Dumnezeu intenționează ca adevărul să-i fie descoperit treptat poporului Său, încă din timpul acestei vieți. Aceasta este singura cale prin care poate fi primită cunoștința. Noi putem ajunge la înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea aceluiași Duh prin care a fost dat acest Cuvânt. „Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.” „Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2, 11.10). Iar făgăduința Mântuitorului pentru urmașii Săi a fost: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul… El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi” (Ioan 16, 13.14).
Apostolul Petru îi îndeamnă pe frați astfel: „Creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3, 18). Atunci când vor crește în har, cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu vor primi fără încetare o înțelegere tot mai clară a Cuvântului Său. Ei vor discerne o nouă lumină și o nouă frumusețe în adevărurile lui sfinte. Așa a fost în întreaga istorie a bisericii din toate veacurile și va fi până la sfârșit. Dar când viața spirituală declină, există întotdeauna tendința de a înceta progresul în ce privește cunoașterea adevărului. Oamenii se mulțumesc cu lumina pe care deja au primit-o din Cuvântul lui Dumnezeu și descurajează orice dorință de a cerceta mai mult Sfintele Scripturi. Ei devin conservatori și caută să evite dezbaterile contradictorii.
Faptul că nu există nici o controversă în mijlocul poporului lui Dumnezeu nu trebuie să fie considerat ca o dovadă concludentă că este puternic atașat de o doctrină temeinică, ci este un motiv de
teamă ca nu cumva să nu deosebească limpede adevărul de greșeală. Când cercetarea Sfintelor Scripturi nu determină întrebări noi, când nu apare nici o diferență de opinii, care să-i facă pe oameni să cerceteze Biblia în mod personal, pentru a se asigura că au adevărul, vor exista mulți, așa cum au existat și în trecut, care vor susține tradiția și nu vor ști la ce se închină.
Mi-a fost arătat că mulți dintre cei care declară că au o cunoaștere a adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor și nu apreciază corect lucrarea pentru acest timp. Când va veni încercarea, mulți oameni care acum le predică altora vor vedea că, la o examinare a poziției pe care o susțin, vor găsi multe lucruri pentru care nu pot oferi nici un argument satisfăcător. Până când nu sunt încercați în felul acesta, ei nu-și cunosc marea ignoranță.
În biserică sunt mulți oameni care consideră că își înțeleg credința, dar nu-și cunosc propria slăbiciune, până când nu se ivește controversa. Când vor fi despărțiți de cei care au aceeași credință și vor fi nevoiți să explice singuri propriile convingeri, vor fi surprinși să constate cât de confuzi sunt cu privire la ideile pe care le acceptaseră ca adevăr. Cu siguranță, în poporul nostru a avut loc o îndepărtare de Dumnezeul cel viu și o întoarcere spre oameni, punându-se înțelepciunea omenească în locul celei divine.
Dumnezeu Își va readuce la viață poporul. Dacă alte mijloace vor da greș, în rândurile lui vor pătrunde erezii care îl vor dezbina, despărțind pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred Cuvântul Său să se trezească din somn. Lumina prețioasă și potrivită pentru acest timp a venit. Adevărul Bibliei ne arată pericolele care ne pândesc. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu sârguincios al Sfintelor Scripturi și la examinarea cea mai atentă a concepțiilor pe care le susținem.
Dumnezeu dorește ca toate învățăturile cu privire la adevăr și implicațiile lor să fie cercetate în mod cuprinzător și perseverent, cu rugăciune și post. Credincioșii nu trebuie să se bazeze pe presupuneri și pe idei nesigure. Credința lor trebuie să se întemeieze ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât, atunci când va veni timpul de încercare și vor fi duși înaintea curților de judecată, ca să dea socoteală pentru credința lor, să fie în stare să prezinte motivul speranței lor cu umilință și teamă.
Mare atenție! Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie o realitate vie pentru noi. Este important ca în apărarea doctrinelor pe care le considerăm a fi punctele fundamentale ale credinței noastre să nu ne permitem niciodată să folosim argumente care nu sunt pe deplin temeinice. Acestea pot reuși să aducă la tăcere un împotrivitor, dar nu vor onora adevărul. Noi trebuie să prezentăm argumente solide, care nu numai că îi vor aduce la tăcere pe împotrivitorii noștri, ci vor constitui rezultatul celei mai atente și mai precise cercetări.
