Mi-a fost foarte teamă să particip la adunarea de tabără din California, dar existau solicitări urgente care mă invitau la adunările de tabără din est. Având în vedere starea de lucruri care îmi fusese descrisă cu privire la zona estică, știam că trebuie să îmi prezint mărturia acolo, în special pentru frații noștri din Conferința New England, și simțeam că nu îmi pot permite să rămân o perioadă mai lungă în California.
În data de 28 iulie 1878, am plecat din Oakland, California, îndreptându-mă spre est, însoțită de nora mea Emma L. White și de sora Edith Donaldson. Pe drum, am predicat în Sacramento Sunday, fiind ascultată de o adunare atentă, iar Domnul mi-a dat libertatea de a le vorbi oamenilor din Cuvântul Său. Luni, am luat din nou trenul, oprindu-ne la Reno, Nevada, unde am predicat marți seara.
În Colorado
Pe drumul de la Denver la Walling’s Mills, stațiunea de munte în care soțul meu își petrecea lunile de vară, am făcut un popas la Boulder City, unde am participat cu bucurie la o serie de adunări susținute de fratele Cornell într-un cort mare. Am beneficiat de o plăcută odihnă în casa confortabilă a sorei Dartt. Cortul fusese închiriat în scopul organizării unor seminarii de sănătate și, fiind invitată în mod special, eu am vorbit în fața unei audiențe foarte atente, care umplea cortul.
Luni, în data de 8 august, l-am întâlnit pe soțul meu și l-am găsit mult mai sănătos, voios și activ, motiv pentru care m-am simțit mulțumitoare față de Dumnezeu.
Familia noastră era prezentă în întregime în acea localitate montană, cu excepția fiului nostru Edson. Soțul meu și copiii s-au gândit că era necesar ca eu să mă odihnesc, deoarece eram foarte obosită după activitatea aproape neîntreruptă de la adunarea de tabără din Oregon, dar mintea mea era stăpânită de gândul că trebuie să particip la adunările de tabără din est, și îndeosebi la cea din Massachusetts.
Primisem o scrisoare de la fratele Haskell, în care ne invita în mod insistent să participăm amândoi la adunarea de tabără, dar, în cazul în care soțul meu nu putea să vină, dorea să merg cel puțin eu, dacă era posibil. I-am citit soțului meu scrisoarea și, după câteva momente de tăcere, mi-a spus: „Ellen, va trebui să participi la adunarea de tabără din New England”.
În ziua următoare, Edith Donaldson și cu mine ne-am pregătit bagajele. La ora două dimineața, în lumina lunii, am plecat spre gară și, la șase și jumătate, am urcat în tren, îndreptându-ne spre Black Hawk. Călătoria a fost cumplită din cauza căldurii intense.
Când am ajuns la Battle Creek, ni s-a spus că eram programată să vorbesc duminică seara în cortul imens care fusese instalat în curtea colegiului. Cortul a fost plin până la refuz și m-am simțit îndemnată să le adresez participanților apeluri stăruitoare. La Battle Creek, am rămas doar puțină vreme, după care, însoțită de sora Mary Smith Abbey și de fratele E. W. Farnsworth, am plecat din nou în călătoria spre est.
Conferința de la New England
Când am ajuns la Boston, frații Wood și Haskell ne-au întâmpinat, însoțindu-ne până la Ballard Vale, unde era locul de întrunire. Acolo, vechii noștri prieteni ne-au spus un bun venit călduros. Desfășurarea adunărilor necesita multă muncă. De la ultima noastră adunare de tabără, se înființaseră mai multe biserici noi. Suflete prețioase acceptaseră adevărul și trebuiau îndrumate spre o cunoaștere mai profundă și mai cuprinzătoare a religiei practice.
