În luna noiembrie, 1848, pe când mă aflam la o adunare desfășurată în Dorchester, Mass., am primit o viziune cu privire la propovăduirea soliei despre sigilare și cu privire la datoria fraților de a publica lumina care strălucea pe cărarea noastră.
După ce am ieșit din viziune, i-am spus soțului meu: „Am o solie pentru tine. Trebuie să începi să tipărești o mică revistă și să le-o trimiți oamenilor. La început poate fi de mici dimensiuni, dar, pe măsură ce o vor citi, oamenii îți vor trimite banii necesari pentru tipărire și revista va avea un succes deplin. Mi-a fost arătat că acest mic început va fi asemenea razelor de lumină care vor străluci pretutindeni în lume”.
În vara anului 1849, în timp ce eram în Connecticut, soțul meu a fost profund convins că sosise timpul să scrie și să publice adevărul prezent. Când a luat această decizie, a fost deosebit de încurajat și de binecuvântat. Dar din nou a fost înclinat să se îndoiască pentru că nu avea mijloace financiare. Existau unii care aveau bani, dar aleseseră să îi păstreze. În cele din urmă, soțul meu s-a descurajat și a renunțat, hotărându-se să caute de lucru la cosit fânul.
Îndată ce a plecat de acasă, m-am simțit copleșită de o povară și am leșinat. Au început să se roage pentru mine și am fost binecuvântată și răpită într-o viziune. Am văzut că Domnul îl binecuvântase pe soțul meu în anul care trecuse, dându-i puterea de a lucra la câmp, că banii câștigați fuseseră folosiți așa cum se cuvenea și că va avea însutit în viața aceasta, iar, dacă va fi credincios, va primi o răsplată bogată și în Împărăția lui Dumnezeu, dar mi s-a spus că, de data aceasta, Domnul nu îi va da putere să muncească la câmp, pentru că El are o altă lucrare pentru soțul meu și că, dacă îndrăznește să înceapă munca la câmp, va fi doborât de boală, deoarece trebuie să scrie, să scrie și să scrie, înaintând prin credință. Soțul meu a început imediat să scrie și, când ajungea la un pasaj dificil, ne rugam împreună, cerându-I lui Dumnezeu să ne ajute să înțelegem adevărata semnificație a Cuvântului Său.
„Adevărul prezent”
Într-o zi, în iulie, soțul meu a adus acasă din Middletown o mie de exemplare din primul număr al revistei sale. În perioada aranjamentelor, fusese nevoit să meargă de mai multe ori pe jos opt mile până la Middletown și înapoi, dar în acea zi a împrumutat calul și trăsura fratelui Belden pentru a aduce revistele acasă.
Prețioasele foi tipărite au fost aduse în casă și așezate pe podea. Apoi, un mic grup de persoane interesate de această lucrare s-a adunat în cameră și am îngenuncheat în jurul revistelor, cerând cu inima umilită și cu multe lacrimi ca Domnul să binecuvânteze acești soli ai adevărului.
După ce am împăturit revistele, soțul meu le-a introdus în plicuri și le-a adresat acelora despre care credeam că le vor citi. Apoi, le-a pus într-un sac și le-a dus la oficiul poștal din Middletown.
În lunile iulie, august și septembrie, au fost tipărite la Middletown patru numere ale revistei. Fiecare număr conținea opt pagini. [Dimensiunile paginilor erau de aproximativ șase inci pe nouă și jumătate. (Adică aprox. 16 pe 24 cm.)] Întotdeauna, înainte de a fi trimise prin poștă, revistele erau aduse înaintea Domnului și se înălțau rugăciuni fierbinți, amestecate cu lacrimi, cerând ca binecuvântarea lui Dumnezeu să însoțească acești soli tăcuți. La scurt timp după expedierea primului număr, am primit mai multe scrisori în care erau banii necesari pentru a continua publicarea revistei și, de asemenea, vești bune despre nenumărate suflete care acceptau adevărul.
