În data de 9 septembrie 1909, joi seara, sora White s-a întors acasă, în locuința ei de lângă St. Helena, California, după o absență de cinci luni și patru zile, perioadă în care a călătorit mai mult de opt sute de mile și a vorbit în public de șaptezeci de ori, în douăzeci de locuri, în prezența unor auditorii mari și mici, de la California la Maine și de la Alabama la Wisconsin.
Scopul principal al călătoriei a fost acela de a participa la sesiunea Conferinței Generale, care avea loc o dată la patru ani și urma să se desfășoare la Washington, D. C., în primăvara anului 1909. Vizitele ei în alte locuri s-au datorat unor invitații urgente și au fost posibile doar prin revărsarea de har care i-a dat curaj și putere pe măsură ce mergea din loc în loc.
Cu câteva zile înainte de a-și începe călătoria, sora White a menționat că, având în vedere vârsta ei de optzeci și unu de ani, precum și sănătatea șubredă, cu siguranță, ar fi cel mai bine pentru ea să meargă la Washington pe ruta cea mai scurtă, dar că nu poate ignora solicitările de a vizita Los Angeles, Loma Linda și Paradise Valley, din California de Sud, și nici invitația de a face un popas la College View, Neb., precum și aceea de a le vorbi celor cinci sute de studenți de la Union College. Ea a declarat: „Trebuie să-l vizitez, de asemenea, pe fiul meu Edson, în Nashville, Tenn., și, dacă Domnul îmi dă putere, mi-ar face plăcere să-i vizitez pe frații Sutherland și Magan de la școala Madison”. Sora White și-a exprimat dorința de a se opri pentru o zi la Asheville, N. C., unde locuia Prof. S. Brownsberger și unde sora Rumbough construise o casă parohială confortabilă și o sală de întruniri, pe care le dăruise Conferinței.
În timpul celor patru săptămâni de călătorie spre Washington, sora White a putut să vorbească de patru ori la College View, de câte două ori la Loma Linda, Nashville și Asheville și o dată la Paradise Valley, Madison, Hillcrest, Huntsville și la școala misionară Alden, lângă Hillto Când a sosit în Washington, s-a dus direct la Takoma Park, unde a fost găzduită în casa fratelui G. A. Irwin.
O adunare reprezentativă
La sesiunea Conferinței Generale din 1909 au participat reprezentanți din multe țări. Delegațiile venite din depărtare au fost neobișnuit de numeroase, aproape un sfert fiind prezenți din conferințele și centrele misionare de dincolo de ocean. Participarea celor din America a fost de asemenea numeroasă.
Încă din ziua de deschidere a sesiunii, sora White și-a asumat o responsabilitate serioasă în privința intereselor spirituale ale diferitelor categorii de credincioși adunați în tabără. În mai multe discursuri publice, ea i-a îndemnat pe frați și pe surori să se încreadă în Dumnezeu și să caute cu cea mai mare stăruință călăuzirea și binecuvântarea Lui. Toți cei prezenți în adunare trebuiau să primească inspirație și curaj pentru a contribui la dezvoltarea și la continuarea lucrării mărețe de pretutindeni în lume. În alcătuirea planurilor, ei trebuiau să-și aducă aminte fără încetare de nevoile celor ce pier și de importanța de a lucra în acele locuri, în care Dumnezeu deschidea în mod minunat calea pentru vestirea adevărului prezent.
Lucrarea în orașe
Unul dintre subiectele evidențiate a fost acela al situației marilor orașe ale lumii. „Iată orașele noastre”, îndemna ea, „și nevoia lor după Evanghelie. Necesitatea unor eforturi stăruitoare în mijlocul mulțimilor din orașe a fost în atenția mea continuu timp de mai bine de douăzeci de ani. Cine simte responsabilitatea pentru marile noastre orașe? Unii vor spune: «Avem nevoie de toți banii de care dispunem pentru a extinde lucrarea în teritorii noi». Nu înțelegeți că, dacă nu vestiți adevărul în orașe, va avea loc o secătuire a resurselor financiare? Dacă le veți predica solia celor care locuiesc în orașe și care sunt înfometați după adevăr, ei vor accepta lumina și vor fi dornici să meargă mai departe pentru a le vesti și altora această lumină. Cei care dispun de mijloace financiare îi vor aduce și pe alții la adevăr și își vor dărui banii pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu”. -- The General Conference Bulletin, 24 mai, 1909, 136.
