În data de 11 mai 1877, am plecat din Oakland, California, pentru a ne întoarce la Battle Creek, Michigan. Soțul meu primise o telegramă în care i se cerea să meargă la Battle Creek pentru a trata câteva probleme importante legate de lucrare. Ca răspuns la această solicitare, el s-a dus și s-a angajat într-o activitate serioasă de predicare și de scriere și a condus ședințe de comitet la biroul de editură Review, la colegiu și la sanatoriu, lucrând deseori până noaptea târziu. Această activitate l-a obosit îngrozitor. Starea continuă de tensiune psihică pregătea calea pentru o nouă cădere. Amândoi am simțit pericolul și am decis să mergem la Colorado pentru a beneficia de o perioadă de liniște și de odihnă.
În timp ce plănuiam călătoria, mi s-a părut că aud o voce care îmi spunea: „Puneți-vă armura. Am pentru voi o lucrare de făcut în Battle Creek”. Vocea mi s-a părut atât de clară, încât m-am întors fără să vreau pentru a vedea cine îmi vorbește. Nu am văzut pe nimeni, dar, simțind prezența lui Dumnezeu, inima mea s-a umplut de duioșie înaintea Lui. Când soțul meu a intrat în încăpere, i-am relatat frământarea mea. Am plâns și ne-am rugat împreună. Planul nostru era să plecăm peste trei zile, dar acum se schimbase.
Lucrările speciale pentru studenții colegiului
Încheierea anului școlar la Colegiul de la Battle Creek era aproape. Am fost foarte îngrijorată pentru studenți, deoarece mulți dintre ei fie erau neconvertiți, fie se îndepărtaseră de Dumnezeu. Am petrecut o săptămână lucrând pentru ei, organizând adunări în fiecare seară, în Sabat și în prima zi a săptămânii. Inima mea a fost mișcată când am văzut că locul de închinare era aproape plin de studenții de la școala noastră. Am încercat să-i conving că o viață de curăție morală și de rugăciune nu vor constitui o piedică pentru obținerea unei educații vaste în domeniul științei, ci mai degrabă vor îndepărta multe piedici din calea progresului lor intelectual. Dacă se vor angaja într-o relație personală cu Mântuitorul, dacă vor intra în școala lui Hristos și dacă vor fi niște elevi sârguincioși în această școală, viciul și imoralitatea vor fi alungate din mijlocul lor, iar rezultatul va fi o cunoaștere mai mare.
Școala noastră trebuie să aibă un nivel educațional mai înalt decât toate celelalte instituții de învățământ, oferindu-le tinerilor idei nobile și ținte pentru viață și educându-i în așa fel încât să aibă o cunoaștere corectă a îndatoririlor omului și a binecuvântărilor veșnice. Marele scop al înființării colegiului nostru a fost acela de a oferi concepții corecte, arătând armonia dintre știință și Biblie.
Domnul m-a întărit și a binecuvântat eforturile pe care le-am făcut pentru tineri. Un mare număr a venit în față pentru rugăciune. Din cauza lipsei de rugăciune și de veghere, unii dintre ei își pierduseră credința și dovada relației personale cu Dumnezeu. Mulți au mărturisit că, în urma acestei deciziei, au primit binecuvântarea lui Dumnezeu. Ca rezultat al adunărilor, un mare număr de tineri s-a prezentat pentru primirea botezului.
Adunările pentru prezentarea subiectelor medicale
Dar lucrarea mea în Battle Creek încă nu se încheiase. Am fost solicitată în mod insistent să iau parte la o adunare publică pe tema temperanței, o acțiune demnă de apreciat, la care participa un număr destul de mare de locuitori din Battle Creek. Această acțiune a implicat asociația Battle Creek Reform Club, cu șase sute de membri puternici, și Woman’s Christian Temperance Union, cu două sute șaizeci de membri. Pentru toți acești lucrători sârguincioși, Dumnezeu, Domnul Hristos, Duhul Sfânt și Biblia erau cuvinte familiare. Se realizase deja mult bine, iar activitatea celor implicați, sistemul în care lucrau și spiritul întrunirilor lor, promiteau o lucrare mai mare în viitor.
