Distrugerea prin foc, într-un singur an, a clădirilor principale a două dintre instituțiile principale din Battle Creek, Mich., a condus la un studiu cu privire la avantajele de care ar putea beneficia lucrarea lui Dumnezeu printr-o mutare a centrelor denominaționale și a biroului de editură Review and Herald.
Această idee s-a răspândit încă înainte de adunarea delegaților la sesiunea Conferinței Generale din 1903. Frații au fost îndemnați să-și exprime liber convingerile cu privire la cea mai bună cale de urmat. În timp ce se consfătuiau în privința aceasta, sora White, care se afla printre participanți în calitate de delegat, a adus o mărturie hotărâtă în favoarea adoptării unei decizii care ar fi condus la o răspândire mult mai mare a adevărurilor soliei îngerului al treilea. Ea a atras atenția asupra sfaturilor pe care le repetase adesea, de a înființa centre de influență în puncte strategice și de a organiza o distribuire înțeleaptă a forței de lucru, în loc de a pune în aplicare planurile care tindeau spre centralizare. Centrele aveau să fie consolidate, dar punțile de legătură trebuiau să fie mult mai extinse. Din centrele înființate, influența adevărului prezent urma să ajungă în toată lumea. Sora White spunea:
„Sunt dispuși cei ce s-au stabilit în mare număr în Battle Creek să asculte vocea lui Dumnezeu care le vorbește? Înțeleg ei că trebuie să plece în alte locuri, răspândindu-se, astfel încât să poată duce cu ei cunoașterea adevărului și să poată câștiga o experiență diferită de aceea pe care au avut-o până acum?
Ca răspuns la întrebarea cu privire la mutarea în alte locuri, eu am răspuns: Da! Biroul de conducere al Conferinței Generale și cel al lucrării de publicare să fie mutate din Battle Creek. Nu știu unde va fi acest loc, pe coasta Atlanticului sau în altă parte, dar, în această privință, voi spune: Nu așezați nici măcar o piatră sau o cărămidă în Battle Creek, pentru a reconstrui biroul editurii Review. Dumnezeu are un loc mai bun pentru această lucrare.” -- The General Conference Bulletin, 6 aprilie, 1903, 85.
Din Battle Creek spre est
Înainte ca sesiunea Conferinței Generale din 1903 să se încheie, delegații au votat:
„Birourile Conferinței Generale vor fi mutate din Battle Creek, Mich., într-un alt loc favorabil activităților sale, în statele de pe coasta Atlanticului”. -- Idem, 67, 103.
Curând după încheierea sesiunii Conferinței, Comitetul Conferinței Generale a luat următoarea decizie:
„Votat. Suntem de acord cu așezarea birourilor centrale ale conducerii Conferinței Generale în apropierea orașului New York”. -- The Review and Herald, 12 mai, 1903, p. 16.
De asemenea, cu ocazia celei de a patruzeci și treia adunări anuale, desfășurată în data de 21 aprilie 1903, Review and Herald Publishing Association, a adoptat recomandările în vederea transferului activității asociației în același loc, în statele din est.
În cadrul dezbaterilor cu privire la aceste recomandări, a fost reamintit obiectivul stabilit în timpul sesiunii Conferinței Generale, și anume așezarea instituțiilor în acele locuri unde pot realiza cel mai bine misiunea de a vesti solia celui de-al treilea înger și în întreaga lume. Așa cum declara unul dintre membrii Comitetului de propuneri, în susținerea recomandărilor primite:
„De ce discutăm noi despre mutarea acestei instituții? Oare nu trebuie să ne așezăm într-un loc unde să putem îndeplini în modul cel mai eficient lucrarea care ne-a fost încredințată? Nu trebuie să ne așezăm acolo unde … putem să grăbim transmiterea soliei în întreaga lume, realizând încheierea glorioasă a lucrării noastre?” -- Supliment la The Review and Herald, 28 aprilie, 1903, p. 7.
