Adventiștii de ziua a șaptea trebuie să fie în primele rânduri între toți cei care se declară prietenii temperanței. De mulți ani, pe calea noastră strălucește un potop de lumină cu privire la adevărata reformă, iar noi suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru a face ca această lumină să strălucească și asupra altora. Cu ani în urmă, noi am considerat că răspândirea principiilor temperanței constituie una dintre îndatoririle noastre cele mai importante. Tot așa trebuie să fie și astăzi. școlile și sanatoriile noastre trebuie să le descopere oamenilor puterea harului lui Hristos în ce privește transformarea întregii ființe -- trup, suflet și minte. Sanatoriile noastre și celelalte instituții de învățământ trebuie să fie niște centre ale luminii și ale binecuvântării în sprijinul oricărei reforme adevărate.
În acest timp, noi trebuie să arătăm un interes hotărât în favoarea celor care activează în cadrul Uniunii Femeilor Creștine pentru Temperanță Denumirea originală: Woman’s Christian Temperance Union (nota traducătorului). Nimeni dintre cei care pretind că îndeplinesc o parte în lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să-și piardă interesul față de marele scop al acestei organizații în domeniul temperanței. Ar fi bine dacă la adunările noastre de tabără i-am invita pe membrii U. F. C. T. să ia parte la acțiunile noastre. Acest fapt i-ar încuraja să se familiarizeze cu motivele credinței noastre și ne-ar da posibilitatea să ne asociem cu ei în lucrarea temperanței. Dacă vom proceda astfel, vom ajunge să înțelegem că subiectul temperanței înseamnă mai mult decât au presupus mulți dintre noi.
În anumite privințe, lucrătorii din cadrul U.F.C.T. sunt cu mult mai avansați decât conducătorii noștri. Domnul are în această organizație suflete prețioase, care ne-ar putea ajuta mult în eforturile noastre de a face să progreseze mi.carea pentru temperanță. De asemenea, educația pe care o au membrii noștri în domeniul adevărului biblic și al cunoașterii cerințelor Legii lui Iehova le va face pe surorile noastre să fie în stare să le prezinte acestor susținătoare ale temperanței lucrurile care vor fi de folos pentru bunăstarea lor spirituală. În acest fel, acolo unde în trecut a existat uneori prejudecată și înțelegere greșită, se va crea unitate și simpatie. Am fost surprinsă când am văzut indiferența unora dintre conducătorii noștri față de această organizație. Cea mai bună lucrare pe care o putem face este să ne asociem cu lucrătorii din cadrul U.F.C.T., atât cât este posibil fără a face compromisuri.
În domeniul temperanței, pe lângă prezentările în public, noi mai avem de făcut și o altă lucrare. Trebuie să expunem aceste principii în articolele din publicațiile noastre. Să folosim orice mijloc posibil pentru a-i sensibiliza pe membrii noștri și pentru a-i face să-și înțeleagă datoria de a intra în legătură cu aceia care nu cunosc adevărul. Succesul pe care l-am avut în lucrarea misionară a fost întru totul proporțional cu renunțarea la sine i cu sacrificiul manifestat în eforturile pe care le-am făcut. Numai Domnul știe cât de mult am fi putut realiza, dacă ne-am fi umilit înaintea Sa, ca popor, și am fi proclamat adevărul despre temperanță în mod clar și direct…
Folosirea corectă a darurilor providenței
Creatorul nostru și-a revărsat cu îmbelșugare binecuvântările asupra omului. Dacă toate aceste daruri ale Providenței ar fi fost folosite cu înțelepciune și cumpătare, sărăcia, boala și necazul ar fi fost alungate de pe pământ într-o măsură destul de mare. Dar ce păcat că la fiecare pas vedem cum răutatea oamenilor a schimbat binecuvântările lui Dumnezeu într-un blestem.
Nu există nici o clasă de oameni mai vinovată de pervertirea și de abuzul darurilor Sale prețioase așa cum sunt cei care folosesc roadele pământului pentru fabricarea de băuturi alcoolice. Cerealele nutritive și fructele sănătoase și delicioase sunt transformate în băuturi care degradează simțurile și distrug creierul. Ca rezultat al folosirii acestor otrăvuri, mii de familii sunt lipsite de bunurile pământești și chiar de lucrurile strict necesare vieții, iar actele de violență și crimele se înmulțesc, în timp ce boala și moartea își duc în grabă milioanele de victime într-un mormânt al băutorilor.