Cu ocazia marii expoziții Barnum din oraș, în data de 28 iunie, doamnele de la Woman’s Christian Temperance Union au avut o inițiativă cu un efect covârșitor în favoarea cumpătării și a reformei sănătății. Ele au organizat un restaurant uriaș cu produse culinare sănătoase pentru a servi mulțimea nenumărată de participanți, adunați din toată țara spre a vizita expoziția, împiedicându-i în felul acesta să viziteze barurile și cofetăriile, unde ar fi fost expuși ispitelor. Cortul gigantic, capabil să adăpostească cinci sute de persoane, care fusese folosit de Conferința Michigan în scopul adunărilor de tabără, a fost ridicat special pentru această ocazie. Aici au fost așezate între cincisprezece și douăzeci de mese pentru servirea oaspeților.
În data de 1 iulie, duminică dimineața, am fost invitată în marele cort să vorbesc despre cumpătarea creștină în prezența unui auditoriu de aproape cinci sute de persoane.
Adunările de tabără din Indiana
În perioada 9-14 august, am participat la adunările de tabără de lângă Kokomo, Indiana, însoțită de nora mea, Mary K. White. Soțului meu i-a fost imposibil să plece din Battle Creek. La această întrunire, Domnul m-a întărit pentru a lucra în modul cel mai serios. El mi-a dăruit o gândire limpede și puterea de a mă adresa poporului. În timp ce priveam înfățișarea nobilă și impunătoare a bărbaților și a femeilor care s-au adunat aici și îi comparam cu micul grup de credincioși de acum șase ani, dintre care cei mai mulți erau săraci și lipsiți de educație școlară, nu puteam decât să exclam: „Iată ce minune a făcut Domnul!”
Influența înnobilatoare pe care o are adevărul asupra vieții și caracterului celor ce îl primesc a fost exemplificată aici foarte convingător. În timp ce vorbeam, i-am invitat să se ridice în picioare pe toți aceia care fuseseră dependenți de tutun și renunțaseră definitiv la folosirea acestuia datorită luminii adevărului. Ca răspuns, s-au ridicat aproximativ treizeci și cinci, patruzeci de persoane, dintre care zece sau douăsprezece erau femei. Apoi i-am invitat să se ridice în picioare pe toți aceia cărora medicii le spuseseră că renunțarea la fumat le va fi fatală, deoarece se obișnuiseră cu stimulentele tutunului într-o asemenea măsură, încât nu vor fi în stare să trăiască fără fumat. Ca răspuns, s-au ridicat opt persoane, a căror înfățișare indica o stare de sănătate deplină a trupului și a minții. Cât de minunată este influența sfințitoare pe care o are acest adevăr, transformându-i în oameni cumpătați și puternici pe mulți dintre cei ce fuseseră dependenți de tutun, de vin și de alte obiceiuri dăunătoare!
Duminică, fratele J. H. Waggoner a vorbit foarte clar despre subiectul Sabatului în prezența unei adunări destul de numeroase. Trei tramvaie pline de călători aduseseră un număr mare de participanți la această întrunire. Oamenii erau foarte entuziasmați cu privire la subiectele despre cumpătare și sănătate. La ora 2:30, după-amiaza, eu am vorbit, în prezența unui auditoriu de aproape opt sute de persoane, despre stilul de viață sănătos, văzut din perspectiva morală și creștină. Am fost binecuvântată cu o claritate remarcabilă și am fost ascultată cu atenția cea mai mare de către audiența numeroasă.
Am lăsat la o parte stilul plictisitor al vorbitorilor obișnuiți și am început să prezint originile lipsei de cumpătare care predomină în familii, prin îngăduința față de poftele copiilor. Alimentația condimentată creează o dorința după stimulente tot mai puternice. Băiatul, al cărui gust este denaturat de o asemenea alimentație și care nu este învățat să-și stăpânească apetitul, va ajunge în anii de mai târziu sclavul alcoolului și al tutunului. A fost evidențiată datoria părinților de a-și educa copiii în lumina unor concepții corecte despre viață și despre responsabilitățile ei, precum și de a pune temeliile formării unui caracter creștin demn. Pentru a avea un succes deplin, marea lucrare de reformă a stilului de viață trebuie să înceapă în cămin.
Seara, fratele Waggoner a vorbit, în prezența unui auditoriu numeros și atent, despre semnele timpului. Mulți au observat că prezentarea lui, precum și predicile despre Sabat, stârniseră un interes nou și că ascultătorii s-au decis să cerceteze mai îndeaproape aceste subiecte.
Luni, le-am adresat oamenilor apelul de a-și dărui inima lui Dumnezeu. Aproape cincizeci de persoane au venit în față pentru rugăciune. În timpul adunării s-a manifestat cel mai profund interes, iar, ca rezultat, cincizeci de suflete au fost îngropate împreună cu Hristos în apa botezului.
