Joi după-amiaza, în data de 12 aprilie 1906, sora White a plecat de acasă pentru a participa la adunarea anuală a Conferinței California de Sud, care se desfășura la Los Angeles, și la serviciile de consacrare a două sanatorii -- Paradise Valley, lângă San Diego, și Loma Linda, în San Bernardino Valley. Primele zile le-a petrecut la Loma Linda și în acest timp a avut o experiență remarcabilă, pe care ne-a descris-o pe scurt, astfel:
Judecăți retributive
„În data de 16 aprilie 1906, pe când mă aflam la Loma Linda, Cal., în timpul unei viziuni de noapte, mi-a fost descoperită o scenă extrem de impresionantă. Stăteam în picioare pe o colină, de unde puteam să văd casele zguduite ca o trestie bătută de vânt. Clădirile, mari și mici, se prăbușeau la pământ. Localurile destinate plăcerii, teatrele, hotelurile și casele celor bogați erau zguduite și spulberate. Multe vieți erau șterse de pe fața pământului, iar aerul era plin de strigătele disperate ale celor răniți și îngroziți.
Îngerii distrugători ai lui Dumnezeu erau în acțiune. O singură atingere, și clădirile, care erau atât de bine construite, încât oamenii le considerau pe deplin sigure în fața oricărui pericol, s-au transformat îndată în mormane de ruine. Nu mai exista nici un loc în care să poți fi în siguranță. Eu nu mă simțeam în vreun pericol deosebit, dar nu pot găsi cuvintele pentru a descrie groaza scenelor care se desfășurau înaintea mea. Se părea că răbdarea lui Dumnezeu ajunsese la capăt și venise ziua judecății.
Apoi, îngerul care stătea alături de mine mi-a spus că doar puțini oameni au o idee cu privire la nelegiuirea care există în lumea noastră de azi și în special cu privire la nelegiuirea din marile orașe. El a declarat că Domnul stabilise un timp când îi va pedepsi cu mânie pe călcătorii Legii pentru desconsiderarea persistentă a poruncilor Sale.
Scena care s-a desfășurat înaintea ochilor mei a fost teribilă, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost explicația care mi-a fost prezentată în legătură cu aceasta. Îngerul care se afla lângă mine a declarat că suprema guvernare a lui Dumnezeu și sfințenia Legii Sale trebuie să le fie descoperite celor care refuză continuu să se supună față de Regele regilor. Cei care aleg să rămână neascultători, datorită harului trebuie să sufere pedepse, așa încât, dacă va fi posibil, să fie sensibilizați și să conștientizeze păcătoșenia vieții lor.
Întreaga zi care a urmat, am cugetat la scenele care mi-au fost arătate și la explicația care mi-a fost prezentată. În timpul dupăamiezei am călătorit spre Glendale, localitate aflată în apropiere de Los Angeles. În noaptea următoare, … mi se părea că mă aflu într-o adunare, prezentându-le oamenilor cerințele Legii lui Dumnezeu. Am citit scripturile cu privire la instituirea Sabatului în Eden, la încheierea săptămânii creațiunii și cu privire la darea Legii pe Sinai, și apoi am declarat că Sabatul trebuie să fie păzit «în virtutea unui legământ neîncetat», ca semn veșnic între Dumnezeu și poporul Său, pentru ca ei să știe că sunt sfințiți de Domnul, Creatorul lor.
Apoi, am stăruit în continuare asupra guvernării supreme a lui Dumnezeu, care este mai presus de toți domnitorii pământești. Legea Sa trebuie să fie standardul oricărei fapte. Oamenilor li se interzice să-și prejudicieze conștiința prin necumpătare sau îngăduind ca mintea lor să fie supusă influențelor satanice, deoarece acest lucru face imposibilă păzirea Legii lui Dumnezeu. Deși Conducătorul divin rabdă îndelung răutatea, El nu Se lasă înșelat și nici nu va tăcea totdeauna. În cele din urmă, supremația și autoritatea Lui, în calitate de Conducător al universului, trebuie să fie recunoscute, iar justețea cerințelor Legii Sale trebuie să fie îndreptățită și eliberată de orice umbră de îndoială.
Le-am repetat oamenilor mai multe învățături, așa cum le primisem de la instructorul meu, cu privire la îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și cu privire la necesitatea de a-i trezi pe cei nelegiuiți, pentru a deveni conștienți de situația periculoasă în care se află în ochii lui Dumnezeu.” -- Mărturii pentru comunitate 9:92-94.