Într-una dintre ocazii, am vorbit despre adevărata sfințire ca nefiind altceva decât o moarte zilnică față de eu și o conformare zilnică față de voia lui Dumnezeu. În timp ce mă aflam în Oregon, mi-a fost arătat că unele dintre bisericile tinere din Conferința New England erau în pericolul de a denatura învățătura privitoare la sfințire. Unele dintre ele urmau să fie înșelate de o interpretare greșită a acestei doctrine, în timp ce altele, cunoscând influența ei înșelătoare, își vor da seama de pericolul în care se află și se vor îndepărta de ea. Sfințirea descrisă de apostolul Pavel se află într-un conflict continuu cu eul. El a spus: „În fiecare zi mor”. (1 Corinteni 15, 31 -- versiunea engleză.) Voința și dorințele lui se aflau într-un conflict neîncetat cu datoria lui și cu voia lui Dumnezeu. În loc de a urma propria înclinație, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât de neplăcută și de chinuitoare era aceasta pentru firea lui pământească.
Le-am adresat un apel tuturor celor care doreau să fie botezați și i-am invitat să vină în față pe cei care păzeau Sabatul pentru prima dată. Au răspuns douăzeci și cinci de persoane care au dat o mărturie excelentă și, înainte de încheierea adunării de tabără, douăzeci și două au primit botezul.
Am fost bucuroși să-i întâlnim aici pe vechii noștri prieteni, pe care îi cunoșteam de treisprezece ani. Mult apreciatul nostru frate Hastings era profund interesat de cunoașterea adevărului, ca întotdeauna. Am avut plăcerea să o întâlnim pe sora Temple, pe sora Collins din Dartmouth, Mass., și pe fratele și sora Wilkinson, în a căror casă am fost găzduiți cu ocazia primei noastre lucrări de vestire a soliei celui de-al treilea înger.
Adunarea din Maine
Marți dimineața, în data de 3 septembrie, am plecat din Ballard Vale pentru a participa la adunarea de tabără din Maine. Ne-am bucurat de odihnă în casa fratelui Morton, lângă Portland. El și buna sa soție au făcut ca șederea noastră să fie foarte plăcută. Am ajuns în tabăra din Maine înainte de începerea Sabatului și am fost fericiți să-i întâlnim aici pe câțiva dintre prietenii cu experiență ai lucrării Domnului. Unii se află întotdeauna la datorie, indiferent dacă este soare sau furtună. Dar există o altă categorie de creștini cei de vreme bună. Când totul merge bine și au sentimente plăcute, sunt zeloși și înflăcărați, dar când apar nori și se confruntă cu situații neplăcute, nu mai găsesc nimic de făcut sau de spus. Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra lucrătorilor activi, în timp ce aceia care nu au făcut nimic nu au beneficiat de întrunire, așa cum ar fi putut. Domnul a fost cu slujitorii Lui, care au lucrat cu credincioșie, propovăduind atât doctrina, cât și subiecte practice.
La Battle Creek
Adunarea Conferinței Generale a avut loc la Battle Creek în perioada 2-14 octombrie 1878. Mai mult de patruzeci de pastori au fost prezenți. Toți am fost fericiți să-i întâlnim aici pe frații Andrews și Bourdeau din Europa și pe fratele Loughborough din California. La această întrunire, a fost reprezentată lucrarea din Europa, din California, din Texas, Alabama, Virginia, Dakota și Colorado și din toate statele nordice, de la Maine la Nebraska.
Cu această ocazie, am fost fericită să mă alătur soțului meu în lucrare, iar puterile mele sporeau pe măsură ce se desfășura întrunirea.
În miercurea celei de a doua săptămâni a adunării, câțiva dintre noi s-au unit în rugăciune pentru o soră care trecea printr-o stare de descurajare. În timp ce ne rugam, eu am fost deosebit de binecuvântată. Domnul mi Se părea foarte aproape. Am fost răpită într-o viziune a slavei lui Dumnezeu și mi-au fost descoperite multe lucruri.
