Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii” (Matei 10, 16).
Chiar la încheierea timpului, atacurile lui Satana împotriva susținătorilor adevărului vor fi mai înverșunate și mai hotărâte ca oricând. Așa cum, în zilele Domnului Hristos, preoții și conducătorii au instigat poporul împotriva Sa, tot astfel, în zilele noastre, conducătorii religioși vor stârni prejudecăți și ură împotriva adevărului pentru acest timp. Oamenii vor fi îndemnați la acte de violență și la o împotrivire la care nu s-ar fi gândit niciodată, dacă așa-zișii creștini nu le-ar fi inspirat vrăjmășia împotriva adevărului.
Cum să întâmpinăm atacurile înverșunate
Ce fel de comportament trebuie să aibă susținătorii adevărului? Ei au Cuvântul veșnic și neschimbător al lui Dumnezeu și ar trebui să demonstreze faptul că dețin adevărul așa cum este el în Isus. Cuvintele lor să nu fie aspre sau tăioase. Când prezintă adevărul, ei trebuie să manifeste iubirea, blândețea și amabilitatea lui Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie ascuțită, cu două tăișuri, și va străpunge inima, de aceea, să lăsăm ca adevărul să fie cel care taie. Cei care știu că au adevărul să nu folosească nici o expresie aspră și tăioasă, ca să nu-i dea lui Satana nici o posibilitate de a interpreta greșit atitudinea lor.
Ca popor, noi trebuie să ne comportăm așa cum S-a comportat Mântuitorul lumii. Când a fost în conflict cu Satana cu privire la trupul lui Moise, Domnul Hristos „n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: «Domnul să te mustre!»” (Iuda 9). Isus a fost provocat și ar fi avut toate motivele să-l judece pe Satana, dar nu a făcut așa, iar Satana a fost dezamăgit, deoarece nu I-a putut stârni un spirit de răzbunare. Satana era gata să răstălmăcească orice faptă a Domnului Isus, dar Mântuitorul nu i-a dat nici o ocazie și nu a făcut nici măcar un gest pe care Satana să-l poată folosi ca pe o scuză. Isus nu S-a abătut de la calea dreaptă a adevărului Său pentru a urma căile rătăcitoare, întortocheate și pline de ocolișuri ale lui Satana.
În cartea profetului Zaharia citim că, atunci când Satana și toți îngerii lui au început să se opună rugăciunilor marelui preot Iosua și Domnului Hristos, care era pe punctul de a-și exprima în mod hotărât favoarea față de Iosua, Domnul i-a spus lui Satana: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2).
Comportamentul Domnului, chiar și atunci când Se confrunta cu vrăjmașul sufletelor, trebuie să fie un exemplu pentru noi în toate conversațiile pe care le avem cu alții. Să nu exprimăm niciodată acuzații și reproșuri împotriva nimănui și cu atât mai mult să nu fim niciodată aspri și tăioși față de cei care ar putea fi la fel de nerăbdători ca noi să cunoască adevărata cale.
Îngăduința față de semeni
Cei care au fost educați în cunoașterea adevărului prin învățătură și prin exemplu ar trebui să fie deosebit de îngăduitori față de semenii lor, care nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște Sfintele
Scripturi, cu excepția interpretărilor spuse de pastori sau de membrii bisericii, acceptând tradițiile și poveștile populare ca fiind adevărul biblic. Ei sunt surprinși când aud prezentarea adevărului. Învățătura este pentru ei o descoperire nouă și nu pot suporta să li se prezinte de la început tot adevărul, datorită caracterului lui impresionant. Pentru acești oameni, totul este nou și ciudat și total diferit de învățăturile pe care le-au auzit de la pastorii lor, iar ei sunt înclinați să creadă ce le-au spus pastorii lor -- că adventiștii de ziua a șaptea sunt niște necredincioși, care nu cred în Biblie. Adevărul trebuie să fie prezentat așa cum este el în Isus, învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo.
Sa nu ridicam obstacole pe cale
Cei care scriu articole în publicațiile noastre să nu facă aluzii și atacuri, care cu siguranță vor face rău și vor ridica obstacole pe calea noastră, împiedicându-ne să îndeplinim lucrarea pe care o avem de făcut spre a ne adresa tuturor categoriilor de cititori, inclusiv catolicilor. Lucrarea noastră este aceea de a prezenta adevărul cu iubire, și nu de a amesteca adevărul cu elementele nesfințite ale inimii firești, adresând cuvinte al căror sens denotă același spirit pe care îl manifestă vrăjmașii noștri. Când puterea se va afla în mâna celor pe care i-am ofensat, toate atacurile tăioase se vor întoarce asupra noastră într-o măsură dublă și ne vor aduce prejudicii.
Din nou și din nou mi-a fost prezentată solia că, dacă nu este absolut esențial pentru apărarea adevărului, nu trebuie să rostim nici măcar un singur cuvânt, să nu publicăm nici o propoziție, îndeosebi sub semnătura unor personalități, care să-i instige pe vrăjmași împotriva noastră sau să stârnească pasiunile lor până la extrem. Lucrarea noastră se va încheia în curând și asupra noastră va veni un timp de necaz cum n-a mai fost niciodată și despre care nu avem nici cea mai mică idee.