Necesitatea de a face planuri extraordinare pentru predicarea soliei celui de-al treilea înger în centrele aglomerate ale țării a constituit una dintre subiectele principale prezentate de sora White în discursurile ei din timpul conferinței.
„În lumea noastră se realizează puțin”, declara ea, „dar, oh, dacă lucrarea cea bună s-ar putea răspândi până la mari depărtări, ajungând la fiecare suflet aflat în nevoie! Oh, dacă adevărul prezent ar putea fi proclamat în fiecare oraș! Această mare nevoie stăruie în mintea mea zi și noapte….
Bărbații și femeile înaintează tot mai mult în vestirea soliei Evangheliei. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta, dar avem nevoie de o mai mare trezire…. Este privilegiul nostru de a vedea lucrarea lui Dumnezeu dezvoltându-se în orașe. Domnul Hristos așteaptă, așteaptă să mergem în locuri noi. Cine se pregătește pentru această lucrare? Să nu spunem că nu avem suficienți lucrători! Suntem fericiți că există câțiva, dar pentru orașele noastre trebuie să fie făcută o lucrare cu mult mai mare.” -- Idem, 98.
Eforturi speciale în Noua Anglie
„Lucrarea pe care o avem de făcut este mare și minunată”, spunea ea într-un alt discurs prezentat în timpul Conferinței Generale. „Avem de salvat o lume întreagă”. În acest context, sora White s-a referit în mod special la binecuvântarea de care ar putea beneficia cauza lui Dumnezeu, printr-un efort unit și puternic de a proclama solia în orașele din Noua Anglie, unde soliile primului și al celui de-al doilea înger fuseseră vestite cu o mare putere. Ea declara: „În aceste orașe trebuie să vestim slava soliei celui de-al treilea înger. Cine dintre noi se va strădui să răspândească razele de lumină acolo unde adevărul a fost primit atât de favorabil în zilele de început ale soliei?” -- The General Conference Bulletin, 31 mai, 1909, 225, 226.
Într-unul dintre apelurile ei cu privire la lucrarea ce trebuia să fie realizată în orașele din Noua Anglie și din statele de pe coasta Atlanticului, sora White spunea:
„Ce se face în orașele din est, care au fost printre primele locuri în care s-a proclamat solia adventă? Orașele din vest au beneficiat de anumite avantaje, dar cine dintre cei aflați în est a fost însărcinat cu responsabilitatea de a relua lucrarea în zonele care, în perioada de început, au fost botezate cu adevărul apropiatei reveniri a Domnului? Mi-a fost descoperit că adevărul trebuie să meargă din nou în statele estice, unde ne-am început lucrarea și unde am avut primele noastre experiențe. Trebuie să depunem toate eforturile posibile pentru a le vesti cunoașterea adevărului tuturor celor ce vor fi dispuși să audă, și există mulți care vor asculta. Pretutindeni în marile noastre orașe, Dumnezeu are suflete oneste, care sunt interesate de adevăr. În statele din est trebuie să fie îndeplinită o lucrare serioasă. Din nou și din nou, mi-au fost adresate cuvintele: «Repetă solia, repetă solia. Spune-i poporului Meu să repete solia în locurile în care a fost predicată la început, unde bisericile au luat poziție una după alta în favoarea adevărului și unde puterea lui Dumnezeu a însoțit vestirea mesajului în mod remarcabil».” -- The General Conference Bulletin, 24 mai, p.136.
Delegațiile venite din depărtare
Prezența la sesiunea Conferinței Generale din 1909 a peste o sută de delegați veniți din depărtare i-a dat sorei White posibilitatea de a întâlni vechi prieteni cu care fusese asociată în lucrare în anii trecuți. Adesea, în timpul conferinței, era vizitată de grupuri de frați veniți din diferite conferințe și din centre misionare din străinătate, care îi aduceau în mod personal salutările lor și îi raportau progresul soliei celui de-al treilea înger în zonele pe care le reprezentau. În acest fel, aproape toți cei veniți din depărtare, atât vechi prieteni, cât și persoane pe care nu le cunoscuse niciodată până atunci, au avut ocazia de a o asigura de curajul lor în Dumnezeu și de hotărârea lor de a-și îndeplini partea pentru încheierea lucrării.
