Scrisori către tinerii îndrăgostiţi

Capitolul 4

Căutați ajutor?

[ AUDIO ]

Am ales bine?

Nu trebuie să așezăm asupra altora responsabilitatea îndeplinirii datoriei noastre, așteptând ca ei să ne spună ce să facem. Nu putem depinde de oameni pentru a primi sfaturi. Domnul ne va învăța care este datoria noastră cu aceeași bunăvoință cu care învăța pe oricine altcineva. Dacă venim la El cu credință, ne va descoperi tainele Sale în mod personal. Inima ne va arde adesea, când El Se va apropia de noi și va intra în comuniune cu noi, așa cum a făcut cu Enoh. Cei care se hotărăsc să nu facă nici un pas în vreo direcție care ÎI va nemulțumi pe Dumnezeu și care își vor prezenta situația înaintea Lui vor ști ce cale să urmeze. Ei vor primi nu numai înțelepciune, ci și putere. Capacitatea de a asculta și de a lucra le va fi data, așa cum le-a făgăduit Domnul Hristos.

Căsătoria va influența și va afecta viața voastră atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. Un creștin sincer nu-și va pune în aplicare planurile în această direcție, fară a ști ca Dumnezeu îi aproba calea. El nu va dori să aleagă singur, ci va simți ca Dumnezeu trebuie să aleagă pentru el. Noi nu trebuie să ne facem pe plac nouă înșine, căci nici Domnul Hristos nu și-a plăcut Lui însuși. Nu doresc să se înțeleagă ca cineva ar trebui să ia în căsătorie o persoană pe care nu o iubește. O asemenea căsătorie ar fi un păcat. Dar capriciul și natura emoțională nu trebuie lăsate să ne ducă la ruină. Dumnezeu ne cere întreaga inima, El ne cere să-L iubim mai presus de orice.

Dacă, înainte de a se gândi la căsătorie, bărbații și femeile obișnuiau să se roage de două ori pe zi, când anticipează un asemenea pas, ar trebui să se roage de patru ori pe zi. Căsătoria va influența și va afecta viața voastră atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. Un creștin sincer nu-și va pune în aplicare planurile în această direcție, fără a ști că Dumnezeu îi aprobă calea.

Dacă există un subiect care ar trebui luat în considerare cu o gândire calmă și cu o judecată lipsită de patimă, atunci acesta este subiectul căsătoriei. Dacă există vreun timp când avem nevoie de Biblie ca sfătuitor, atunci acesta este înainte de a face pasul care unește două persoane pentru toată viața.

Deoarece a fost instituită de Dumnezeu, căsătoria este o rânduială sfântă, pe care nu trebuie să o îndeplinim într-un spirit de egoism. Cei care se gândesc la acest pas ar trebui să aibă în vedere importanța lui, cu solemnitate și rugăciune, și să caute sfatul divin pentru a ști dacă merg pe o cale aflată în armonie cu voința lui Dumnezeu. Învățăturile date în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la acest subiect trebuie luate în considerare cu atenție. Cerul privește cu plăcere asupra unei căsătorii îndeplinite cu dorința arzătoare de a se conforma îndrumărilor date în Sfânta Scriptură.

Belle nu pare să dorească sfaturi din partea nimănui, nici chiar de la persoanele cele mai apropiate și mai interesate de fericirea ei. Ellen White îi recomandă să-și asculte părinții, dar este dezamăgită, deoarece nici sfatul ei nu a fost luat în considerare. Ea insistă ca Belle să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu, dacă nu vrea să ceară ajutorul oamenilor. Aici sunt două scrisori pe care i le-a adresat Ellen White. Scrisoarea nr. 1, Battle Creek, Michigan, 1 martie 1889.

Dragă Belle, Am sperat să te întâlnesc și să stau de vorbă cu tine. Mă tem mult că desconsideri lumina pe care Domnul a binevoit să ți-o dea prin mine. Știu că Domnul are față de tine o iubire duioasă și plină de milă și sper că nu vei ceda ispitei de a te lăsa condusă pe o cale care să-ți despartă sufletul de Dumnezeu. Există mulți care sunt gata să-ți dea sfaturi și să-ți tulbure mintea cu îndrumările lor, dar ei nu-L au pe Dumnezeu ca Sfătuitor și de aceea tot ce pot ei să îți spună nu va face decât să încurce și mai mult o situație deja foarte dificilă.

