„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16, 13.8).
Predicarea Cuvântului nu este de nici o valoare fără prezența și ajutorul Duhului Sfânt, deoarece acest Duh este singurul învățător eficient al adevărului divin. Numai când este pus în inimă de Duhul Sfânt adevărul va sensibiliza conștiința sau va schimba viața. Un pastor poate fi capabil să prezinte litera Cuvântului lui Dumnezeu, el poate fi familiarizat cu toate poruncile și făgăduințele Bibliei, dar sămânța Evangheliei semănată de el nu va avea nici succes, dacă nu este adusă la viață de roua Cerului. Fără cooperarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, nici o educație și nici un avantaj, oricât de mari ar fi, nu pot face pe cineva să fie un mijloc de răspândire a luminii. După înălțarea la cer a Domnului Hristos, nici o carte a Evangheliei nu a fost scrisă și nici o predică nu a fost rostită până când Duhul Sfânt nu a venit asupra ucenicilor care se rugau. După aceea, mărturia vrăjmașilor lor a fost: „și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră” (Faptele Apostolilor 5, 28).
Făgăduințele lui Dumnezeu sunt condiționate
Domnul Hristos i-a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, iar făgăduința aceasta ne aparține și nouă tot așa de mult ca primilor ucenici. Dar, asemenea oricărei alte făgăduințe, ea este dată cu anumite condiții. Mulți pretind a crede și cer împlinirea făgăduințelor Domnului, ei vorbesc despre Hristos și despre Duhul Sfânt și totuși nu primesc nimic, deoarece nu își supun sufletul călăuzirii și stăpânirii divine.
Noi nu putem folosi Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt ne folosește pe noi. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu lucrează în poporul Său „și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (Filipeni 2, 13). Dar mulți nu se vor lăsa conduși. Ei doresc să se conducă singuri. Acesta este motivul pentru care nu primesc darul ceresc. Duhul le este dat numai acelora care Îl așteaptă cu umilință de la Dumnezeu, care veghează pentru a fi receptivi la călăuzirea și harul Său. Această binecuvântare, făgăduită și cerută prin credință, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea este dată după măsura bogăției harului lui Hristos, iar El este gata să împlinească nevoile fiecărui suflet în funcție de capacitatea lui de a primi.
A primi Duhul înseamnă a primi viața lui Hristos. Numai cei care sunt învățați în felul acesta de Dumnezeu, numai aceia în care a avut loc lucrarea interioară a Duhului și în viața cărora se manifestă viața lui Hristos pot fi niște reprezentanți adevărați ai Mântuitorului.
Duhul Sfânt ca educator
Dacă I se supun, Dumnezeu îi acceptă pe oameni așa cum sunt și îi educă pentru lucrarea Sa. Duhul lui Dumnezeu, primit în suflet, aduce la viață toate însușirile lui. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, mintea care Îi este consacrată fără rezerve lui Dumnezeu se dezvoltă armonios și este întărită pentru a înțelege și pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu. Caracterul slab și nestatornic este schimbat într-un caracter puternic și ferm. Devoțiunea continuă stabilește o legătură așa de strânsă între Isus și ucenicii Săi, încât caracterul creștinului devine asemenea caracterului Domnului său. El are concepții clare și vaste. Discernământul lui este mai pătrunzător, iar judecata lui este echilibrată. Puterea dătătoare de viață a Soarelui Neprihănirii îl face așa de capabil, încât va putea să aducă multe roade spre slava lui Dumnezeu.
Domnul Hristos a făgăduit că Duhul Sfânt va fi cu aceia care luptă pentru biruința asupra păcatului, pentru a demonstra ce este în stare să facă puterea divină, înzestrându-l pe om cu o putere supranaturală și învățându-l pe cel neștiutor tainele Împărăției lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt nu ne-ar fi fost dat ca o putere lucrătoare, regeneratoare, continuă, pentru a realiza în viața fiecărui om lucrarea adusă la îndeplinire de Răscumpărătorul lumii, la ce ne-ar fi folosit faptul că Singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a umilit, a îndurat ispitele vrăjmașului viclean și a murit, ca neprihănit pentru cei nelegiuiți?
Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe ucenici să-L înalțe pe Domnul și a îndrumat pana istoricilor sfinți, ca să-i poată fi prezentat lumii raportul cuvintelor și al faptelor lui Hristos. În zilele noastre, acest
Duh lucrează fără încetare, căutând să le atragă oamenilor atenția la marele sacrificiu făcut pe crucea Golgotei, spre a descoperi lumii iubirea lui Dumnezeu față de om și spre a-i arăta sufletului condamnat care sunt făgăduințele Sfintelor Scripturi.
Duhul Sfânt este cel care face razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii să lumineze în mințile întunecate. El este cel care face inima oamenilor să ardă înăuntrul lor de o dorință vie după adevărurile veșniciei. El le prezintă marele standard al neprihănirii, îi convinge de păcat și inspiră credința în Hristos ca fiind singurul capabil să mântuiască de păcat. El este cel care realizează transformarea caracterului, atrăgând dragostea oamenilor de la lucrurile trecătoare și pieritoare și îndreptând-o spre moștenirea veșnică. Duhul Sfânt renaște, înnobilează și sfințește ființele omenești, pregătindu-le să devină membre ale familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc.