„Am avut nevoie de mai multe zile pentru a scrie o parte dintre lucrurile care mi-au fost descoperite în cele două nopți petrecute la Loma Linda și Glendale”. -- The Review and Herald, 5 iulie, 1906.
„În data de 18 aprilie, la două zile după ce văzusem în viziune scena prăbușirii clădirilor, am plecat pentru a participa la o întrunire planificată în casa de adunare din Carr Street, Los Angeles. Pe când ne apropiam de biserică, am auzit băieții care vindeau ziare strigând: «San Francisco, distrus de un cutremur!» Cu inima îndurerată, am citit primele vești tipărite în grabă, despre dezastrul teribil”. -- Mărturii pentru comunitate 9:94.
Activitatea pentru orașe, condusă din centre aflate în afara lor
În predica de dinainte de începerea conferinței, sora White a evidențiat sfințenia Legii lui Dumnezeu și a vorbit hotărât despre necesitatea unei acțiuni prompte și despre nevoia ca oamenii să se familiarizeze cu importanța evenimentelor care vor urma pe pământ. Ea s-a referit în special la avantajele care trebuie să fie obținute lucrând pentru orașe, din centre aflate în afara acestora.
„Afară din orașe, afară din orașe!” declara ea. „Aceasta este solia pe care mi-a încredințat-o Domnul. Vor veni cutremure, vor veni inundații, nu trebuie să ne stabilim în orașele nelegiuite, unde vrăjmașul este slujit pe toate căile și unde Dumnezeu este atât de adesea uitat. Domnul dorește ca noi să avem un discernământ spiritual clar. Trebuie să înțelegem de îndată pericolul înființării de instituții în orașele nelegiuite. Să facem planuri pentru a avertiza orașele și în același timp să trăim în zone unde îi putem proteja pe copiii noștri și pe noi înșine de influențele contaminatoare și imorale care domină într-o măsură atât de mare în aceste locuri.” -- The Review and Herald, 5 iulie, 1906.
Scene ale distrugerii
Două săptămâni mai târziu, sora White s-a întors în casa ei din St. Helena, trecând prin San Jose, Mountain View și San Francisco. „Pe când călătoream spre nord”, scria ea într-un raport al acestei călătorii, „am văzut câteva dintre efectele cutremurului, iar când am intrat în San Jose, am putut vedea clădiri mari care se prăbușiseră și altele care fuseseră serios avariate.
La Mountain View, noul oficiu poștal și câteva dintre cele mai mari magazine comerciale din oraș fuseseră doborâte la pământ. Alte clădiri se prăbușiseră parțial și erau foarte avariate.” -- Idem, 24 mai, 1906.
„În drumul nostru spre casă, de la Mountain View, am trecut prin San Francisco și, închiriind o șaretă, am petrecut o oră și jumătate privind distrugerea produsă în marele oraș. Clădiri despre care se credea că sunt sigure în fața dezastrului zăceau în ruine. În unele cazuri, clădirile erau parțial cufundate în pământ. Orașul prezenta unul dintre cele mai îngrozitoare tablouri ale ineficienței ingeniozității umane în proiectarea unor construcții care să reziste incendiilor și cutremurelor”. -- Mărturii pentru comunitate 9:94, 95.
Avertizări și îndemnuri
În ce privește învățăturile și avertizările referitoare la necesitatea unui efort stăruitor în proclamarea soliei celui de-al treilea înger în orașe, din perspectiva calamităților care aveau să cadă asupra centrelor populate pe măsură ce se apropie sfârșitul lumii, sora White scria astfel:
„De la cutremurul din San Francisco, au început să circule numeroase zvonuri cu privire la declarațiile mele. Unii au răspândit zvonul că, în timp ce mă aflam în Los Angeles, am declarat că prezisesem cutremurul și incendiul din San Francisco și că Los Angeles va fi următorul oraș care va suferi. Nu este adevărat. În dimineața de după cutremur, nu am spus nimic altceva decât că «vor veni cutremure, vor veni inundații» și că solia Domnului pentru noi este «să nu ne stabilim în orașele nelegiuite».