Belle, înclinația și temperamentul tău sunt de o așa manieră, încât mă tem mult pentru sufletul tău. Îmi este teamă că nu îți vei alege ca tovarăși niște persoane prevăzătoare, înțelepte și cu inima umilă, care îl iubesc pe Dumnezeu și țin poruncile Lui.

Apostolul inspirat ne îndeamnă să ne ferim chiar și de aparența răului. Ai făcut tu aceasta? Senzualitatea și însușirile emoționale sunt mult mai dezvoltate decât însușirile intelectului. Belle, ar trebui să eviți orice ar face ca aceste înclinații să devină o putere predominantă. Tu ești o persoană energică. Această însușire a ta trebuie să rămână integră și pe deplin consacrată lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a binecuvântat cu aptitudini și capacități pentru a fi sfințite și folosite spre slava Sa.

Tu îți scrii propria istorie. În această criză a vieții, gândirea ta poate suferi o schimbare care tinde mai degrabă spre decădere decât spre înnobilare. Influențele corupătoare ale lumii îți pot modela obiceiurile, gustul, conversația și comportamentul. Tu ești de partea celor care pierd. Clipele prețioase, atât de solemne, de bogate și pline de rezultate veșnice, pot fi lăsate întru totul în voia lui Satana și îți pot aduce ruina. Eu nu doresc să se întâmple astfel. Vreau să fii o creștină, o copilă a lui Dumnezeu, o moștenitoare a cerului.

Ești în pericolul de a renunța la Domnul Hristos, de a deveni nesupusă și de a respinge sfaturile înțelepte. Sfatul iubirii părintești ajunge la urechi surde. Belle, ai vrea să te gândești serios și să primești sfaturi de la cei cu experiență? Te vei lăsa călăuzită de prietenii tăi? Vei ignora tu sfatul părintesc? Îți vei rezolva singură problema?

Sper că îți vei schimba comportamentul, căci, dacă Domnul a vorbit vreodată prin mine, El îți spune acum să-ți îndrepți pașii într-o altă direcție. Pasiunile tale sunt puternice, principiile tale sunt în pericol, iar tu nu vrei să iei în considerare și să asculți sfatul, deși știi că este bun și că este singurul lucru clar, sigur și temeinic pe care trebuie să-l faci. Te vei hotărî oare să faci binele, să fii bună, să asculți îndemnul pe care ți l-am dat în Numele Domnului? Dumnezeu ți-a dăruit aptitudini. Oare vor fi ele risipite la întâmplare? Eforturile necălăuzite tind mult mai adesea să se îndrepte într-o direcție greșită decât în cea bună. Vei îngădui tu să treacă ani de rătăcire, dezamăgire și rușine, în care să lași, prin faptele tale, atâtea impresii greșite în mintea altora, încât să nu mai poți avea niciodată acea influență pe care ai fi putut să o ai?

Pentru a câștiga ceea ce crezi tu că este libertate, ai ales o cale care, dacă vei merge pe ea, te va subjuga mai rău decât sclavia. Trebuie să-ți schimbi comportamentul, să te lași călăuzită de sfatul celor cu experiență și, prin înțelepciunea celor pe care îi învață Domnul, să-ți așezi voința de partea voinței lui Dumnezeu.

Dacă ești hotărâtă să nu asculți nici un sfat, cu excepția părerilor tale, și să-ți rezolvi toate problemele după propria voință, atunci să fii sigură că vei culege ce ai semănat. Te vei îndepărta cu totul de calea cea dreaptă sau, lovită, rănită și simțindu-ți decăderea spirituală, te vei întoarce la Domnul smerită și pocăită, mărturisindu-ți greșelile. Vei obosi să te lupți cu morile de vânt. Adu-ți aminte că fiecare faptă și fiecare conduită are un caracter dublu, fie virtuos, fie imoral. Dumnezeu este nemulțumit de tine. Îți poți permite să urmezi calea pe care ești acum? Ellen G. White, Scrisoarea 47, 1889, Scrisoarea nr. 2.

