Tinerii care au numai câțiva ani de experiență insuficientă în lucrarea de vestire a adevărului prezent… ar trebui să manifeste o anumită delicatețe atunci când adoptă poziții contrare judecății și opiniilor acelora a căror viață a fost întrețesută cu lucrarea lui Dumnezeu și care au avut un rol activ în această lucrare timp de mulți ani. Dumnezeu nu alege oameni cu o judecată imatură și cu o mare încredere în sine pentru a conduce lucrarea Sa sfântă și importantă. Cei care nu au trecut prin suferințe, prin încercări și împotriviri și care nu au îndurat lipsuri pentru a aduce lucrarea în starea prezentă de prosperitate ar trebui să cultive modestia și umilința. Ei ar trebui să fie atenți la felul în care se înalță, ca să nu fie doborâți. Acești lucrători vor fi răspunzători pentru lumina clară a adevărului care strălucește asupra lor.
Am văzut că lui Dumnezeu nu-I face plăcere înclinația unora de a murmura împotriva celor care au dus pentru ei bătăliile cele mai grele și au suferit așa de mult la începutul vestirii soliei, când lucrarea mergea greu. Dumnezeu îi respectă pe lucrătorii cu experiență, care au trudit sub poveri grele și apăsătoare, când nu erau decât puțini care să-i ajute, și El este nemulțumit de cei care sunt gata să le găsească greșeli și să le facă reproșuri slujitorilor lui Dumnezeu care au albit muncind pentru consolidarea lucrării de vestire a adevărului prezent. Tinerilor, reproșurile și murmurările voastre vor sta în mod sigur împotriva voastră în marea zi a judecății lui Dumnezeu.
Umilința pastorilor tineri
Atâta vreme cât Dumnezeu nu v-a încredințat responsabilități serioase, rămâneți acolo unde vă este locul și nu vă bazați pe judecata voastră independentă, asumându-vă responsabilități pentru care nu sunteți pregătiți. Voi trebuie să cultivați un spirit de veghere și de umilință și să fiți silitori în ce privește rugăciunea. Cu cât trăiți mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai clar veți discerne propria slăbiciune și pericolele care vă amenință. O înțelegere practică a Legii lui Dumnezeu și o apreciere corectă a ispășirii Domnului Hristos vă vor ajuta să vă cunoașteți pe voi înșivă și vă vor arăta în ce privințe nu reușiți să vă desăvârșiți caracterul creștin…
Voi treceți cu vederea într-o anumită măsură necesitatea de a fi însoțiți continuu de o influență divină. Acest fapt este absolut necesar în îndeplinirea lucrării lui Dumnezeu. Dacă îl neglijați și continuați să dezvoltați încrederea și mulțumirea de sine, veți fi lăsați să faceți greșeli foarte mari. Trebuie să cultivați fără încetare o atitudine smerită și un spirit de dependență. Cel care își înțelege propria slăbiciune va privi mai presus de sine însuși și va simți nevoia de a primi continuu puterea cerească. Harul lui Dumnezeu îl va conduce la cultivarea unui spirit de recunoștință permanentă. Cel care își cunoaște bine propria slăbiciune va ști că numai harul inegalabil al lui Dumnezeu este biruitor asupra răzvrătirii inimii.
Voi trebuie să vă cunoașteți bine atât slăbiciunile, cât și punctele tari ale caracterului vostru, așa încât să fiți mereu precauți, ca să nu vă asumați și să nu vă angajați în îndeplinirea unor responsabilități pentru care Dumnezeu nu v-a rânduit niciodată. Nu trebuie să vă comparați faptele sau să vă evaluați viața prin intermediul nici unui standard omenesc, ci după regula datoriei descoperite în Biblie…
Voi sunteți prea dependenți de împrejurări. Dacă slujiți într-o biserică locală numeroasă, sunteți în culmea fericirii și doriți să le vorbiți oamenilor. Dar, uneori, numărul membrilor voștri scade, iar entuziasmul vostru se stinge și nu mai aveți curaj să lucrați. În mod sigur, ceva lipsește. Dependența voastră de Dumnezeu nu este suficient de statornică…
Domnul Hristos îi căuta pe oameni oriunde îi putea găsi: pe străzi, în case, în sinagogi, pe malul mării. El lucra de dimineață până seara, predicând pentru mulțime, vindecându-i pe bolnavii care erau aduși la El și, adesea, după ce îi lăsa pe oameni să se întoarcă la casele lor și să se odihnească, El petrecea întreaga noapte în rugăciune, după care, dimineața, Se întorcea și Își relua activitatea…
Voi trebuie să aveți o comuniune sufletească strânsă cu Dumnezeu, prin rugăciune stăruitoare, însoțită de o credință vie. Fiecare rugăciune rostită cu credință îl înalță pe cel care se roagă deasupra îndoielilor și pasiunilor omenești. Rugăciunea ne dă putere să ducem mai departe lupta cu puterile întunericului, să suportăm încercările cu răbdare și să îndurăm greutățile ca niște buni soldați ai lui Hristos.