În căutarea unui loc
Ca etapă preliminară în aducerea la îndeplinire a recomandărilor Conferinței Generale și a acționarilor Asociației Review and Herald, au fost aleși câțiva reprezentanți care urmau să alcătuiască un comitet însărcinat cu găsirea unui loc potrivit. Înainte de a-și începe lucrările, i-au scris sorei White, solicitându-i să le comunice orice lumină specială cu privire la locul exact, în care ar trebui să fie transferată activitatea de publicații. În primul răspuns la solicitarea lor, sora White scria:
„Nu am nici o lumină specială, cu excepția aceleia pe care deja ați primit-o în legătură cu New York-ul și cu celelalte orașe mari, în care nu s-a lucrat încă. Trebuie să se facă eforturi categorice în Washington, D. C. Este trist că raportul a rămas același, evidențiind cât de puțin s-a făcut acolo. Cel mai bine ar fi să vă gândiți la ce s-ar putea face pentru acest oraș și să descoperiți cele mai bune variante de lucru.
În trecut s-a adus o mărturie clară cu privire la nevoia de a face eforturi categorice în vederea vestirii adevărului pentru locuitorii Washington-ului….
Fie ca Domnul să ne ajute să acționăm cu înțelepciune și cu rugăciune. Sunt sigură că El dorește ca noi să știm cât mai curând unde ar trebui să amplasăm casa de editură. Sunt mulțumită de faptul că singura noastră cale de a fi în siguranță este aceea de a fi gata să ne mutăm acolo unde se va muta norul. Să ne rugăm ca El să ne îndrume. În providența Sa, Domnul ne-a arătat că dorește să plecăm din Battle Creek....
New York-ul are nevoie de lucrarea noastră, dar nu pot spune dacă trebuie sau nu să așezăm casa de editură acolo. Nu pot considera lumina primită până acum ca fiind suficient de explicită în favoarea acestei mutări.
Să ne înălțăm inimile în rugăciune spre Dumnezeu, cu încrederea că El ne va călăuzi. Ce altceva am putea face? Să așteptăm ca El să ne indice locul unde trebuie să fie înființată casa de editură. Nu trebuie să avem nici o preferință personală, ci să-L căutăm pe Domnul și să-L urmăm acolo unde ne va conduce”. -- The Review and Herald, 11 august, 1903, p. 6.
În data de 18 mai 1903, comitetul pentru stabilirea amplasamentului s-a întrunit în New York City, și-a alcătuit planurile și a început imediat o cercetare a proprietăților aflate în zonele suburbane și în Sound, până la nord de Hudson. Ei și-au continuat cercetarea zi după zi, până când căutarea unui loc potrivit nevoilor lor a devenit disperată. Doi dintre membri se întorseseră deja la Battle Creek, când a sosit o a doua scrisoare din partea sorei White, în care era adresată o nouă îndrumare, după cum urmează:
„În timpul nopții trecute mi-au fost prezentate mai multe aspecte referitoare la pericolele noastre prezente și mi-au fost clar înfățișate câteva lucruri cu privire la lucrarea noastră de publicații.
În timp ce suntem în căutarea unui loc pentru Casa de Editură Review and Herald, frații noștri trebuie să ceară stăruitor ajutorul Domnului. Să acționeze cu mare precauție, cu atenție și rugăciune și cu un simțământ continuu al propriei neputințe. Nu trebuie să depindem de judecata omenească, ci să căutăm înțelepciunea pe care o dă Dumnezeu….
Cu privire la stabilirea instituției în New York, trebuie să spun: Fiți atenți. Nu sunt de părere că aceasta trebuie să fie în apropiere de New York. Nu pot oferi toate argumentele, dar sunt sigură că orice loc aflat la o distanță de treizeci de mile de acel oraș va fi prea aproape. Cercetați împrejurimile altor locuri. Sunt sigură că avantajele oferite de Washington, D. C., ar trebui să fie cercetate cu atenție.
Lucrătorii implicați în activitatea casei de editură trebuie să fie supravegheați îndeaproape. Tinerii și tinerele noastre nu trebuie să fie angajați în slujbe în care vor fi expuși pericolului de a fi ispitiți de Satana.
