Sunt profund convinsă de necesitatea de a face eforturi mai mari și mai serioase pentru a vesti adevărul în lume. În ultima viziune care mi-a fost dată, mi s-a arătat că noi nu facem nici a douăzecea parte din lucrarea pe care ar trebui să o facem pentru salvarea sufletelor. Noi lucrăm pentru ele cu indiferență, ca și când nu ar fi foarte important dacă acceptă sau resping adevărul. Se întreprind eforturi generale, dar nu reușim să ne atingem ținta printr-o lucrare personală. Noi nu ne apropiem de oameni într-o manieră care să-i convingă de faptul că suntem preocupați de ei și că suntem atât de profund interesați de mântuirea lor, încât nu intenționăm să renunțăm la ei.
Noi îi ținem prea mult la distanță pe cei care nu cred adevărul. Îi invităm și așteptăm ca ei să vină la noi și să ne ceară să le prezentăm adevărul. Mulți nu vor fi înclinați să facă aceasta, deoarece se află în întuneric și în rătăcire și nu pot discerne adevărul și importanța lui vitală. Satana îi ține în stăpânire cu o putere hotărâtă și, dacă dorim să îi ajutăm, trebuie să le dovedim că îi iubim și că suntem interesați de sufletul lor în mod personal, ocupându-ne de ei cu stăruință. Trebuie să lucrăm cu rugăciune și cu dragoste, cu credință și cu o răbdare neobosită, sperând și crezând totul, cu înțelepciunea șarpelui și cu umilința porumbelului, ca să câștigăm suflete pentru Hristos.
O pregătire specială
Ca popor, noi nu suntem suficient de conștienți de timpul scurt pe care îl avem la dispoziție pentru lucrare și nu înțelegem dimensiunile misiunii pentru timpul acesta. În curând vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Dumnezeu cheamă bărbați și femei să se pregătească în vederea lucrării Sale speciale pentru aceste zile din urmă, consacrându-se împlinirii voinței Lui și studiind Scripturile cu seriozitate. El îi cheamă acum pe toți cei care pot să lucreze. Dacă se vor angaja în lucrare cu sinceritate și cu umilință și vor face tot ce le stă în putință, vor dobândi o experiență mai vastă. Ei vor avea o mai bună cunoaștere a adevărului și vor ști mai bine cum să ajungă la sufletul oamenilor și cum să-i ajute exact acolo unde au cea mai mare nevoie de ajutor. Acum, chiar acum, este nevoie de lucrători pentru Dumnezeu. Lanurile sunt deja albe și gata pentru seceriș, dar secerătorii sunt puțini.
Ocaziile providențiale
Mi-a fost arătat că, în calitate de popor al lui Dumnezeu, noi nu am fost conștienți de datoria noastră de a duce lumina în țări străine. Oare Dumnezeu ne-a scutit, ca popor, de orice responsabilitate și de orice lucrare specială pentru cei ce vorbesc alte limbi? De ce nu avem noi astăzi nici un misionar în țări străine? Care este motivul acestei neglijențe și al acestei întârzieri? În multe alte țări, există oameni cu o gândire superioară, pe care Dumnezeu îi convinge de lipsa spiritualității și a adevăratei evlavii din bisericile creștine din țara lor. Ei văd că viața și caracterul celor ce se declară creștini nu sunt în armonie cu standardul Bibliei. Mulți se roagă pentru lumină și cunoaștere. Ei nu sunt mulțumiți. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor prin intermediul nostru, ca popor, dacă nu vom fi așa de departe de El, încât să nu putem auzi vocea Sa, și atât de egoiști, încât să nu vrem să fim tulburați din adunările noastre plăcute și confortabile.
Noi nu ținem pasul cu ocaziile providențiale pe care ni le oferă Dumnezeu. Isus și îngerii sunt la lucru. Această lucrare înaintează, în timp ce noi stăm pe loc și suntem lăsați în urmă. Dacă dorim să ținem pasul cu ocaziile providenței lui Dumnezeu, trebuie să fim receptivi și să discernem fiecare deschidere și să folosim la maximum orice avantaj aflat la îndemâna noastră pentru a face ca lumina să se extindă și să se răspândească în alte națiuni.
În providența Sa, Dumnezeu a trimis oameni chiar la ușa noastră și i-a încredințat în mâinile noastre pentru a avea posibilitatea să învețe adevărul cât se poate de bine și să fie calificați în vederea lucrării pe care noi nu am fost capabili să o realizăm în ce privește ducerea luminii la oamenii care vorbesc alte limbi. Prea adesea, noi nu am reușit să vedem mâna lui Dumnezeu și i-am respins tocmai pe aceia pe care El ni i-a pregătit să lucreze în colaborare cu noi și să ia parte la lucrarea de a trimite lumina la alte națiuni.