Efectul primirii duhului sfânt
Când o persoană este pe deplin golită de sine, când fiecare dumnezeu fals este alungat din suflet, locul rămas gol este umplut de revărsarea Duhului lui Hristos. O asemenea persoană are o credință care curățește sufletul de orice întinare. Ea devine o persoană după voia Duhului Sfânt și dorește lucrurile Duhului Sfânt. Ea nu mai are nici o încredere în puterile proprii. Hristos este totul în toate. Ea primește cu umilință adevărul care îi este descoperit continuu și Îi dă Domnului toată slava, spunând: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său” (1 Corinteni 2, 10.12).
De asemenea, Duhul Sfânt realizează în om roadele neprihănirii. Domnul Hristos este în el „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4, 14). Cel credincios este o mlădiță a Adevăratei Vițe și aduce un rod bogat spre slava lui Dumnezeu. Care este caracterul roadelor aduse? Roada Duhului este „dragostea”, nu ura; „bucuria”, nu lamentările și nemulțumirea; „pacea”, nu teama, iritarea și încercările închipuite. Ea este „îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5, 22.23).
Cei care au acest Duh sunt niște colaboratori sârguincioși ai lui Dumnezeu. Inteligențele cerești conlucrează cu ei, iar ei sunt plini de spiritul soliei pe care o vestesc. Ei rostesc cuvinte pline de semnificație și scot din tezaurul inimii lucruri curate și sfinte, după exemplul lui Hristos.
Solia pe care trebuie să o vestim nu este o solie de care trebuie să ne fie rușine. Susținătorii ei să nu caute să o acopere, să-i ascundă originea și scopul. Ca unii care am făcut legăminte solemne cu Dumnezeu și am fost însărcinați cu misiunea de a fi solii lui Hristos și în calitate de ispravnici ai tainelor harului, noi avem obligația de a declara cu credincioșie întregul îndemn al lui Dumnezeu.
Noi nu trebuie să facem ca adevărurile speciale, care ne-au despărțit de lume și ne-au făcut să fim ce suntem, să fie mai puțin proeminente, pentru că ele sunt pline de consecințe veșnice. Dumnezeu ne-a dat lumină cu privire la lucrurile care au loc în prezent, iar noi trebuie să proclamăm lumii adevărul atât prin scrieri, cât și prin predicare. Dar numai viața lui Hristos în suflet, principiul activ al iubirii dăruite de Duhul Sfânt, va face așa încât cuvintele noastre să aibă rezultate. Iubirea lui Hristos este puterea fiecărei mărturii pentru Dumnezeu care a fost rostită vreodată de buzele omenești.
În apropierea sfârșitului
Zi după zi trece în veșnicie, aducându-ne tot mai aproape de încheierea timpului de probă. Noi trebuie să ne rugăm ca niciodată mai înainte pentru ca Duhul Sfânt să fie revărsat mai abundent asupra noastră și să așteptăm ca influența Sa sfințitoare să vină asupra lucrătorilor, așa încât aceia pentru care lucrează să poată ști că ei au fost cu Isus și au învățat de la El.
Avem nevoie de ochi spirituali ca să putem vedea planurile vrăjmașului și să anunțăm pericolul, ca niște străjeri credincioși. Avem nevoie de puterea de sus ca să înțelegem, atât cât pot înțelege mințile omenești, marile subiecte ale creștinismului și principiile lui vaste.
Cei care se află sub influența Duhului lui Dumnezeu nu vor fi niște fanatici, ci oameni calmi și statornici, care nu manifestă extravaganță în gândire, cuvinte și fapte. Pentru cei care au acceptat dovezile adevărului, aducând la tăcere orice voce, cu excepția vocii care vine de la Acela care este adevărul, Duhul lui Dumnezeu va fi o călăuză și un scut protector, în mijlocul confuziei doctrinelor amăgitoare.
Noi trăim în zilele sfârșitului, când erorile cele mai înșelătoare sunt acceptate și crezute, în timp ce adevărul este respins. Domnul îi va face răspunzători atât pe pastori, cât și pe laici pentru lumina care strălucește peste ei. El ne cere să lucrăm cu seriozitate pentru a aduna pietrele prețioase ale adevărului, punându-le la locul lor în giuvaierul Evangheliei. Ele trebuie să strălucească în toată frumusețea lor în mijlocul întunericului moral al lumii. Această lucrare nu poate fi realizată fără ajutorul Duhului Sfânt, iar cu acest ajutor noi putem face totul. Când suntem înzestrați cu Duhul Sfânt, prin credință, noi intrăm în legătură cu Puterea infinită. În acest fel, nimic din ce vine de la Dumnezeu nu se pierde. Mântuitorul lumii îi trimite sufletului soliile Sale, pentru ca întunericul minciunii să poată fi risipit. Lucrarea Duhului Sfânt este nemăsurat de mare. Din această sursă, lucrătorul lui Dumnezeu primește putere și eficiență.