În dimineața zilei de 23 octombrie 1879, pe la ora două, Duhul Domnului a venit asupra mea și am avut o viziune cu privire la judecata viitoare. Nu reușesc să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie lucrurile pe care le-am văzut și efectul pe care l-au avut asupra mea.
Mi se părea că a venit ziua cea mare a judecății lui Dumnezeu. De zeci de mii de ori câte zece mii erau adunați în jurul unui tron imens, pe care ședea un Om cu o înfățișare maiestuoasă. În fața Lui au fost deschise mai multe cărți, iar pe coperta fiecăreia erau înscrise cu litere de aur, care păreau ca niște flăcări de foc, cuvintele: „Registrul Cerului”.
Apoi a fost deschisă una dintre aceste cărți, care conținea numele celor ce pretindeau a crede adevărul. Am pierdut imediat din vedere milioanele nenumărate de făpturi care se aflau în jurul tronului, iar atenția mi-a fost atrasă spre cei care se declarau a fi copii ai luminii și ai adevărului. În timp ce se rostea numele acestor persoane, unul câte unul, menționându-se faptele lor bune, înfățișarea lor se lumina de o bucurie sfântă, care se reflecta în toate direcțiile. Dar nu această scenă m-a impresionat cel mai mult.
A fost deschisă o altă carte, în care erau înscrise păcatele celor ce pretindeau a crede adevărul. Sub titlul general „Egoism”, urmau toate celelalte păcate. Deasupra fiecărei coloane, era câte un titlu și sub acesta, în dreptul fiecărui nume, erau înscrise păcatele mai mici. Sub „Lăcomie”, se aflau falsitatea, hoția, jaful, frauda și avariția. Sub „Ambiție”, erau mândria și extravaganța. „Gelozia” se afla în capul listei răutății, a invidiei și a urii, iar „Necumpătarea” deschidea o serie lungă de păcate îngrozitoare, ca: lascivitatea, adulterul, îngăduirea pasiunilor josnice etc. Când am văzut toate acestea, m-am umplut de o teamă de nedescris și am strigat: „Cine poate fi mântuit? Cine va fi găsit neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Cine are hainele nepătate? Cine este fără greșeală în ochii unui Dumnezeu sfânt și curat?”
În timp ce întorcea paginile registrului încetul cu încetul, ochii Celui Sfânt, care Se afla pe tron, s-au oprit pentru o clipă asupra câtorva persoane. Privirea Lui părea că pătrunde până în adâncul sufletului lor și, în același moment, fiecare cuvânt și fiecare faptă a vieții le revenea în memorie cu atâta claritate, ca și când le-ar fi văzut scrise cu litere de foc. Au început să tremure, iar fața le-a devenit palidă....
Una dintre categorii conținea numele unora care fuseseră asemenea unor legume. Când ochii pătrunzători ai Judecătorului s-au oprit asupra lor, păcatele neglijenței lor au fost dezvăluite cu claritate. Cu buze tremurătoare și palide, acești oameni au recunoscut că trădaseră încrederea sfântă care le fusese acordată. Ei beneficiaseră de avertizări și de privilegii, dar nu le ascultaseră și nici nu își schimbaseră atitudinea. Acum, înțelegeau că au abuzat de mila lui Dumnezeu….
Apoi au fost amintite numele tuturor celor care au avut adevărul…. Pe una dintre paginile registrului, sub titlul „Credincioșie”, se afla înscris numele soțului meu. Viața și caracterul lui, precum și toate evenimentele experienței noastre îmi reveneau în minte într-o manieră vie. Voi menționa câteva dintre aspectele care m-au impresionat. Mi-a fost arătat că Dumnezeu îl pregătise pe soțul meu pentru o lucrare specială și că Providența Sa ne unise cu scopul de a duce mai departe această lucrare. Prin intermediul Mărturiilor Duhului Său Sfânt, El i-a dăruit soțului meu o mare lumină, l-a avertizat, l-a mustrat și l-a încurajat și, datorită puterii harului Său, am fost făcuți în stare să ne îndeplinim partea în lucrare încă de la începutul ei. În mod minunat, Dumnezeu a păstrat sănătatea mintală a soțului meu, în ciuda faptului că puterile lui fizice ajunseseră de multe ori la epuizare totală.