Dacă, înainte de a crede, vă gândiți la îndoielile și la temerile voastre sau încercați să găsiți un răspuns la orice neclaritate, dificultățile voastre vor crește și se vor adânci. Dacă veniți la Dumnezeu, simțindu-vă neajutorați și dependenți de El, așa cum sunteți de fapt, și dacă Îi aduceți la cunoștință nevoile voastre cu umilință și încredere, Acela a cărui cunoaștere este nemărginită și care conduce totul prin voința și prin cuvântul Său poate și dorește să asculte strigătul vostru și va face ca lumina să strălucească în inima voastră și pretutindeni în jurul vostru, pentru că, prin rugăciune sinceră, sufletul vostru este adus în legătură cu gândirea Celui Infinit. Poate că, în momentul în care fața Răscumpărătorului vostru este aplecată spre voi cu milă și dragoste, voi nu vedeți nici o dovadă evidentă, dar este chiar așa. Poate că nu simțiți atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este întinsă asupra voastră cu iubire și cu o duioșie plină de milă…
Trebuie să vegheați fără încetare, ca nu cumva Satana să vă amăgească prin mijloacele lui subtile, să vă corupă gândirea și să vă ducă în confuzie și întuneric dens. Vegherea voastră să fie caracterizată de un spirit de umilă dependență de Dumnezeu. Ea nu trebuie să fie însoțită de o atitudine mândră și încrezătoare în sine, ci de un adânc simțământ al slăbiciunii personale și de o încredere copilărească în făgăduințele lui Dumnezeu.
Zile de conflict și suferință sufletească
Acum este o sarcină ușoară și plăcută să predici adevărul soliei îngerului al treilea, în comparație cu situația existentă atunci când a început vestirea acestei solii și când numărul nostru era mic și eram priviți ca niște fanatici. Cei care au purtat responsabilitatea lucrării la început și în perioada progresului timpuriu al soliei știu ce zile de conflict, de necaz și de suferințe sufletești au fost. Zi și noapte simțeau povara răspunderii. Ei nu se gândeau la odihnă sau la confort, nici chiar atunci când erau apăsați de suferință și de boală. Scurtimea timpului cerea activitate, iar lucrătorii erau puțini.
Adesea, când ajungeau în strâmtorări, petreceau întreaga noapte în rugăciune stăruitoare, în agonie, cerând cu lacrimi ca Dumnezeu să-i ajute și să îngăduie ca lumina să strălucească asupra Cuvântului Său. Ce bucurie și ce fericire plină de recunoștință era în sufletul cercetătorilor sârguincioși și nerăbdători, când lumina venea și norii erau alungați! Recunoștința noastră față de Dumnezeu era la fel de deplină pe cât fusese de stăruitor și arzător strigătul nostru după lumină. În unele nopți, nu puteam să dormim, deoarece inima noastră era inundată de iubire și de recunoștință față de Dumnezeu.
Oamenii care merg acum să predice adevărul au toate lucrurile deja pregătite și aflate la dispoziția lor. Ei nu pot avea experiența lipsurilor și nevoilor îndurate de lucrătorii care au vestit adevărul înaintea lor. Adevărul a fost descoperit, verigă cu verigă, până când a ajuns să formeze un lanț de învățături coerente și clare. Pentru a prezenta adevărul cu o asemenea claritate și armonie, a fost necesară o cercetare atentă. Opoziția cea mai înverșunată și mai hotărâtă i-a determinat pe slujitorii lui Dumnezeu să apeleze la Domnul și să studieze Biblia. Lumina care a venit de la Dumnezeu a fost pentru ei cu adevărat prețioasă…
În ziua biruinței finale, Dumnezeu nu va avea nevoie de oameni pe care nu-i poți găsi niciunde în vreme de primejdie, când, pentru a lansa un atac asupra vrăjmașului, sunt necesare puterea, curajul și influența tuturor. Cei care rezistă asemenea unor soldați credincioși, luptând contra greșelilor, apărând binele și războindu-se împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac și împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești, vor primi recomandarea Domnului: „Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25, 23). -- Testimonies for the Church 3:320-327.
Cel care pierde din vedere faptul că depinde întru totul de Dumnezeu va cădea sigur. Noi luptăm cu un vrăjmaș mai puternic. Satana și oștirile lui ne urmăresc fără încetare, ca să ne asalteze cu ispitele, iar prin puterea și înțelepciunea noastră ne este imposibil să-i rezistăm. Prin urmare, ori de câte ori îngăduim ca inima noastră să fie atrasă departe de Dumnezeu, ori de câte ori ne permitem să cultivăm un spirit de înălțare și dependență de sine, vom fi biruiți în mod sigur.
Lumea nu va cunoaște niciodată legătura tainică a sufletului cu Dumnezeu, nici amărăciunea interioară a spiritului, aversiunea față de eu și eforturile continue de stăpânire de sine, dar mulți vor fi în stare să aprecieze rezultatele acestor eforturi.
Cei care au experiența cea mai adâncă în domeniul lucrurilor spirituale sunt cel mai departe de mândrie și de înălțarea de sine. Când oamenii au concepții foarte înalte cu privire la slava și desăvârșirea lui Hristos, eul lor este umilit și consideră că locul cel mai de jos în slujba Sa este prea onorabil pentru ei.
Domnul dorește să urcăm pe munte și să fim în prezența Sa nemijlocită. Ne apropiem de o stare de criză, în care va fi necesară consacrarea deplină a fiecărui om ce poartă Numele lui Hristos, mai mult decât în orice timp de la începutul lumii până acum.
Fie ca Dumnezeu să-i facă pe slujitorii Săi înțelepți prin iluminarea divină, pentru ca amprenta firii omenești să nu poată fi văzută în nici una dintre acțiunile mari și importante pe care le vom avea de îndeplinit.