Cei care s-au învățat să se angajeze în dezbateri sunt în marele pericol de a nu folosi corect Cuvântul lui Dumnezeu. Când ne confruntăm cu un împotrivitor, efortul nostru stăruitor să se orienteze spre a prezenta subiectele în așa fel, încât să producă o convingere puternică, nu doar să le transmită oamenilor niște păreri.
Oricare ar fi nivelul de pregătire intelectuală, nimeni să nu creadă nici măcar pentru o clipă că nu mai are nevoie de o cercetare continuă și cuprinzătoare a Sfintelor Scripturi pentru a primi o lumină mai mare. Fiecare dintre noi este chemat în mod personal să fie un cercetător al profețiilor. Trebuie să veghem cu seriozitate, ca să putem discerne orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va oferi. Să surprindem primele scânteieri ale adevărului și, printr-un studiu însoțit de rugăciune, vom putea să dobândim o lumină mai clară, pe care să le-o prezentăm altora.
Când cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt comozi, mulțumindu-se cu lumina pe care o au, putem fi siguri că Dumnezeu nu-i va privi favorabil. Voia Sa este ca ei să înainteze continuu și să primească din ce în ce mai mult din lumina care strălucește asupra lor.
Atitudinea prezentă a bisericii nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. S-a ajuns la o încredere în sine care îi determină pe membri să nu mai simtă nevoia de a avea mai mult adevăr și o lumină mai mare. Noi trăim într-un timp când Satana lucrează din toate părțile și totuși, ca popor, suntem într-o stare de adormire. Dumnezeu vrea să se audă o voce care să trezească poporul Său, chemându-l la acțiune. -- Testimonies for the Church 5:703-709.
Testul de verificare a unei lumini noi
Frații noștri trebuie să fie dornici de a cerceta fiecare punct controversat în mod deschis și imparțial. Dacă un frate îi învață pe alții o idee nouă, cei care sunt în poziții de răspundere ar trebui să cunoască acest fapt, iar dacă ideea reprezintă adevărul, ei ar trebui să fie de partea lui. Toți ar trebui să știm ce învățături sunt prezentate în biserică, deoarece, dacă reprezintă adevărul, toți avem nevoie de el. Toți avem obligația față de Dumnezeu de a cunoaște învățăturile pe care El ni le trimite. Dumnezeu ne-a dat îndrumări cu ajutorul cărora putem să verificăm fiecare învățătură: „La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8, 20). Dacă lumina prezentată corespunde acestui test de verificare, nu trebuie să o respingem pe motivul că nu este în armonie cu ideile noastre.
Nimeni nu a spus că vreo cercetare omenească este desăvârșită, dar eu știu un lucru: că bisericile noastre mor datorită lipsei de învățătură cu privire la subiectul neprihănirii prin credința în Hristos și cu privire la multe alte adevăruri.
Indiferent prin cine este trimisă lumina, noi trebuie să ne deschidem inima și să o primim cu umilința lui Hristos. Dar mulți nu procedează așa. Când le este prezentată o idee controversată, ei pun întrebare după întrebare, fără să accepte o învățătură susținută corect. Oh, aș dori să ne comportăm ca niște oameni care doresc lumina! Fie ca Dumnezeu să ne dea Duhul Său Sfânt zi de zi și să îngăduie ca lumina chipului Său să strălucească peste noi, ca să putem fi niște elevi în școala lui Hristos.
Când este prezentată o învățătură care nu corespunde cu gândirea noastră, noi trebuie să apelăm la Cuvântul lui Dumnezeu, să-L căutăm pe Domnul în rugăciune și să nu-i lăsăm vrăjmașului nici o posibilitate de a interveni, inspirând suspiciune și prejudecăți. Nu ar trebui să îngăduim niciodată să se manifeste acel spirit care i-a făcut pe preoți și pe conducători să-L judece pe Răscumpărătorul lumii. Ei se plângeau că Domnul tulbura poporul și voiau ca El să-l lase în pace, deoarece spuneau că El provocase confuzie și dezbinare. Domnul ne trimite lumină ca să vadă ce fel de atitudine avem. Noi nu trebuie să ne înșelăm singuri.