Nu ar trebui să plasăm această instituție într-un oraș, nici în cartierele de la marginea acestuia. Ea trebuie să fie așezată într-o zonă rurală, unde să fie înconjurată de teren liber. De asemenea, aranjamentele pentru această așezare trebuie să ia în considerare clima. Instituția trebuie să fie amplasată într-o zonă în care atmosfera este cât mai favorabilă sănătății. Acestui aspect trebuie să i se acorde un loc important în evaluările noastre, deoarece oriunde ar fi locul în care se va înființa biroul editurii, trebuie să fie făcute pregătirile pentru organizarea unui mic sanatoriu și pentru înființarea unei mici școli agricole. Prin urmare, trebuie să găsim un loc în care să existe suficient spațiu în vederea acestor obiective. Să nu ne stabilim sediul într-un centru aglomerat.
Frații mei, începeți lucrarea cu înțelepciune. Fiecare aspect trebuie să fie luat în considerare cu atenție și rugăciune. După multă rugăciune și consultare frecventă unii cu alții, acționați în acord cu cea mai bună judecată a majorității. Fiecare lucrător să-l susțină pe celălalt. Nu renunțați și nu vă descurajați. Păstrați-vă sensibilitatea și claritatea însușirilor perceptive, învățând continuu de la Domnul Hristos, Învățătorul care nu poate greși”. -- The Review and Herald, 11 august, 1903.
Pentru că în vecinătatea New York-ului nu s-a găsit nimic corespunzător cu cerințele lor și pentru că în ambele scrisori fuseseră sfătuiți să studieze avantajele Washington-ului, unii dintre membrii comitetului au hotărât să meargă până în acest oraș, deși aveau slabe speranțe că vor găsi ce doreau. Însă au avut o surpriză fericită.
„Nu a trecut mult timp de la începerea căutărilor”, scria unul dintre membrii comitetului, „până când în mintea noastră a început să se strecoare convingerea că, în cele din urmă, Washington-ul ar putea fi locul potrivit pentru amplasarea cartierului general. Cu cât continuam să cercetăm mai mult, cu atât această convingere devenea tot mai adâncă. Am ajuns la concluzia că aici condițiile erau mult mai corespunzătoare cu sfaturile primite, decât tot ce găsiserăm în alte zone”. -- The Review and Herald, 20 august, 1903.
Nu mult timp după ce ajunseseră la această convingere, frații au primit o a treia scrisoare de la sora White, în care declara:
„Ne-am rugat pentru lumină cu privire la locul de așezare a lucrării noastre în est, iar lumina a venit într-un mod clar. Mi-a fost descoperit că ni se vor oferi spre vânzare locuri care fuseseră cumpărate cândva de către oameni foarte bogați. Proprietarii acestor locuri au murit sau atenția lor a fost atrasă spre alte obiective, iar proprietatea lor era oferită spre vânzare la un preț foarte mic.
Cu privire la Washington, doresc să spun că instituțiile care mărturisesc despre Dumnezeu ar fi trebuit să fie înființate cu douăzeci de ani în urmă în acel oraș sau cel puțin în zonele învecinate….
Noi suntem în întârziere cu mulți ani în ce privește vestirea soliei de avertizare în orașul care este capitala națiunii noastre. Domnul mi-a prezentat orașul Washington din nou și din nou, ca fiind un loc neglijat din motive inexplicabile…. Dacă există un loc, mai presus de oricare altul, unde ar trebui să se înființeze un sanatoriu și unde ar trebui să se dezvolte lucrarea Evangheliei, acesta este Washington....
Vă prezint acest fapt ca fiind un subiect care mă tulbură profund. Un lucru este sigur: Nu vom fi eliberați de răspundere până când nu vom începe să facem ceva care să reprezinte lucrarea noastră în Washington. Nu voi fi în stare să-mi găsesc liniștea până când nu voi vedea adevărul înaintând ca o flacără care arde….
Din lumina care mi-a fost dată, știu că, pentru prezent, centrul Editurii Review and Herald trebuie să se afle lângă Washington. Dacă pe cărțile și pe revistele noastre va fi imprimat numele Washington, D. C., nu vom avea nici o teamă să lăsăm ca lumina noastră să strălucească. Casa de editură să fie înființată în apropiere de Washington. Astfel, vom arăta că ne străduim să urmăm îndemnul lui Dumnezeu de a proclama ultima solie a harului pentru o lume care piere”. -- The Review and Herald, 20 august, 1903.