Nu cu mulți ani în urmă, un frate care lucra în New York City a publicat câteva note foarte incitante cu privire la distrugerea acestui oraș. Eu le-am scris imediat celor ce conduceau lucrarea de acolo, spunându-le că nu a fost înțelept să publice astfel de note, pentru că în felul acesta putea fi stârnită o agitație care ar fi condus la o mișcare fanatică, prejudiciind cauza lui Dumnezeu. Observațiile incitante sunt în defavoarea progresului lucrării.” -- The Review and Herald, 5 iulie, 1906.
La data de 3 august 1903, sora White a scris mai mult cu privire la acest raport senzațional:
„Acum a început să se spună că eu am declarat că orașul New York va fi spulberat de un val uriaș. Eu nu am afirmat niciodată acest lucru. Când priveam marile clădiri ce se înălțau în acel oraș, etaj peste etaj, am declarat: «Ce scene teribile vor avea loc când Domnul va începe să zguduie pământul cu putere! Atunci, se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18, 1-3». Întregul capitol optsprezece din Apocalipsa constituie o avertizare cu privire la ce va veni pe pământ. Dar eu nu am nici o lumină specială referitoare la ceea ce se va întâmpla în New York. Tot ce știu este că, într-o zi, marile clădiri de acolo vor fi doborâte la pământ de puterea distrugătoare a lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, știu că timpul a venit. Un singur cuvânt din partea Domnului, o singură atingere a puterii Sale teribile, și aceste structuri masive se vor prăbuși. Nu ne putem imagina cât de îngrozitoare vor fi scenele care vor avea loc.”
În 1 septembrie 1902, sora White scria:
„În orașe mari, cum ar fi San Francisco, trebuie să aibă loc adunări de tabără bine organizate, deoarece nu va mai trece mult timp până când aceste orașe vor suferi judecățile lui Dumnezeu. San Francisco și Oakland devin asemenea Sodomei și Gomorei, iar Domnul Își va revărsa mânia asupra lor”.
20 iunie 1903: „Judecățile lui Dumnezeu sunt în țara noastră. Domnul vine curând. El îi avertizează pe locuitorii pământului de apropierea venirii Sale, prin incendii, inundații și cutremure. Oh, dacă oamenii ar putea ști momentul cercetării lor! Nu avem nici un timp de pierdut. Trebuie să facem eforturi hotărâte pentru a-i face pe cei din lume să înțeleagă că ziua judecății este aproape.”
3 iunie 1903: „Duhul lui Dumnezeu se străduiește să câștige inima multora. Pentru cei care nu au avut nici o ocazie de a auzi adevărul, timpul judecăților nimicitoare ale lui Dumnezeu este un timp al harului. Domnul privește spre ei cu duioșie. Inima Sa plină de milă este impresionată, mâna Sa încă este întinsă spre a salva.”
12 noiembrie 1902: „Se apropie timpul când, în istoria lumii, va trebui să vină o mare criză, când fiecare act al guvernării lui Dumnezeu va fi urmărit cu un interes intens și cu o teamă inexprimabilă. Judecățile lui Dumnezeu se vor desfășura într-o succesiune rapidă, una după alta -- incendii, inundații și cutremure, războaie și vărsare de sânge. În curând trebuie să aibă loc evenimente decisive și de amploare.” [Aceste declarații și multe altele de o natură asemănătoare au fost publicate în Review, din data de 5 iulie, 1906, într-un articol semnat de sora White.]
15 februarie 1904: „Ultima dată când am fost în New York, am avut o viziune de noapte, în care mi s-a spus să privesc clădirile ce se înălțau etaj peste etaj până la cer. Aceste clădiri erau garantate împotriva incendiilor și fuseseră ridicate spre slava proprietarilor lor. Construcțiile se înălțau, sus, tot mai sus, folosindu-se cele mai costisitoare materiale….
În timp ce construiau acele clădiri înalte, proprietarii se bucurau cu o mândrie ambițioasă că aveau suficienți bani pe care să-i folosească pentru glorificarea eului…. Cea mai mare parte a banilor investiți de ei în acest fel fusese obținută prin opresiune, prin sudoarea feței celor săraci. În cărțile cerului este păstrat un raport al fiecărei tranzacții. Acolo este înregistrat fiecare act necinstit și fraudulos. Vine timpul când oamenii vor atinge o culme a insolenței și a fraudei, pe care Domnul nu le va permite să o depășească, iar ei vor învăța că îndelunga răbdare a lui Iehova are o limită.