În anul 1844, când nu înțelegeam lucrurile care erau aduse în atenția noastră, noi îngenuncheam și Îi ceream lui Dumnezeu să ne ajute să adoptăm o poziție bună, iar după aceea eram în stare să ajungem la o înțelegere corectă. Nu se manifesta nici o dezbinare, nici o vrăjmășie, nici o bănuială rea, nici o judecare greșită a fraților. Dacă știm cât de rău este spiritul de intoleranță, cât de atent ar trebui să-l evităm!
Trebuie să fim bine întemeiați în credință și în lumina adevărului care ne-a fost dat în perioada timpurie a experienței noastre. La data aceea, ideile greșite ne asaltau una după alta. Pastorii și cercetătorii Bibliei veneau cu tot felul de învățături noi. Atunci, noi studiam Scripturile cu multă rugăciune, iar Duhul Sfânt ne descoperea adevărul. Uneori, nopți întregi erau dedicate cercetării Scripturilor și rugăciunii fierbinți pentru călăuzirea lui Dumnezeu. În acest scop, se adunau mai multe grupe de credincioși devotați. Puterea lui Dumnezeu venea asupra mea și primeam puterea de a defini cu claritate adevărul și greșeala.
După ce punctele noastre de credință erau stabilite în felul acesta, picioarele noastre se așezau pe o temelie solidă. Noi acceptam adevărul punct cu punct, având dovada Duhului Sfânt. Eu eram răpită în viziune, iar explicațiile îmi erau date. Am văzut lucrurile cerești și sanctuarul și ne-am așezat în locul în care lumina a strălucit asupra noastră cu raze limpezi și strălucitoare.
știu că subiectul sanctuarului se află pe calea neprihănirii și a adevărului, exact așa cum l-am susținut de-a lungul atâtor ani. Vrăjmașul este cel care conduce mințile pe căi lăturalnice. El simte plăcere când cei care cunosc adevărul sunt preocupați să adune texte biblice în scopul susținerii unor teorii greșite, care nu au nici o temelie în adevăr. În felul acesta, textele biblice sunt aplicate greșit. Ele nu ne-au fost date pentru a susține o eroare, ci pentru a întări adevărul.
Trebuie să înțelegem că și alții au aceleași drepturi ca noi. Când un frate primește o lumină nouă cu privire la Sfintele Scripturi, ar trebui să-și explice poziția în mod deschis și fiecare pastor să cerceteze Scripturile cu sinceritate, ca să vadă dacă ideile prezentate pot fi susținute de Cuvântul inspirat. „și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului” (2 Timotei 2, 24.25).
Fiecare suflet trebuie să-L caute pe Dumnezeu cu umilință și căință, pentru ca El să-l poată călăuzi și binecuvânta. Nu trebuie să lăsăm ca alții să cerceteze Scripturile în locul nostru. Unii dintre frații noștri de seamă au adoptat adesea o poziție greșită, iar dacă Dumnezeu ar trimite o solie și ar aștepta ca acești frați mai în vârstă să deschidă calea pentru promovarea ei, solia nu ar mai ajunge niciodată la oameni. Dacă nu vor deveni părtași ai naturii divine, într-o măsură mai mare decât au fost oricând înainte, acești frați vor rămâne pe poziția lor greșită.
Orbirea multora dintre frații noștri, în ce privește lucrurile spirituale, face să fie tristețe în ceruri. Pastorii noștri mai tineri, care ocupă poziții mai puțin importante, trebuie să facă eforturi hotărâte pentru a ajunge la lumină, săpând tot mai adânc în mina adevărului. Mustrarea Domnului va fi îndreptată împotriva acelora care barează calea, așa încât lumina să nu ajungă la oameni. Trebuie să fie făcută o mare lucrare, iar Dumnezeu vede că frații noștri de seamă au nevoie de mai multă lumină, ca să li se poată alătura solilor pe care îi trimite El spre a împlini planul Său. Domnul a chemat soli, i-a înzestrat cu Duhul Său și a zis: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58, 1). Nimeni să nu-și asume riscul de a se interpune între popor și solia Cerului. Această solie îi va fi adresată poporului Său și, dacă nu va fi nici o voce omenească pentru a o vesti, chiar pietrele o vor striga.
Fac apel la fiecare pastor să-L caute pe Domnul, să lase deoparte mândria și lupta pentru supremație și să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu. Bisericile rămân în starea de slăbiciune tocmai datorită împietririi inimii și a necredinței celor care ar fi trebuit să aibă credință.