După ce a avut bucuria uneia dintre aceste ocazii, sora White a declarat în mod public: „Mă simt deosebit de impresionată când frații noștri, care au venit din țări străine, mi-au relatat puțin din experiențele lor și când am auzit ce face Domnul pentru a aduce sufletele la adevăr”. (The General Conference Bulletin, 21 mai, 1909, 105.) Iar cu o altă ocazie, adresându-li-se în mod special, în timp ce vorbea în cadrul conferinței, ea a spus:
„Iată, aici sunt lucrătorii care au venit din țări străine pentru a vedea și pentru a înțelege. Acești lucrători sunt hotărâți să folosească orice privilegiu, ca să se poată întoarce în câmpul lor de activitate cu un har înnoit și cu o nouă putere a Duhului lui Dumnezeu. Frații mei, poate că, în câmpul vostru de lucru, vă confruntați cu situații nefavorabile, dar Domnul știe totul despre aceasta și El va împlini nevoia voastră prin Duhul Său Sfânt. Trebuie să avem mult mai multă încredere în Dumnezeu.” -- The General Conference Bulletin, 21 mai, 1909, 57.
Conflictele între națiuni
Delegații care veniseră la sesiune din toate zonele Europei, din Asia, Africa, America de Sud, Australasia și din insulele mării, ca reprezentanți ai cauzei adevărului prezent, au fost însărcinați în mod solemn de sora White să se pregătească sufletește pentru evenimentele teribile de lupte și prigoană, care vor întrece orice imaginație și pe care urmau să le vadă în curând între națiunile pământului. „Foarte curând”, a declarat ea, „conflictul și opresiunea între națiunile străine vor izbucni cu o intensitate pe care acum nu o anticipați. Trebuie să fiți conștienți de importanța comuniunii cu Dumnezeu în rugăciune. Când veți avea asigurarea că El vă ascultă, veți fi voioși în mijlocul necazului, vă veți ridica deasupra descurajării, deoarece veți experimenta influența înviorătoare a puterii lui Dumnezeu în inima voastră. Avem nevoie de adevăr. Nimic nu poate lua locul adevărului sacru și solemn, menit să ne facă în stare să rezistăm încercării ispitei și să o suportăm asemenea Domnului Hristos.” -- The General Conference Bulletin, 21 mai, 1909, 57.
În cuvântul de rămas-bun din cadrul serviciului divin de încheiere a conferinței, sora White le-a adresat încă o dată un apel delegaților adunați din toate părțile lumii, să reziste privind la Cel Nevăzut. Ea a îndemnat fiecare lucrător să meargă înainte în puterea Atotputernicului lui Israel și a declarat că, deși este posibil să nu mai aibă niciodată privilegiul de a se întâlni cu frații ei la o altă conferință ca aceasta, totuși se va ruga pentru ei și se va pregăti să-i întâlnească pe toți în Împărăția slavei.
Sfaturi importante
Cu ocazia sesiunii Conferinței Generale din 1909, sora White a citit un manuscris în care adresa un apel la loialitate față de principiile reformei sănătății [Acest manuscris a fost publicat mai târziu în Mărturii pentru comunitate 9:153-166] și le-a vorbit delegaților despre acest subiect. [Vezi The General Conference Bulletin, 30 mai, 1909, 213-215.] Un alt manuscris citit a fost „Un apel pentru evangheliștii misionari medicali” și încă un altul, intitulat „Colegiul pentru Evangheliști Loma Linda”. [Vezi Mărturii pentru comunitate 9:167-178.]
După sesiune, sora White s-a întâlnit de două ori cu membrii Comitetului Conferinței Generale, înainte de a merge în Philadelphia și în alte orașe din est, iar de acolo, la adunările de tabără și la instituțiile din statele centrale și din vestul mijlociu, în drumul ei spre casa din California.
Cu ocazia întrevederilor cu Comitetul Conferinței Generale, sora White a citit mai multe manuscrise care tratau câteva dintre problemele cu care se confruntau frații. La solicitarea de a întreprinde în orașele de acasă și din depărtare o lucrare mai mare decât încercaseră să realizeze până la data aceea, se putea răspunde numai în măsura mijloacelor financiare și a oamenilor disponibili pentru dezvoltarea unei asemenea acțiuni. Ca să poată fi inițiată cât mai curând o campanie amplă și de mari proporții, sora White a sugerat că ar fi recomandabilă eliberarea unor lucrători de poverile grele pe care le purtau în cadrul centrelor instituționale, astfel încât aceștia să poată sluji în domeniul evanghelizării.