Domnul dorește ca lucrătorii Lui să-L reprezinte, pentru că El este Marele Misionar. Manifestarea asprimii face întotdeauna rău. Însușirile esențiale pentru viața de creștin trebuie să fie învățate în fiecare zi în școala lui Hristos. Acela care este neglijent și neînțelept când vorbește sau scrie articole pentru publicațiile care urmează a fi larg răspândite în lume, lansând expresii care nu mai pot fi retrase niciodată, se descalifică singur pentru primirea unor răspunderi în lucrarea sfântă, pe care trebuie să o îndeplinească urmașii lui Hristos în acest timp. Cei care adresează frecvent atacuri aspre și își formează obiceiuri greșite, care se întăresc prin repetare, vor regreta acest fapt. Trebuie să ne examinăm cu atenție metodele și atitudinea, pentru a vedea în ce fel îndeplinim lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, deoarece implică destinul veșnic al omului. Noi avem cea mai înaltă responsabilitate.
Satana este pregătit și inspiră întreaga confederație a îngerilor săi cu un zel arzător, făcându-i să se asocieze cu oamenii răi pentru a aduce suferințe iminente și dureroase asupra celor ce sunt loiali față de adevăr. Fiecare cuvânt neînțelept rostit de frații noștri va fi folosit de prințul întunericului. Cum îndrăznesc niște ființe omenești, cu o inteligență limitată, să adreseze cuvinte nechibzuite și riscante, care vor instiga puterile răului împotriva sfinților lui Dumnezeu, în timp ce arhanghelul Mihail nu S-a încumetat să-i aducă lui Satana nici o acuzație, ci a spus: „Domnul să te mustre”?
Nu vom putea să evităm dificultățile și suferința. Domnul Isus a zis: „Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18, 7). Pentru că atacurile vor veni, noi trebuie să fim atenți, ca să nu stârnim, prin cuvinte neînțelepte și prin manifestarea unui spirit lipsit de bunăvoință, înclinațiile firești ale celor care nu iubesc adevărul.
Adevărul prețios trebuie să fie prezentat cu puterea pe care o deține în el însuși. Ideile false și înșelătoare, care sunt foarte răspândite și captivează lumea, trebuie să fie demascate. Se fac toate eforturile posibile pentru a subjuga sufletele prin raționamente subtile, ca să fie abătute de la adevăr și îndrumate spre povești populare, așa încât să fie pregătite pentru a se lăsa înșelate de amăgiri puternice. Totuși, atunci când aceste suflete înșelate întorc spatele adevărului și acceptă o minciună, nu le adresați nici un cuvânt de critică. Încercați să le arătați pericolul în care se află și să le descoperiți cât de mult este întristat Isus Hristos de calea pe care o urmează, dar faceți acest lucru cu o duioșie plină de milă. Printr-o manieră corectă de a lucra, unii care sunt prinși în capcanele lui Satana pot fi salvați de sub influența lui. Nu-i acuzați și nu-i condamnați. Faptul că ridiculizați concepțiile susținute de cei care greșesc nu le va deschide ochii orbiți și nici nu-i va atrage la adevăr.
Când pierd din vedere exemplul lui Hristos și nu urmează modelul Său în maniera de a-i învăța pe alții, oamenii devin mulțumiți de ei înșiși și încep să utilizeze armele de luptă ale lui Satana. Vrăjmașul știe bine cum să-și întoarcă propriile arme chiar împotriva celor care le folosesc. Domnul Isus a rostit doar cuvinte adevărate și neprihănite.
Dacă a fost vreodată un popor care a avut nevoie să se comporte cu umilință înaintea lui Dumnezeu, atunci acest popor este biserica Sa, aleșii Săi din generația actuală. Trebuie să deplângem cu toții lipsa noastră de perspicacitate intelectuală și faptul că nu apreciem privilegiile și oportunitățile de care beneficiem. Nu avem nici un motiv de laudă. Noi Îl întristăm pe Domnul Isus Hristos prin asprimea noastră și prin atacurile noastre necreștinești. Trebuie să devenim desăvârșiți în El.
Este adevărat că am primit porunca: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58, 1). Această solie trebuie să fie vestită, dar să fim atenți să nu-i lovim, să nu-i atacăm și să nu-i condamnăm pe cei care nu au lumina pe care o avem noi. Să nu ne abatem de la calea noastră pentru a lansa atacuri dure împotriva catolicilor. Mulți catolici sunt creștinii cei mai conștiincioși. Ei umblă în lumina care strălucește asupra lor, iar Domnul va lucra pentru ei. Cei care au avut privilegii și ocazii mari, dar nu și-au dezvoltat capacitățile fizice și intelectuale și au trăit după placul lor, refuzând să-și aducă la îndeplinire responsabilitatea, sunt într-un pericol mai mare și Dumnezeu îi consideră mai vinovați decât cei care greșesc în privința unor puncte de doctrină, dar care se străduiesc să trăiască spre a le face bine altora.
Nu-i criticați și nu-i condamnați pe ceilalți. Dacă îngăduim ca niște considerente false, niște raționamente și scuze false să ne conducă la o stare pervertită a inimii și a minții, așa încât să nu cunoaștem căile și voia lui Dumnezeu, vom fi cu mult mai vinovați decât cei care păcătuiesc în mod deschis. Trebuie să fim foarte atenți să nu-i condamnăm pe aceia care, în ochii lui Dumnezeu, sunt mai puțin vinovați decât noi înșine. -- Testimonies for the Church 9:239-244.