Dragă Belle, Din nou inima mea se îndreaptă către tine. Cum este sufletul tău? Ai tu o conștiință fără vina înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor? Dar tovarășii tăi? Sunt ei genul de oameni care să-ți îndrepte mintea spre Dumnezeu și spre lucrurile cerești, să îți mărească respectul față de părinți și să îți înalțe aspirațiile curate și sfinte? Iubești tu adevărul și dreptatea? Sau te complaci într-o imaginație bogată, care nu are nici o influență sănătoasă asupra sufletului tău? Poți privi cu mulțumire asupra ultimului an din viața ta? Poți vedea o creștere a puterii tale spirituale? Orice satisfacție ieftină, orice îngăduință de sine este o cicatrice rămasă în suflet, iar puterile nobile ale minții sunt corupte. Poate că te vei pocăi, dar sufletul îți va rămâne schilodit și va purta mereu cicatricele. Domnul Isus poate spăla păcatul, dar sufletul va suferi o pierdere.

Belle, te rog să ceri înțelepciune de la Dumnezeu. Cel mai dificil lucru pe care va trebui să-l stăpânești este propriul eu. Încercările tale zilnice, emoțiile, temperamentul tău caracteristic și pornirile tale interioare sunt greu de controlat, iar aceste înclinații nesupuse te duc adesea în robie și întuneric.

Singura ta soluție este să te predai fără rezerve în mâinile lui Isus, cu toate experiențele tale, cu toate ispitele tale, cu toate încercările și pornirile tale, și să-L lași pe Domnul să te modeleze așa cum este modelat lutul de mâinile olarului. Tu nu îți aparții și, prin urmare, trebuie să-ți predai eul greu de stăpânit în mâinile Aceluia care este capabil să te conducă. Atunci, odihna cea prețioasă și pacea vor veni în sufletul tău.

Belle, nici acum nu este prea târziu să îți îndrepți greșelile. Nu este prea târziu să faci ca alegerea și chemarea ta să fie temeinice. Poți chiar acum să începi să lucrezi la planul de creștere spirituală. La credință adaugă virtutea, cunoașterea, cumpătarea, răbdarea și orice har creștin. În marea zi a încercării, toate celelalte vor pieri, dar aurul caracterului sfânt va rezista. Acesta nu se degradează. EI va rezista probei de foc a ultimei zile. Draga mea copilă, vreau să-ți amintești că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău”. (Eclesiastul 12, 14.)

Ce faci tu, Belle? De când te-ai hotărât să respingi sfaturile și să refuzi îndrumările, ai devenit tu o creștină mai statornică și mai matură? Sau, alegând să-ți urmezi propria cale, ai descoperit că aceasta îți aduce neliniște, griji și temeri?

De ce nu asculți sfatul părinților tăi? Înaintea ta este calea care duce la ruină sigură. Te vei întoarce, cât timp mai poți? Îl vei căuta tu pe Domnul, câtă vreme te cheamă vocea dulce a îndurării, sau vei continua să-ți urmezi calea proprie? Domnul are milă de tine. El te cheamă. Vrei să vii la El?

Fie ca Domnul să te ajute să alegi să fii întru totul a Lui.

Îți scriu pentru că îți iubesc sufletul. Ellen G. White, Scrisoarea 51, 1889.

Părinții pot fi de ajutor

Dacă sunteți binecuvântați cu părinți temători de Dumnezeu, căutați sfatul lor. Dezvăluițile speranțele și planurile voastre, învățați lecțiile izvorâte din experiențele vieții lor.

