Pastorii nu pot îndeplini o lucrare care să beneficieze de aprobarea lui Dumnezeu, dacă în același timp poartă răspunderea unor afaceri personale vaste. O asemenea împărțire a interesului micșorează capacitatea lor de percepție spirituală. Mintea și inima lor sunt ocupate cu lucruri pământești, iar slujirea lui Hristos trece pe locul al doilea. Ei se străduiesc să-și organizeze lucrarea pentru Dumnezeu în funcție de circumstanțe, în loc să organizeze circumstanțele în așa fel, încât să corespundă cerințelor lui Dumnezeu.
Toate energiile pastorului sunt necesare pentru înalta sa chemare. Cele mai bune capacități ale lui Îi aparțin lui Dumnezeu. Pastorul nu ar trebui să se angajeze în speculații financiare sau în alte afaceri care ar putea să-l îndepărteze de marea lui lucrare. „Nici un ostaș.”, declara apostolul Pavel, „nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” (2 Timotei 2, 4). În felul acesta, apostolul accentua nevoia pastorului de a se consacra fără rezerve în slujba Domnului.
Pastorul care este consacrat pe deplin lui Dumnezeu refuză să se angajeze în activități care ar putea să-l împiedice să se dedice total chemării lui sfinte. El nu se străduiește să obțină onoruri și bogății pământești. Unicul lui scop este acela de a le vorbi altora despre Mântuitorul, care S-a dat pe Sine pentru a le aduce ființelor omenești bogățiile vieții veșnice. Dorința lui cea mai înaltă nu este aceea de a-și aduna o comoară în lumea aceasta, ci de a aduce realitățile veșniciei în atenția oamenilor indiferenți și necredincioși. Este posibil să i se ceară să se angajeze în acțiuni care promit un mare câștig lumesc, dar la asemenea ispite pastorul trebuie să răspundă: „și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8, 36).
Satana L-a ispitit pe Domnul Hristos, știind că, dacă ar fi acceptat ispita lui, lumea nu ar fi fost răscumpărată niciodată. Sub diferite deghizări, Satana le prezintă aceeași ispită slujitorilor lui Dumnezeu din zilele noastre, știind că aceia care sunt amăgiți vor fi necredincioși față de răspunderea încredințată lor.
Nu este voia lui Dumnezeu ca slujitorii Săi să caute să ajungă bogați. Cu privire la acest aspect, apostolul Pavel îi scria lui Timotei următoarele: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6, 10). Atât prin învățătura sa, cât și prin exemplul personal, reprezentantul lui Hristos trebuie să-i „îndemne pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele… Să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață” (1 Timotei 6, 17-19). -- The Acts of the Apostles, 365-367.
Pastorii nu pot purta povara lucrării în timp ce poartă și povara administrării fermelor sau a altor activități financiare, având inima îndreptată spre comoara lor pământească. Dacă procedează astfel, discernământul lor spiritual este diminuat. Ei nu pot aprecia nevoile lucrării lui Dumnezeu și, prin urmare, nu pot depune un efort bine direcționat spre a face față situațiilor de urgență și pentru progresul intereselor ei. Lipsa unei consacrări depline a pastorului față de lucrarea sa va fi simțită curând în teritoriul în care lucrează. Standardul lui este coborât și nu-i poate face pe alții să accepte un standard mai înalt.
Speculațiile financiare în afaceri cu mine și terenuri de pământ
Numele Domnului nu poate fi slăvit de pastorii care încearcă să slujească atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona. Noi nu trebuie să-i îndemnăm pe oameni să investească în acțiuni pe piața minieră sau în cumpărarea de terenuri în orașe, susținând ideea că banii investiți se vor dubla într-un termen scurt. Solia noastră pentru acest timp este: „Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră” (Luca 12, 33.34).
Chiar înainte de a intra în țara Canaanului, Satana a încercat să-i seducă pe israeliți, atrăgându-i la idolatrie și urmărind să-i ruineze. În zilele noastre, el lucrează în același fel. Există tineri pe care Dumnezeu ar dori să-i accepte ca lucrători ai Săi, dar ei au ajuns să fie absorbiți de goana după averi și și-au sacrificat interesul față de adevăr în favoarea perspectivei unor avantaje lumești.
Mulți nu vor să-I slujească lui Dumnezeu, deoarece doresc un câștig lumesc, iar Satana se folosește de ei pentru a-i duce și pe alții în rătăcire. Ispititorul vine la oameni așa cum a venit la Domnul Isus, prezentându-le slava lumii, iar când încercările lor sunt însoțite de un anumit succes, ei devin lacomi după un câștig mai mare, își pierd dragostea de adevăr și mor din punct de vedere spiritual. În concepția lor, moștenirea veșnică și dragostea față de Isus sunt eclipsate de perspectivele trecătoare ale acestei lumi.
Rareori oamenii se vor ridica mai sus de pastorul lor. Spiritul lui iubitor de lume are o influență teribilă asupra altora. Oamenii fac din defectele lui o scuză pentru propria atitudine iubitoare de lume. Ei își liniștesc conștiința, gândind că pot fi liberi să iubească lucrurile vieții acesteia și să fie indiferenți față de lucrurile spirituale, deoarece și pastorul lor este așa. Acești oameni își înșală propriul suflet și rămân într-o legătură de prietenie cu lumea, despre care apostolul declară că este „vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu” (Romani 8, 7). Pastorii ar trebui să fie niște exemple ale turmei lor. Ei trebuie să manifeste o iubire statornică față de suflete și același devotament față de lucrarea lui Dumnezeu, pe care doresc să-l vadă la oameni. -- Testimonies for the Church 2:645-645.
Ne apropiem de încheierea timpului. Noi dorim nu numai să rostim adevărul prezent la amvon, ci și să-l trăim în viața de zi cu zi. Să examinăm cu atenție temelia speranței mântuirii noastre. Voi sunteți în poziția de vestitori ai adevărului, de străjeri care veghează pe zidurile Sionului. Prin urmare, nu este posibil ca interesele voastre să fie întrețesute cu afacerile cu mine sau proprietăți funciare și în același timp să îndepliniți cu eficiență lucrarea sfântă care v-a fost încredințată. Acolo unde este în joc mântuirea oamenilor și sunt implicate lucrurile veșnice, interesul nu poate fi împărțit fără ca acest fapt să nu reprezinte un pericol. -- Testimonies for the Church 5:530.