Această lucrare de distrugere se desfășoară chiar sub protecția legilor țării! Pentru o sumă neînsemnată de bani, oamenilor li se acordă dreptul de a le vinde semenilor lor licoarea care îi va jefui de tot ce face această viață vrednică de dorit și de orice speranță pentru viața veșnică. Nici legiuitorul și nici vânzătorul de băuturi alcoolice nu sunt necunoscători cu privire la rezultatul activității lor. În barurile hotelurilor, în terasele unde se vinde bere, în saloanele de petreceri, sclavul poftei își cheltuiește banii pentru ceva ce îi distruge rațiunea, sănătatea și fericirea. Vânzătorul de băuturi alcoolice își umple casieria cu banii care ar fi trebuit să asigure hrana și îmbrăcămintea familiei sărmanului băutor.
Aceasta este cea mai rea formă de jaf. Totuși oamenii aflați în pozițiile înalte ale societății și ale bisericii își exercită influența în favoarea legilor care permit fabricarea de băuturi alcoolice... În felul acesta, societatea este coruptă, azilurile și închisorile sunt pline de cerșetori și de răufăcători, iar spânzurătoarea are asigurate victimele. Răul nu se oprește la cel ce bea și la familia lui. Povara impozitelor se mărește, moralitatea tinerilor este pusă în pericol, proprietățile și chiar viața fiecărui membru al societății sunt amenințate. Dar, oricât de viu ar putea fi prezentat, tabloul nu va reda niciodată întreaga realitate. Nici o pană omenească nu poate descrie pe deplin ororile lipsei de cumpătare…
Cauza paraliziei morale
Cum pot bărbații și femeile creștine să tolereze acest rău? … Aici este cauza paraliziei morale a societății. Legile noastre susțin un rău care îi subminează chiar propriile temelii. Mulți deplâng greșelile pe care le cunosc, dar se consideră liberi de orice responsabilitate în această privință. Nu trebuie să fie așa. Fiecare persoană exercită o influență în societate. În țara noastră favorizată, fiecare votant are un cuvânt de spus în a decide ce fel de legi trebuie să conducă națiunea. Oare nu ar trebui ca această influență și acest vot să fie de partea virtuții și a temperanței? …
Am putea să-i invităm pe prietenii lucrării temperanței să se alieze cu noi în această luptă și să încerce să dea înapoi valul de rău care demoralizează lumea, dar ce valoare au toate eforturile noastre, atâta vreme cât vânzarea de băuturi alcoolice este susținută de lege? Oare trebuie ca acest blestem al necumpătării să rămână ca o plagă peste țara noastră? Oare trebuie el să distrugă an de an, asemenea unui foc nimicitor, mii de familii fericite?
Noi vorbim despre rezultate, tremurăm când ne gândim la ele și ne întrebăm ce putem face cu aceste situații îngrozitoare, în timp ce prea adesea tolerăm și chiar aprobăm cauza lor. Dacă nu-și exercită influența prin învățături și prin exemplu personal, prin cuvântări, prin scrieri și prin votul lor în favoarea interzicerii băuturilor alcoolice și a abstinenței totale, susținătorii temperanței nu reușesc să îndeplinească întreaga datorie. Să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să facă o minune pentru a înfăptui această reformă, înlăturând necesitatea acțiunilor noastre. Noi înșine trebuie să ne războim cu acest vrăjmaș uriaș. Motoul nostru să fie: Nici un compromis și nici o încetare a eforturilor noastre, până când biruința nu va fi câștigată…
Ce se poate face pentru a stăvili valul de rău care pătrunde în societate? Trebuie să fie votate și impuse legi care interzic vânzarea și folosirea alcoolului ca băutură. Să fie făcute toate eforturile pentru a-i încuraja pe consumatorii de alcool să se întoarcă la temperanță și la virtute. Dar chiar mai mult decât atât, este necesar să alungăm blestemul alcoolismului din țara noastră. Apetitul pentru băuturile alcoolice să fie înlăturat, iar folosirea și vânzarea lor se vor sfârși. Această lucrare le revine într-o mare măsură părinților. Prin respectarea unei cumpătări stricte, părinții trebuie să le ofere copiilor lor un model corect în ce privește caracterul, apoi să-i educe și să-i învețe, în temere de Dumnezeu, să deprindă obiceiul renunțării și al stăpânirii de sine. Tinerii educați în felul acesta vor avea puterea morală de a se opune ispitei și de a-și controla apetitul și pasiunile. Ei vor rezista neclintiți în fața nechibzuinței și a depravării care corup societatea.
Prosperitatea unei națiuni depinde de virtutea și inteligența cetățenilor ei. Obiceiul unei cumpătări stricte este indispensabil pentru a se asigura aceste binecuvântări. Istoria imperiilor antice este plină de lecții de avertizare pentru noi. Luxul, îngăduința de sine și depravarea au pregătit calea pentru căderea lor. Rămâne de văzut dacă republica noastră va lua seama la exemplul lor și va evita să aibă aceeași soartă. -- The Review and Herald, 8 noiembrie, 1881.