Adunările s-au desfășurat într-o atmosferă solemnă și au beneficiat de cel mai adânc interes. Mai multe persoane dintre angajații casei noastre de editură au fost convinse de adevăr și au prezentat mărturii clare și inteligente. Cei necredincioși s-au convertit și și-au ocupat locul sub steagul Prințului Emanuel. Această adunare a însemnat o biruință decisivă. Până la încheiere, s-au botezat o sută douăsprezece persoane.
Adunările de tabără din Kansas
În data de 23 octombrie, am plecat din Battle Creek, însoțită de nora mea, Emma White, pentru a participa la adunarea de tabără din Kansas. Am călătorit cu trenul până la Topeka, de unde ne-am continuat drumul cu o trăsură particulară, mergând douăsprezece mile până la Richland, unde se desfășura întrunirea. Când am ajuns, corturile fuseseră deja instalate într-o dumbravă. Deoarece era spre sfârșitul toamnei, se făcuseră pregătiri serioase pentru vremea răcoroasă și, în fiecare cort, se afla câte o sobă.
În Sabat dimineața a început să ningă, dar nici una dintre adunări nu a fost suspendată. Stratul de zăpadă ajunsese de 2-3 cm, iar aerul era foarte rece. Femeile care aveau copii mici s-au adunat în jurul sobelor. Era impresionant să-i vezi pe cei o sută cincizeci de oameni veniți la o adunare ce se desfășura în condiții atât de nefavorabile. Unii fuseseră nevoiți să călătorească două sute de mile, folosind mijloace de transport particulare. Toți păreau înfometați după pâinea vieții și însetați după apele mântuirii.
Fratele Haskell a vorbit vineri după-amiază și seara. Eu am vorbit în Sabat dimineața, adresându-le cuvinte de încurajare tuturor celor ce făcuseră un efort atât de mare pentru a participa la întrunire. Le-am spus că, pe cât de nemiloasă va fi vremea, pe atât de mare va fi nevoia noastră de a primi căldura prezenței lui Dumnezeu. Viața aceasta poate fi asemănată, în cel mai bun caz, cu o iarnă creștină, iar furtunile reci ale iernii -- dezamăgirile, pierderile, durerea, teama -- sunt partea noastră pe acest pământ, dar speranța noastră merge mai departe, spre vara creștină, când vom schimba clima și, lăsând în urmă toate vânturile reci și furtunile violente, vom intra în acele locașuri pe care Domnul Isus a plecat să le pregătească pentru cei ce Îl iubesc.
Întrunirea s-a încheiat marți dimineața, iar noi am plecat la Sherman, Kansas, unde era programată o altă adunare de tabără. A fost o întâlnire folositoare și interesantă, deși au participat doar în jur de o sută de frați și surori. Întrunirea avea scopul de a constitui o adunare generală a tuturor celor ce erau răspândiți. Unii dintre cei prezenți veneau din Kansas-ul de Sud, Arkansas, Kentucky, Missouri, Nebraska și Tennessee. Aici m-am întâlnit cu soțul meu și am plecat împreună la Dallas, Texas, în compania fratelui Haskell și a nurorii noastre.
Vizita în Texas
Joi am mers la fratele McDearman din Grand Prairie. În acest loc, nora noastră s-a întâlnit cu părinții ei, cu fratele și cu sora ei, care fuseseră cu toții foarte aproape de moarte, din cauza unei febre ce se răspândise în vara trecută pe întregul teritoriu al statului. Am simțit o deosebită plăcere să slujim nevoilor acestei familii suferinde, care ne ajutase cu multă bunăvoință în suferința noastră din anii trecuți. Când am plecat de la ei pentru a participa la adunarea de tabără de la Plano, din 12-19 noiembrie, starea sănătății lor devenise mai bună. La adunarea de tabără, am fost bucuroși să ne întâlnim cu vechii noștri prieteni, fratele R. M. Kilgore și soția sa, și am fost foarte încântați să găsim un mare număr de frați adunați pentru ocazia aceea. Nici o altă audiență nu a primit vreodată mărturia mea cu o așa de mare deschidere și sinceritate. Am început să fiu profund interesată de lucrarea desfășurată în marele stat Texas.