Deși am început lucrarea în domeniul publicațiilor, nu am încetat eforturile pentru predicarea adevărului, ci am călătorit din loc în loc, prezentând doctrinele care ne aduseseră atâta lumină și bucurie, încurajându-i pe cei credincioși, corectând greșeli și făcând ordine în biserică. Pentru a continua activitatea de publicare în paralel cu eforturile întreprinse în diferitele zone ale lucrării, sediul publicației a fost mutat din când în când în diferite locuri.
Vizita în Maine
În data de 28 iulie 1849, mi s-a născut cel de-al doilea copil, James Edson White. Când era de numai șase săptămâni, am plecat în Maine. În data de 14 septembrie am participat la o întrunire desfășurată la Paris. Acolo au fost prezenți frații Bates, Chamberlain și Ralph, precum și frații și surorile din Topsham. Puterea lui Dumnezeu a făcut să coboare asupra noastră ceva ca în Ziua Cincizecimii, și patru sau cinci persoane, care fuseseră amăgite și duse în eroare și fanatism, au căzut pline de umilință pe podea. Părinții și-au mărturisit greșelile față de copiii lor, iar copiii și-au mărturisit greșelile față de părinți și apoi unii față de alții. Profund impresionat, fratele J. N. Andrews a exclamat: „Sunt dispus să dau o mie de idei greșite pentru un singur adevăr”. Rareori am asistat la o asemenea scenă de mărturisire și de implorare a lui Dumnezeu pentru iertare. Acea adunare a fost ca o oază în deșert pentru copiii lui Dumnezeu din Paris și a însemnat pentru ei începutul unor zile mai bune. Domnul l-a ales pe fratele Andrews pentru o lucrare viitoare și i-a dăruit o experiență care urma să fie deosebit de prețioasă pentru activitatea lui din viitor.
Înaintând prin credință
La o adunare desfășurată în Topsham, câțiva dintre frații prezenți și-au exprimat dorința să vizităm încă o dată statul New York, dar sănătatea șubredă mă făcea să mă simt descurajată. Le-am spus că nu îndrăznesc să pornesc în călătorie, dacă Domnul nu mă va întări pentru această lucrare. Ei s-au rugat pentru mine, iar norii îngrijorării au fost risipiți, totuși nu primisem acea putere pe care o doream așa de mult. M-am hotărât să înaintez prin credință și să plec în călătorie, încrezându-mă în făgăduința: „Harul Meu îți este de ajuns”.
Pe drumul spre New York, credința noastră a fost încercată, dar am câștigat biruința. Puterile mele fizice au sporit și am putut să mă bucur în Domnul. De la prima noastră vizită, mulți primiseră adevărul, totuși mai era mult de făcut pentru ei, iar perspectivele lucrării care se deschideau în acel loc aveau nevoie de toată puterea noastră.
Rămânerea la Oswego
În timpul călătoriilor din lunile octombrie și noiembrie, am fost în călătorie, iar publicarea revistei a fost întreruptă, dar soțul meu continua să simtă că este de datoria lui să scrie și să publice. În Oswego, am închiriat o casă și am amenajat-o, împrumutând câteva piese de mobilier de la frați. Acolo, soțul meu a scris, a publicat și a predicat. [Numerele 5 și 6 ale publicației „Present Truth” au fost publicate din Oswego, N.Y., în decembrie 1849; Numerele de la 7 la 10 au fost publicate din același loc, în lunile martie-mai, 1850. În acest timp, au fost publicate și unele broșuri.]
Adesea a fost nevoit să se confrunte cu adventiștii cu numele, care susțineau greșeli și trebuia să fie în gardă în permanență. Unii stabiliseră date precise pentru venirea lui Hristos. Noi am declarat ferm că datele stabilite de ei vor trece. Atunci, aceștia au încercat să-i instige pe toți împotriva noastră și împotriva învățăturii noastre. Mi-a fost descoperit că aceia care sunt sinceri își vor da seama într-o zi de amăgirea în care au căzut și vor fi conduși să cerceteze adevărul.