Înainte, prin credință
Plănuiserăm să participăm la adunările de tabără din Ohio și din Western dar, având în vedere starea mea de sănătate, prietenii noștri au considerat că ar fi periculos, așa că am hotărât să rămânem la Battle Creek. Deoarece eram foarte bolnavă în cea mai mare parte a timpului, am început să urmez un tratament la sanatoriul din Battle Creek.
Soțul meu lucra fără încetare pentru progresul cauzei lui Dumnezeu în diferitele departamente ale lucrării, care își aveau sediul în Battle Creek. Treptat, înainte ca să ne dăm seama de lucrul acesta, el a ajuns într-o stare de epuizare. Într-o dimineață, devreme, a suferit un atac cerebral și era amenințat de paralizie. Am fost foarte înspăimântați de această suferință cumplită, dar Domnul a fost plin de har și ne-a ferit de boală. Cu toate acestea, atacul a fost urmat de o stare de oboseală fizică și psihică foarte accentuată și ni se părea imposibil să mai participăm la adunările de tabără din est, iar eu nu puteam să-mi las soțul singur, într-o stare de depresie psihică și cu sănătatea zdruncinată.
În ciuda acestei situații, nu îmi puteam găsi liniștea la gândul de a rămâne departe de câmpul de lucru. Am adus problema în rugăciune înaintea Domnului. Știam că Puternicul Vindecător era în stare să refacă atât sănătatea mea, cât și pe a soțului meu, dacă aceasta ar fi fost spre slava Lui. Amândoi am hotărât să mergem prin credință și să riscăm totul, bazându-ne pe făgăduințele lui Dumnezeu.
Adunările de tabără din est
Când am ajuns la Groveland, Mass., unde se desfășurau adunările, tocmai avea loc o întrunire excelentă. Erau instalate trei corturi mari, dintre care cel destinat întregului auditoriu avea dimensiunea de 80 x 125 de picioare (aprox. 25 x 40 de metri), iar în jurul acestora se aflau încă patruzeci și șapte de corturi mai mici. Adunările din Sabat au fost însoțite de cel mai profund interes. Biserica a fost înviorată și întărită, în timp ce conștiința păcătoșilor și a celor ce căzuseră de la credință a fost sensibilizată cu privire la pericolul în care se aflau.
Duminică dimineața, au început să sosească sute de oameni, venind cu trenul sau cu vaporul. Fratele Smith a vorbit despre problemele din est. Subiectul a fost deosebit de interesant, iar oamenii l-au ascultat cu atenția cea mai mare.
După-amiază, mi-a fost greu să ajung la amvon din cauza aglomerației. O mulțime de participanți stăteau în picioare, ne mai având locuri, iar în fața mea se întindea o mare de capete. Cortul uriaș era plin, iar afară era un zid viu, de mii de oameni. Plămânii și gâtul mă dureau foarte tare, totuși am avut încrederea că Dumnezeu mă va ajuta în această ocazie atât de importată. Domnul mi-a dat o mare libertate de exprimare, ajutându-mă să mă adresez mulțimii imense de ascultători, cărora le-am vorbit despre subiectul cumpătării creștine. În timp ce vorbeam, am uitat de oboseală și de durere și mi-am dat seama că oamenii nu ascultă cuvintele mele ca și când ar fi fost niște povești. Predica a durat mai bine de o oră și a beneficiat de cea mai mare atenție.
Luni dimineața, am organizat în cortul nostru o adunare de rugăciune pentru soțul meu. Am prezentat cazul lui înaintea Marelui Medic. A fost o oră prețioasă. Pacea cerului a coborât în sufletul nostru. În minte mi-au revenit cu insistență cuvintele: „Și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră”. (1 Ioan 5, 4.) Cu toții am simțit binecuvântarea lui Dumnezeu, revărsându-se asupra noastră.
Apoi ne-am adunat în cortul principal, soțul meu a venit cu noi și a vorbit puțin, rostind câteva cuvinte prețioase, venite dintr-o inimă plină de duioșie și de un adânc simțământ al harului și al bunătății lui Dumnezeu.
După aceea, ne-am reluat activitatea de unde o lăsaserăm în timpul Sabatului, iar dimineața am petrecut-o lucrând în special pentru cei păcătoși și pentru cei căzuți de la credință și două sute de persoane, de la copii de zece ani și până la bărbați și femei cu părul cărunt, au răspuns la apelul de a veni în față pentru rugăciune. Mai mult de douăzeci dintre ei au pășit pentru prima dată pe calea vieții. După-amiază, au fost botezate treizeci de persoane și un mare număr a amânat botezul până la întoarcerea acasă.