Condițiile favorabile în Takoma Park, D. C.
În cea de a doua jumătate a lunii iulie 1903, reprezentanții bisericii din diferite zone s-au întâlnit în Washington, D. C. și au început să cerceteze imediat regiunile mai retrase ale Districtului Columbia, în căutarea unor proprietăți corespunzătoare. În fiecare dimineață, înainte de a pleca, se adunau pentru rugăciune, cerând stăruitor călăuzirea divină. Rugăciunile lor au primit un răspuns remarcabil. În Takoma Park, unul dintre cele mai atrăgătoare și mai sănătoase orășele de lângă Washington, a fost descoperit un teren de cincizeci de acri, ce părea să corespundă tuturor cerințelor. Situat la o altitudine de 300 de picioare (900 m), terenul era la numai 7 km distanță de clădirea Congresului și, fiind pe teritoriul Takoma Park, beneficia de servicii poștale, aprovizionare cu gaz, apă curentă, canalizare și străzi. În același timp, datorită unei păduri dense, locul era suficient de izolat pentru a oferi în plus avantajele unei reședințe liniștite de țară. Proprietatea era acoperită de sute de copaci, iar la marginea ei, și totuși în interior, trecea un râu pitoresc, alimentat de multe izvoare cu apă curată.
În anii trecuți, această proprietate fusese aleasă de un medic din Boston pentru construirea unui sanatoriu. El investise aproximativ șaizeci de mii de dolari, incluzând prețul de cumpărare. Curățase terenul de arbuști, de rădăcini, de copaci și de gunoaie, cheltuind o sumă mare, dar nu reușise să finanțeze până la capăt realizarea obiectivului propus. După moartea sa, proprietatea ajunsese în mâinile unui domn care deținea o ipotecă de 15.000 de dolari, iar acum o oferea contra sumei de 6000 de dolari.
Frații au înțeles imediat că trebuie să cumpere fără nici o reținere această proprietate frumoasă și să o pregătească pentru a construi un sanatoriu și o școală, precum și cartierul general al denominațiunii, așa cum își propuseseră. Deși terenul de cincizeci de acri din Takoma Park era situat la o milă sau chiar mai mult în afara teritoriului Districtului, comitetul însărcinat cu găsirea locului a reușit să cumpere în aceeași zonă suficient teren aflat în interiorul Districtului pentru a ridica acolo clădirile editurii Review and Herald. De asemenea, au fost cumpărate și alte terenuri pentru clădirea administrației Conferinței Generale și pentru edificiul bisericii locale și al bisericii școlii.
În acest fel, pas cu pas, se deschidea calea pentru mutarea rapidă în capitala țării a tipografiei Review and Herald și a birourilor Conferinței Generale, de la Battle Creek, Mich. Transferul propriu-zis a avut loc în numai câteva săptămâni, iar frații s-au stabilit temporar în clădiri închiriate în centrul orașului, așteptând ridicarea construcțiilor din Takoma Park.
Un pas înainte
„Mutarea la Washington a activității desfășurate până atunci în Battle Creek”, le scria sora White celor care au avut îndrăzneala de a realiza acest transfer, „constituie un pas în direcția cea bună. Trebuie să continuăm în înaintarea noastră spre regiunile îndepărtate, unde oamenii se află în întuneric spiritual.” -- The Review and Herald, 1 octombrie, 1903.
Cei care au înaintat prin credință au fost răsplătiți într-o măsură bogată și, pe parcursul activității, au putut vedea tot mai clar înțelepciunea pasului făcut. „Pe măsură ce trec lunile”, scria editorul revistei Review, în nota de pe ultima pagină, datată The Review and Herald, 25 februarie, 1904, „putem înțelege din ce în ce mai limpede însemnătatea mutării cartierului general al lucrării în Washington și putem aprecia circumstanțele favorabile amplasării în acest loc a edificiilor adevărului, care își vor exercita influența în sprijinul soliei. Din instrucțiunea primită prin Spiritul Profeției, reiese în mod clar că fiecare domeniu al activității instituționale -- publicații, educație și medicină -- trebuie să fie instituit aici într-o manieră reprezentativă și că efortul evanghelistic trebuie să înainteze continuu, astfel încât, în capitala țării și în cartierul general al lucrării noastre denominaționale, să poată exista o reprezentare corectă a acestei solii, ca fiind o mișcare misionară”.