„Trebuie să ne străduim, atât cât este posibil, să găsim oameni consacrați, educați în domeniul administrativ și financiar, care să se ocupe de conducerea treburilor financiare din diferitele centre ale lucrării noastre. Să nu imobilizăm în aceste centre de influență oameni care ar putea face o lucrare mai importantă în domeniul predicării în public și în prezentarea adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu pentru cei necredincioși….
Ca slujitori ai lui Dumnezeu, ne-a fost încredințată solia celui de-al treilea înger, o solie imperativă care trebuie să pregătească poporul pentru venirea Regelui nostru. Timpul este scurt. Domnul dorește ca tot ce este legat de cauza Sa să fie implicat în lucrare. El dorește ca solemna solie de avertizare și chemarea la mântuire să fie proclamate cât mai departe cu putință. Mijloacele financiare care vor intra în trezorerie trebuie să fie folosite înțelept pentru susținerea lucrătorilor. Nimic din ce ar putea împiedica înaintarea soliei nu trebuie lăsat să se interpună în planurile noastre….
Ani de zile, pionierii lucrării noastre s-au luptat cu sărăcia și cu greutățile de tot felul pentru a așeza cauza adevărului prezent pe o temelie solidă. Cu mijloace sărăcăcioase, ei au trudit neobosiți, iar Domnul a binecuvântat eforturile lor umile. Solia a înaintat cu putere în est și s-a întins spre vest, până când s-au înființat centre de influență în multe locuri. Poate că lucrătorii de azi nu îndură toate greutățile acelor zile de început. Totuși schimbarea condițiilor nu trebuie să conducă la nici o diminuare a efortului. Acum, când Domnul ne poruncește să proclamăm solia încă o dată cu putere în est, când El ne poruncește să mergem în orașele din est, din sud, din vest și din nord, oare nu vom răspunde noi, ca unul, pentru a împlini porunca Sa? Nu vom plănui noi să trimitem soli pretutindeni în aceste zone și să-i susținem fără rețineri?...
Pentru ce există Conferințele noastre, dacă nu pentru dezvoltarea lucrării? Într-un timp ca acesta trebuie să fie angajată orice persoană disponibilă. Domnul vine. Sfârșitul este aproape. Da, evenimentele se precipită! În scurt timp, nu vom mai putea să lucrăm în libertatea de care ne bucurăm acum. În fața noastră se află evenimente teribile și lucrarea pe care o facem trebuie să fie făcută repede. Acum trebuie să consolidăm lucrarea în orice loc este posibil. Pentru realizarea acestui deziderat avem o mare nevoie de tot ajutorul care poate fi oferit de pastorii noștri cu experiență, care sunt capabili să susțină atenția unor mari adunări….
Înainte de a pleca de acasă, I-am promis Domnului că, dacă îmi va cruța viața și mă va face în stare să vin la această conferință, voi vesti solia pe care mi-a adresat-o în mod repetat cu privire la orașele în care pier mii și mii de oameni fără a avea cunoașterea adevărului. După ce am prezentat această solie în fața poporului, binecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra mea din belșug. Iar acum, frații mei, în numele Domnului, vă adresez apelul să faceți tot ce puteți mai bine și să plănuiți înaintarea lucrării în direcția indicată de Dumnezeu….
Dacă vom realiza această lucrare, vom vedea că mijloacele financiare vor curge în vistieriile noastre și vom avea banii necesari pentru a desfășura o activitate tot mai mare și mai extinsă. Oare nu vom înainta noi prin credință, ca și când am avea mii de dolari? Noi nu avem nici măcar jumătate din credința pe care ar trebui să o avem. Să ne facem partea în avertizarea acestor orașe! Solia de avertizare trebuie să ajungă la oamenii care sunt pe punctul de a pieri neavertizați și nemântuiți. Cum putem noi să întârziem? Pe măsură ce vom înainta, vor veni și mijloacele financiare. Dar trebuie să înaintăm prin credință, încrezându-ne în Domnul Dumnezeul lui Israel”. [Dintr-un manuscris publicat parțial în Mărturii pentru comunitate 9:98, 99.]