Următoarea scenă care s-a ivit înaintea mea a fost aceea a unei alarme de incendiu. Oamenii priveau clădirile înalte, pe care le considerau rezistente la foc, și spuneau: «Sunt întru totul sigure». Dar acele clădiri au ars ca și când ar fi fost făcute din smoală. Pompierii au fost incapabili să folosească pompele de incendiu.
Mi-a fost descoperit că, dacă nu va avea loc o schimbare în inimile mândre și ambițioase ale ființelor omenești, va veni timpul când vor vedea că brațul Domnului, care a fost puternic pentru a salva, este suficient de puternic pentru a distruge. Nici o putere pământească nu se poate împotrivi brațului lui Dumnezeu. Nici un material folosit în construirea clădirilor nu va fi suficient de rezistent, să le ferească de distrugere atunci când vine timpul stabilit de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe oameni pentru indiferența lor și pentru desconsiderarea Legii Sale.” [Citat în The Review and Herald, 26 aprilie, 1906.]
Chemați la pocăință
Sora White a evidențiat faptul că harul lui Dumnezeu, care a cruțat atât de multe vieți în timpul calamității înspăimântătoare din San Franciso și în localitățile din apropiere, era un apel puternic, adresat tuturor categoriilor sociale, de a recunoaște conducerea supremă a lui Iehova și obligativitatea cerințelor Legii Sale. Ea a îndemnat la organizarea unor eforturi evanghelistice în orașele din apropierea golfului, pentru ca oamenii să poată avea toate posibilitățile de a afla despre însemnătatea judecăților care vor veni asupra locuitorilor pământului.
Ca urmare, timp de mai multe luni după cutremur, s-au desfășurat acțiuni speciale și continue în vederea proclamării soliei celui de-al treilea înger în San Francisco, Oakland și în alte orașe din zonă. Sora White a făcut tot ce a putut pentru a-i încuraja pe lucrătorii aflați în aceste locuri și a întreprins mai multe vizite pentru a fi prezentă personal alături de lucrătorii angajați din plin în activitatea de predicare și de învățare. Ea le-a adresat celor care erau familiarizați cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu îndemnul să sprijine voluntar eforturile lucrătorilor. În același timp, sora White a scris despre lucrarea vastă ce trebuia făcută în fiecare țară.
„Lumea este plină de nelegiuire”, declara ea. „În fiecare țară domnește un spirit al fărădelegii, care se manifestă îndeosebi în marile orașe ale lumii. Păcatul și crimele din orașele noastre sunt înspăimântătoare. Dumnezeu nu mai poate răbda multă vreme. Judecățile Sale au început să cadă deja în anumite locuri și, în curând, semnul dezaprobării Sale se va simți în altele.
Vor avea loc o mulțime de evenimente care vor dezvălui faptul că Dumnezeu este stăpân pe situație. Adevărul va fi proclamat într-un limbaj clar și inconfundabil. Ca popor, noi trebuie să pregătim calea Domnului sub călăuzirea puterii conducătoare a Duhului Sfânt. Evanghelia trebuie să fie vestită în puritatea ei. Fluviul de apă vie trebuie să-și adâncească și să-și lărgească vadul. În toate câmpurile misionare, de aproape și de departe, vor fi chemați oameni de la plug și de la ocupațiile lor obișnuite și vor fi educați și instruiți prin asocierea cu persoanele care au experiență. Dacă vor învăța să lucreze eficient, ei vor proclama adevărul cu putere. Prin lucrările minunate ale Providenței divine, munții de dificultăți vor fi înlăturați și aruncați în mare. Solia, care înseamnă atât de mult pentru locuitorii pământului, va fi auzită și înțeleasă. Oamenii vor afla și vor discerne adevărul. Lucrarea va înainta mai mult și tot mai mult, până când întregul pământ va fi avertizat, iar atunci va veni sfârșitul.” -- The Review and Herald, 5 iulie, 1906. Paragraful conclusiv, asemenea multor sfaturi asemănătoare adresate pe parcursul acelor luni pline de activitate, petrecute după cutremurul din San Francisco, în slujba câștigării de suflete în marile orașe ale țării, pot fi găsite în secțiunea „The Work in Cities”, în Testimonies For The Church 9.