Semănați de-a lungul tuturor apelor
În poporul nostru au existat o neglijență și o necredință ucigătoare, care ne-au împiedicat să facem lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o pentru a face ca lumina noastră să strălucească mai departe în mijlocul altor națiuni. Ne este frică să ne aventurăm în afara granițelor și să ne asumăm riscurile acestei mari lucrări, ca nu cumva cheltuielile să rămână lipsite de rezultate. Ce dacă banii sunt cheltuiți fără a reuși să vedem suflete mântuite? Ce dacă există o pierdere gravă a unei părți din resursele noastre financiare? Mai bine să lucrăm și să fim într-o continuă activitate, decât să nu facem nimic. Nu știți care dintre investițiile voastre vor aduce roade, aceasta sau aceea.
Dumnezeu dorește oameni dispuși să riște totul pentru salvarea sufletelor. Cei care nu vor vrea să acționeze, până când nu pot vedea cu claritate fiecare pas pe calea aflată înaintea lor, nu vor reuși să folosească avantajele prezente pentru progresul adevărului lui Dumnezeu. Acum este nevoie de lucrători hotărâți să pășească înainte prin întuneric, ca și când ar merge în lumină, și să reziste curajoși sub presiunea descurajărilor și a dezamăgirilor, continuând să lucreze cu credință, cu lacrimi și cu răbdare și semănând de-a lungul tuturor apelor, cu încrederea că Domnul va face să răsară roadele. Dumnezeu cheamă bărbați curajoși, plini de speranță, de credință și de răbdare pentru a lucra până la atingerea țintei.
Publicații în multe limbi
Mi-a fost arătat că publicațiile noastre trebuie să fie tipărite în diferite limbi și trimise în fiecare țară civilizată, indiferent de costuri. Care este valoarea banilor în acest timp, în comparație cu valoarea sufletelor? Fiecare dolar din rezervele noastre trebuie să fie considerat ca aparținându-I Domnului, nu nouă, și, fiind o înzestrare prețioasă încredințată de Dumnezeu, nu trebuie risipit pentru plăceri inutile, ci folosit cu atenție pentru cauza lui Dumnezeu și în lucrarea de salvare a oamenilor de la pierzare.
Mi-a fost arătat că tiparul are o influență puternică, fie spre bine, fie spre rău. Acest mijloc de comunicare poate ajunge în contact cu opinia publică, așa cum nu o poate face nici o altă metodă. Presa controlată de oameni sfințiți de Dumnezeu, poate constitui o influență puternică spre bine, conducându-i pe cititori la cunoașterea adevărului. În mâna celui care simte că adevărul arde pe altarul inimii sale și care are un zel înțelept pentru Dumnezeu și o gândire echilibrată și rațională, instrumentul de scris este o adevărată putere. Pana înmuiată în izvorul curat al adevărului poate transmite razele luminii până în cele mai întunecate colțuri ale pământului, de unde se vor reflecta înapoi, adăugând o nouă putere și răspândind o lumină mai mare, care se va răspândi pretutindeni.
Un seceriș de suflete prețioase
Mi-a fost arătat că publicațiile existente au realizat deja o lucrare în mintea unor oameni care trăiesc în alte țări, sfărâmând zidurile prejudecății și ale superstiției. Mi-au fost arătați bărbați și femei care studiau cu interes profund reviste și broșuri despre adevărul prezent. Ei erau interesați să citească dovezile atât de uimitoare și de noi pentru ei și deschideau Bibliile cu un interes profund, ca și când subiectele adevărului ar fi fost complet ascunse până atunci și deveneau dintr-o dată clare, în special lumina privitoare la Sabatul poruncii a patra. În timp ce studiau Scripturile pentru a înțelege toate aceste lucruri, o lumină nouă strălucea în mintea lor, deoarece îngerii se aflau lângă ei, convingându-i de adevărurile conținute în publicațiile pe care le citeau.
I-am văzut ținând revistele și broșurile într-o mână și Biblia în cealaltă, în timp ce obrajii le erau umezi de lacrimi, apoi i-am văzut îngenunchind înaintea lui Dumnezeu în rugăciune umilă și stăruitoare pentru a fi călăuziți în tot adevărul -- lucru pe care Dumnezeu tocmai îl îndeplinea pentru ei, chiar dinainte de a-l cere. Când primeau adevărul în inimă și când înțelegeau lanțul armonios al adevărului, Biblia devenea pentru ei o carte nouă. Ei o strângeau la piept cu o bucurie negrăită, în timp ce chipul lor strălucea de o fericire și o voioșie sfântă.
Acești oameni nu se mulțumeau să se bucure doar ei de lumină, ci începeau să lucreze pentru alții. Unii făceau sacrificii mari pentru cauza adevărului și pentru a-i ajuta pe frații lor, care se aflau în întuneric. În felul acesta, prin distribuirea revistelor și a broșurilor publicate în alte limbi, se pregătea calea pentru o mare lucrare.