adevărata creștere creștină tinde spre statura plinătății lui Hristos. Adevărata cultură, adevăratul rafinament al gândirii și al comportamentului se obțin mai bine învățând lecțiile din școala lui Hristos decât prin eforturile cele mai grele și mai obositoare de a respecta formele și regulile, în timp ce inima nu se află sub conducerea Duhului lui Dumnezeu.
Urmașul lui Isus trebuie să-și îmbunătățească fără încetare manierele, obiceiurile, atitudinea și munca. Aceasta se îndeplinește urmărind nu doar niște realizări exterioare, superficiale, ci privind la Domnul Isus. În minte, în spirit și în caracter are loc o transformare.
În școala lui Hristos, creștinul este învățat să cultive darurile Duhului Său cu blândețe și smerenie. El se pregătește pentru societatea îngerilor din ceruri.
Mai mult decât toți ceilalți oameni de pe pământ, cel a cărui minte este iluminată de Cuvântul lui Dumnezeu va simți că trebuie să se dedice studiului Bibliei cu o mai mare seriozitate și, de asemenea, unui studiu atent al științelor, deoarece nădejdea și chemarea lui sunt mai mari decât oricare altele. Cu cât un om este într-o legătură mai apropiată cu Izvorul cunoașterii și al înțelepciunii, cu atât poate fi ajutat mai mult din punct de vedere intelectual și spiritual. Cunoașterea lui Dumnezeu constituie educația esențială, iar obținerea acestei cunoașteri va fi obiectivul continuu al oricărui lucrător adevărat. -- Counsels to Parents, Teachers and Students, 510.