Dumnezeu să fie slăvit pentru curajul nobil și pentru integritatea neclintită a soțului meu în apărarea binelui și în condamnarea greșelilor. La începutul lucrării, a fost nevoie de tărie și intransigență și acestea au fost necesare pe tot parcursul dezvoltării ei, de la o etapă la alta. Soțul meu stătuse în apărarea adevărului, fără să cedeze nici măcar la un singur principiu pentru a-i face pe plac nici chiar celui mai bun prieten. El a avut un temperament aprins, a fost îndrăzneț și fără teamă atât în acțiunile întreprinse, cât și în vorbire. Adesea, acest temperament l-a făcut să se confrunte cu dificultăți pe care, de cele mai multe ori, le-ar fi putut evita. Din cauza temperamentului său foarte diferit de al oamenilor cu care era asociat în activitate, el a fost obligat să ia o poziție categorică, să fie mai hotărât și să vorbească într-un mod mai îndrăzneț și mai sever.
Dumnezeu i-a dat puterea de a concepe și de a executa planuri care aveau nevoie de tenacitate și hotărâre, pentru că soțul meu nu a ezitat să exercite aceste calități, angajându-se în acțiuni îndrăznețe în vederea progresului lucrării lui Dumnezeu. Uneori, firea lui pământească s-a manifestat în îndeplinirea lucrării lui Dumnezeu, dar când Duhul Sfânt a luat în stăpânirea gândirea lui, el a fost o unealtă foarte eficientă în mâinile Domnului pentru dezvoltarea cauzei Sale. Soțul meu a avut concepții înalte despre cerințele Domnului pentru toți cei care declarau că poartă numele Său -- despre datoria lor de a sta în apărarea văduvei și a sărmanului, de a fi buni cu săracii și de a-i ajuta pe cei nevoiași. El era gata să apere cu toată inima interesele fraților săi, pentru ca nimeni să nu obțină un avantaj nedrept de pe urma lor.
Am văzut de asemenea înscrise în Registrul Cerului eforturile serioase ale soțului meu în vederea înființării și dezvoltării instituțiilor noastre. Adevărul răspândit prin publicații era asemenea razelor de lumină ale soarelui care ajung pretutindeni. Această lucrare a fost începută și dusă mai departe cu un mare sacrificiu de energie și de resurse financiare.
Vremuri de încercare și strâmtorare
Când boala a venit asupra soțului meu, alți oameni au fost aleși să preia responsabilitățile lui. Aceștia au început cu intenții bune, dar nu învățaseră niciodată până atunci lecția renunțării la sine.
Dacă ar fi înțeles nevoia de a cere zilnic cu stăruință ajutorul lui Dumnezeu și de a se dedica lucrării cu tot sufletul și fără egoism, nu depinzând de ei înșiși, ci de înțelepciunea lui Dumnezeu, ei ar fi dovedit că lucrările lor erau îndeplinite prin Dumnezeu. Dacă ar fi ascultat mustrările și sfaturile, care le erau adresate când nu împlineau Duhului lui Dumnezeu, ei ar fi fost feriți de păcat.
Un om care este cinstit înaintea lui Dumnezeu este corect și cu semenii lui, fără a ține cont de interesele personale. Faptele exterioare sunt o exprimare fidelă a principiilor interioare. Mulți dintre cei pe care Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa au fost încercați și verificați, iar unii sunt încercați chiar acum.
Dumnezeu ne-a încercat și pe noi, trecându-ne prin cuptorul suferințelor, dar, după aceea, i-a redat soțului meu sănătatea și i-a dăruit claritate și putere intelectuală pentru a plănui și pentru a realiza mai mult decât înainte de suferință. Când își simțea propria slăbiciune și lucra în temere de Dumnezeu, Domnul Însuși era puterea lui. Fiind prompt în vorbire și în fapte, el a promovat reforme care, în alte condiții, ar fi fost mult amânate. El a făcut multe donații substanțiale, deoarece se temea că banii ar putea deveni o ispită.
Un apel adresat purtătorilor de poveri
Dumnezeu ne-a încredințat o lucrare precisă, și anume să le vestim oamenilor mărturia prin scrieri și prin predicare, dar este necesar să vină și alți slujitori ca să poarte răspunderi pentru cauza Lui. Ei nu trebuie să se descurajeze, ci să se străduiască să învețe din orice nereușită aparentă cum să aibă succes în efortul următor. Și, dacă sunt în legătură cu Izvorul înțelepciunii, ei se vor bucura de un succes sigur.