Luni seară, am participat la o adunare de tabără care s-a desfășurat în Danvers, Mass. În fața mea se afla un mare auditoriu. Eram prea obosită pentru a-mi organiza gândurile în mod coerent. Am simțit nevoia de ajutor și l-am cerut din toată inima. Știam că, dacă lucrarea mea fusese însoțită de un oarecare succes, aceasta se întâmplase numai datorită Celui Atotputernic.
În timp ce mă străduiam să vorbesc, Duhul Domnului a venit asupra mea. Deodată, am simțit un șoc în inimă, asemenea unei descărcări electrice, și toate durerile au dispărut imediat. Avusesem dureri de cap puternice, dar și acestea au fost îndepărtate în totalitate. Iritația din gât și tulburările de respirație au dispărut. Ca urmare a durerilor de inimă, mâna și brațul stâng îmi fuseseră aproape amorțite, dar acum și-au redobândit sensibilitatea obișnuită. Mintea îmi era limpede, sufletul îmi era plin de lumina și de dragostea lui Dumnezeu. Mi se părea că îngerii lui Dumnezeu se află la stânga și la dreapta mea, înconjurându-mă ca un zid de foc.
Înaintea mea se aflau niște oameni pe care, probabil, nu aveam să-i mai întâlnesc niciodată până la judecată, iar dorința de a fi mântuiți m-a determinat să vorbesc cu seriozitate și în temere de Dumnezeu, ca să nu fiu găsită vinovată de sângele lor. Am vorbit cu ușurință timp de o oră și zece minute. Domnul Isus a fost ajutorul meu și Numelui Său I Se cuvine toată slava. Auditoriul a fost foarte atent.
Marți ne-am întors la Groveland, ajungând după încheierea adunărilor. Corturile erau deja strânse, iar frații noștri își luau rămas-bun, fiind gata să urce în tren pentru a se întoarce acasă. Aceasta a fost una dintre cele mai bune adunări de tabără la care am participat vreodată.
După-amiază, fratele Haskell ne-a luat în trăsura lui și am pornit spre South Lancaster pentru a ne odihni puțin timp la el acasă.
Am hotărât să parcurgem o parte a călătoriei spre adunarea de tabără din Vermont, folosind mijloace de transport particulare, deoarece consideram că era mai bine așa pentru sănătatea soțului meu. Intenționam să oprim după-amiaza pe marginea drumului, să aprindem focul, să pregătim masa și să petrecem o oră de rugăciune. Nu vom uita niciodată aceste ore prețioase, pe care le-am petrecut în compania fratelui și a sorei Haskell, a sorei Ings și a sorei Huntley. Rugăciunile noastre s-au înălțat spre Dumnezeu pe întregul drum de la South Lancaster la Vermont. După o călătorie de trei zile, am luat trenul și ne-am continuat drumul.
Această adunare a constituit o binecuvântare deosebită pentru lucrarea din Vermont. Domnul mi-a dat puterea să le vorbesc oamenilor cel puțin o dată în fiecare zi.
De la Vermont, am plecat direct la adunarea de tabără din New York. Domnul m-a ajutat să mă exprim liber. Dar unii nu erau pregătiți să beneficieze de participarea la această întrunire. Ei nu au reușit să înțeleagă starea în care se aflau și nu L-au căutat pe Domnul cu seriozitate, mărturisindu-și păcatele și căderile și îndepărtându-se de fărădelegile lor. Unul dintre marile obiective ale adunărilor de tabără este acela de a-i ajuta pe frații noștri să înțeleagă pericolul de a fi suprasolicitați de grijile vieții. Când aceste privilegii rămân nefolosite, pierderea este mare.
Întoarcerea la Michigan și în California
Am revenit la Michigan și, după câteva zile, am plecat la Lansing pentru a participa la o adunare de tabără, care se desfășura pe o perioadă de două săptămâni. Aici am lucrat foarte intens și am fost susținută de Duhul Domnului. Am fost foarte binecuvântată de faptul că am putut să le vorbesc studenților, contribuind la salvarea lor. A fost o adunare remarcabilă. Duhul lui Dumnezeu a fost prezent de la început și până la sfârșit. Ca rezultat, au fost botezate o sută treizeci de persoane. O mare parte dintre acestea erau studenți ai colegiului nostru. Ne-am bucurat să vedem descoperirea mântuirii lui Dumnezeu în această adunare. După ce am petrecut câteva săptămâni la Battle Creek, am decis să traversăm câmpia, călătorind spre California.