Cuvinte de încurajare
La începutul anului 1904, sora White a decis să se deplaseze la Washington pentru a petrece acolo câteva luni în timpul punerii fundațiilor. În prima ei predică, în Sabatul din 30 aprilie 1904, ea spunea:
„În orașul Washington este mult de făcut. Sunt recunoscătoare față de Dumnezeu pentru privilegiul de a vedea cumpărată o proprietate în acest loc în vederea activității noastre instituționale.
Achiziționarea acestui teren a fost providența Domnului și Îl laud pe Dumnezeu că frații noștri au avut credința necesară pentru a face acest pas înainte. Când privesc orașul acesta, îmi dau seama de măreția lucrării ce urmează a fi îndeplinită….
Dumnezeu cheamă acum fiecare credincios din acest centru să-și îndeplinească partea lui în a sprijini construcția lucrării ce trebuie realizată”. -- The Review and Herald, 26 mai, 1904.
Câteva zile mai târziu, sora White scria:
„Terenul cumpărat pentru școală și pentru sanatoriul nostru reprezintă tot ce ne-am fi putut dori. Acest loc se aseamănă cu scenele care mi-au fost descoperite de Domnul și este foarte potrivit scopului pentru care urmează a fi folosit. Aici există suficient spațiu pentru o școală și un sanatoriu, fără a se aglomera alături de celelalte instituții….
Locul destinat tipografiei a fost bine ales, la o distanță suficient de mică de oficiul poștal și, de asemenea, s-a găsit un loc potrivit pentru clădirea unei biserici. Parcă Takoma Park ar fi fost pregătit special pentru noi și a așteptat să fie ocupat de instituțiile și de lucrătorii noștri.
Speranțele mele pentru acest loc sunt mari. De aici trebuie să ne extindem activitatea multe mile în jurul Washingtonului. Sunt atât de mulțumitoare că lucrarea noastră urmează a fi așezată în acest loc. Dacă ar fi fost aici, Domnul Hristos ar fi spus: «Ridicați-vă capetele și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș». (Ioan 4, 35.)”. -- Scrisoarea 153, 10 mai, 1904.
„Începeți să construiți”
Pentru a aduce la existență un centru puternic de educație în cadrul sediului central al bisericii, frații au considerat necesar să plănuiască strângerea unui fond de 100.000 de dolari. „Cuvântul lui Dumnezeu pentru lucrătorii Săi din Washington este: «Începeți să construiți»”, scria sora White într-unul dintre apelurile ei publice în favoarea colectării acestui fond; „iar cuvântul Său pentru poporul din toate conferințele este: «Întăriți mâinile ziditorilor». Lucrarea din Washington trebuie să progreseze rapid, fără nici o amânare sau piedică. Să nu îngăduim ca această lucrare să fie întârziată din cauza lipsei de mijloace financiare”. -- The Review and Herald, 14 iulie, 1904.
La apelurile transmise pretutindeni pentru fondurile necesare înființării unui puternic centru de educare și de formare a lucrătorilor în capitala țării, frații și surorile din întreaga lume au răspuns într-o manieră nobilă -- atât de nobilă, încât, la sesiunea din 1905 a Conferinței Generale, când delegații s-au întrunit în frumoasa proprietate împădurită din Takoma Park și au prezentat darurile venite din partea Conferințelor, au constatat că sumele adunate erau mai mari decât cele solicitate și că un mare belșug era disponibil pentru susținerea misiunilor.
„Suntem foarte mulțumitori față de Tatăl nostru ceresc”, declara sora White în timpul sesiunii din 1905 a Conferinței Generale, ocazie cu care a fost adunat fondul, „deoarece El a impresionat poporul prin Duhul Său, spre a dărui cu multă bunăvoință pentru înființarea lucrării Sale aici, în Washington…. El își va pune semnul aprobării asupra eforturilor făcute pentru înaintarea lucrării Sale pe calea trasată de El”. -- Idem, 1 iunie, 1905, p. 13.