Dumnezeu le încredințează responsabilități unor oameni cu mai puțină experiență, pe care îi pregătește să devină purtători de poveri, să îndrăznească și să-și asume riscuri.
Toți cei care se află în poziții de răspundere trebuie să înțeleagă faptul că, înainte de toate, au nevoie de puterea lui Dumnezeu și numai după aceea pot avea autoritate în fața oamenilor. Dacă doresc să primească înțelepciune, capacitate de previziune, discernământ și o inteligență ascuțită, toți cei ce plănuiesc și execută planuri pentru instituțiile noastre au nevoie de o legătură strânsă cu Cerul. Domnul este lăsat de o parte mult prea mult, când de fapt totul depinde de binecuvântarea Sa. Dumnezeu ascultă cererile lucrătorilor care renunță la ei înșiși și trudesc pentru înaintarea cauzei Sale. El S-a coborât până acolo, încât a vorbit față în față cu sărmanele ființe muritoare.
Întrevederea personală pe care Moise a avut-o cu Dumnezeu și favoarea care i-a fost acordată de a vedea manifestarea glorioasă a slavei Sale au făcut ca fața lui să reflecte slava cerului cu atâta putere, încât poporul Israel nu s-a putut uita la el. Când a coborât de pe munte, Moise arăta ca un înger strălucitor din ceruri. Această experiență personală a cunoașterii lui Dumnezeu a însemnat pentru el, în calitate de conducător al poporului Israel, mai mult decât întreaga educație de care beneficiase în școlile egiptenilor. Intelectul cel mai strălucit, studiul cel mai asiduu și elocvența cea mai înaltă nu pot înlocui niciodată înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în viața celor ce poartă responsabilitățile cauzei Sale. Nimic nu poate înlocui harul lui Hristos și cunoașterea voinței lui Dumnezeu.
Dumnezeu a asigurat toate mijloacele pentru ca omul să poată primi un ajutor pe care numai El i-l poate oferi. Dacă va îngădui ca munca lui să-l facă atât de grăbit, de împovărat și de confuz, încât să nu mai aibă timp pentru devoțiune și rugăciune, omul va face greșeli. Dacă nu se vor așeza sub stindardul ridicat de Isus Hristos împotriva lui Satana, cei angajați în lucrarea importantă pentru timpul acesta vor fi biruiți de vrăjmaș.
Toți cei care lucrează în instituțiile noastre denominaționale au privilegiul de a fi într-o relație strânsă cu Dumnezeu și, dacă nu reușesc să aibă această relație cu Dumnezeu, ei se vor dovedi nepotriviți pentru îndeplinirea responsabilităților care le-au fost încredințate. Mijlocul care a fost pregătit pentru noi toți prin Hristos a fost jertfa deplină și desăvârșită -- o jertfă neprihănită. Sângele Lui poate curăți pata cea mai pregnantă. Dacă ar fi fost doar un om, am fi avut o scuză pentru lipsa noastră de credință și de ascultare. El a venit pentru a salva ce era pierdut. Noi nu vom fi pregătiți pentru marea lucrare care trebuie să fie îndeplinită în acest timp, decât dacă lucrăm într-o strânsă legătură cu Dumnezeu și dacă rugăciunile noastre fierbinți și stăruitoare se înalță continuu la tronul harului.
Dumnezeu pregătește oameni care să poarte răspunderi, ca să plănuiască și să lucreze, iar soțul meu nu trebuie să stea în calea lor. El nu poate cuprinde în mâinile sale întreaga lucrare a lui Dumnezeu, ea este prea vastă. Este nevoie de multe minți și de multe mâini, care să plănuiască și să lucreze, sacrificând totul. Din cauza lipsei de experiență, se vor face greșeli, dar, dacă lucrătorii se vor afla în legătură cu Dumnezeu, El le va dărui o înțelepciune tot mai mare. Niciodată de la crearea lumii, nu au fost în joc interese mai importante ca acum și toate acestea depind de lucrarea oamenilor care cred și vestesc ultima solie de avertizare a lumii.