În anul 1855, frații din Michigan au creat posibilitatea ca lucrarea de publicare să fie mutată la Battle Creek. La data aceea, soțul meu era dator cu o sumă între două și trei mii de dolari, iar tot ce avea, cu excepția unui mic lot de cărți, erau doar niște chitanțe pentru cărți, iar unele dintre ele nu erau sigure. În aparență, lucrarea ajunsese într-un impas. Cererile pentru publicații erau foarte puține și mici. Sănătatea soțului meu era foarte precară. Suferea de tuse și avea dureri de plămâni, iar sistemul lui nervos era slăbit. Ne temeam că va muri, lăsând datoriile neplătite.
Asigurări mângâietoare
Acele zile au fost triste. Priveam la cei trei micuți ai mei și mă temeam că în curând vor rămâne fără tată. Mintea îmi era copleșită de astfel de gânduri: Soțul meu va muri, fiindcă a muncit prea mult pentru cauza adevărului prezent, și cine va înțelege motivul suferinței lui? Cine cunoaște poverile pe care le-a purtat ani de zile, responsabilitatea extremă care i-a distrus spiritul și i-a ruinat sănătatea, ducându-l în cele din urmă în mormânt și lăsându-i familia lipsită și nevoiașă? Adesea mă întrebam: Oare lui Dumnezeu nu-I pasă de aceste lucruri? Îngăduie El ca toate acestea să treacă neobservate? Am fost mângâiată să știu că există în ceruri Cineva care judecă fără părtinire și că fiecare sacrificiu, fiecare act de renunțare la sine și fiecare tulburare provocată de teamă, suportate pentru cauza Lui, sunt înregistrate cu credincioșie în cer și vor fi răsplătite. Ziua Domnului va aduce la lumină și va arăta lucrurile care încă nu se văd.
Mi-a fost arătat că Dumnezeu a plănuit să-l întărească pe soțul meu încetul cu încetul, că trebuia să exercităm o credință puternică, deoarece fiecare efort pe care îl vom face, va fi întâmpinat de un contraatac nemilos al lui Satana, că trebuia să ne îndepărtăm privirile de la aparențe și să credem. De trei ori pe zi, ne retrăgeam în singurătate pentru a ne înfățișa înaintea lui Dumnezeu, rugându-ne stăruitor pentru redobândirea sănătății lui. Domnul a ascultat cu bunăvoință strigătele noastre fierbinți și soțul meu a început să se refacă. Nu-mi pot descrie simțămintele din acea perioadă mai bine decât am făcut-o într-o scrisoare adresată sorei Howland:
„Sunt mulțumită că acum pot să mă ocup personal de copiii mei. [În toamna anului 1853, când s-au întors din turneul în est, în casa lor din Rochester, fratele și sora White l-au adus cu ei pe Henry, cel mai mare dintre copiii lor, care fusese îngrijit cu o deosebită dragoste de către fratele și sora Howland.] Săptămâni întregi am fost însetată și înfometată după mântuire și ne-am bucurat de o comuniune aproape neîntreruptă cu Dumnezeu. De ce să rămânem departe de fântână, când putem merge să bem? De ce să murim de foame, când există un depozit plin, care se află la dispoziția noastră? Oh, sufletul meu, mănâncă și soarbe zi de zi bucuria cerească! Nu-mi voi reține cuvintele. Lauda lui Dumnezeu este în inima mea și pe buzele mele. Putem să ne bucurăm în plinătatea iubirii Mântuitorului. Putem să gustăm măreția Lui plină de slavă. Sufletul meu mărturisește despre aceasta. Întristarea mi-a fost risipită de această lumină prețioasă și nu o voi putea uita niciodată. Doamne, ajută-mă să păstrez amintirea ei vie. Oh, sufletul meu, trezește-te cu toate puterile tale! Trezește-te și adoră-L pe Răscumpărătorul tău pentru iubirea Sa minunată!
Vrăjmașii noștri pot să pară biruitori. Ei pot rosti cuvinte amare și buzele lor pot născoci minciuni, înșelăciuni și batjocuri, totuși noi vom rămâne statornici. Noi știm în cine am crezut. Alergarea noastră nu a fost zadarnică și munca noastră nu a fost fără folos. Vine o zi a răsplătirii, când toți vor fi judecați după faptele lor, făcute în trup. Este adevărat că lumea se află în întuneric. Împotrivirea poate să pară foarte puternică. Batjocoritorii și mincinoșii pot să se înrădăcineze tot mai mult în nelegiuirea lor. Cu toate acestea, noi nu vom renunța, ci ne vom sprijini pe brațul Celui Atotputernic, ca să primim putere”.
Eliberarea din robie
Din momentul în care ne-am mutat la Battle Creek, Domnul a început să ne elibereze din robie. În Michigan am găsit prieteni plini de simpatie, care erau dispuși să poarte poverile împreună cu noi și să ne ajute în împlinirea nevoilor. Prietenii noștri vechi și încercați, din statele New York și New England, și îndeosebi cei din Vermont au simțit împreună cu noi în suferință și au fost gata să ne susțină în timpul necazului. În noiembrie, 1856, la conferința din Battle Creek, Dumnezeu a lucrat pentru noi. Lucrarea Sa a primit o nouă viață și activitatea predicatorilor noștri a fost însoțită de succes.
Publicațiile erau solicitate și se dovedeau a fi corespunzătoare cu nevoile lucrării. Messenger of Truth a dat faliment în scurt timp, iar spiritele aducătoare de discordie, care vorbiseră prin intermediul acestei publicații, s-au risipit. Soțul meu a fost în stare să-și plătească toate datoriile. Tusea i-a încetat, durerea de plămâni și de gât și tulburările respiratorii au dispărut, iar sănătatea lui a început să se refacă treptat, așa încât a fost capabil să predice cu ușurință de trei ori în Sabat și în ziua întâi. Această minunată restabilire a sănătății lui a fost de la Dumnezeu și Lui I se cuvine toată slava.