Oare ar trebui un fiu sau o fiică să își aleagă un tovarăș de viață fără a-și consulta mai întâi părinții, având în vedere că un asemenea pas va afecta considerabil fericirea părinților, dacă aceștia au o oarecare afecțiune față de copiii lor? Ar trebui un copil să persiste în a-și urma drumul propriu, în ciuda sfaturilor și rugăminților părinților lui? Voi răspunde cu hotărâre: NU, chiar dacă nu s-ar mai căsători niciodată. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău”. Aici este o poruncă și o făgăduință pe care Domnul o va împlini cu siguranță pentru cei care ascultă. Părinții înțelepți nu vor alege niciodată parteneri pentru copiii lor fără a lua în considerare dorințele acestora.

Una dintre cele mai mari greșeli legate de acest subiect constă în ideea că tinerilor fără experiență nu trebuie să li se tulbure sentimentele, că nu trebuie să aibă loc nici un amestec în dragostea lor. Dacă a existat vreodată un subiect care trebuie privit din toate perspectivele, acesta este căsătoria. Ajutorul pe care îl poate oferi experiența altora și o cântărire atentă și calmă a problemei, de ambele părți, sunt absolut esențiale. Majoritatea oamenilor tratează mult prea ușor subiectul căsătoriei. Tineri prieteni, sfătuiți-vă cu Dumnezeu și cu părinții voștri temători de Dumnezeu. Rugați-vă în această privință.

Dacă fiii și fiicele ar fi mai apropiați de părinții lor, dacă ar avea încredere în ei și le-ar destăinui bucuriile și necazurile lor, ar fi scutiți de multe întristări viitoare. Când tinerii sunt încurcați și nu reușesc să afle care este calea cea bună, să le prezinte părinților situația exact așa cum o înțeleg ei și să le ceară sfatul. Cine este mai în măsură să le arate eventualele pericole decât părinții evlavioși? Cine poate înțelege temperamentul lor caracteristic așa de bine ca părinții? Copiii care sunt creștini vor prețui dragostea și consimțământul părinților lor temători de Dumnezeu mai presus de orice altă binecuvântare pământească. Părinții pot fi părtași la sentimentele copiilor lor, se pot ruga pentru ei și împreună cu ei, ca Dumnezeu să îi ocrotească și să îi călăuzească.

Această scrisoare aduce în atenție subiectul responsabilității față de părinți. Este evident că Hans încearcă să se impună în fața fetei, în ciuda opoziției puternice din partea părinților ei și fără să-l intereseze sentimentele acestora. Această situație ridică întrebarea dacă părinții ar trebui luați în considerare în alegerea unei soții. După o asemenea căsătorie, ce se va întâmpla cu relațiile cu părinții? Ellen White expune acest gen de consecințe care merită să fie avute în vedere. Geneva, Elveția, 16 decembrie 1885.

Dragă Hans, Înțeleg că ai dorit să știi părerea mea despre lucrurile care te tulbură cu privire la căsătoria ta cu fiica fratelui Meyer. Înțeleg că tatăl celei căreia i-ai dedicat sentimentele tale nu dorește ca fiica lui să se unească în căsătorie cu tine. Deși sunt înclinată să te compătimesc din pricina dezamăgirii tale, aș întreba: „Cine este mai interesat de binele propriei fiice decât tatăl și mama ei?”

Însăși insistența ta în această privință, împotriva dorințelor părinților ei, este o dovadă că Duhul lui Dumnezeu nu Se află pe primul loc în inima ta și nu este o putere conducătoare asupra vieții tale. Tu ai o voință puternică, o hotărâre fermă de a duce la îndeplinire tot ce ai început.

Va binevoi fratele meu să-și cerceteze propriul spirit, să privească în mod critic asupra motivelor sale și să vadă dacă unicul lui scop în această situație este să facă toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu? Mi-au fost arătate cazurile mai multor persoane din Elveția, care erau extrem de agitate în privința căsătoriei și aveau mintea atât de absorbită de acest subiect, încât se descalificau pentru lucrarea pe care o dorea Dumnezeu de la ei.

Mi-a fost arătat un tânăr care încerca să devină membru al familiei fratelui Meyer, dar pe care acesta nu părea să-l accepte. El era într-o stare de îngrijorare și nervozitate. Cred că această descoperire ți se aplică ție. Acest frate nu era pregătit din nici un punct de vedere să-și asume răspunderile de soț sau de cap al familiei, iar dacă acea căsătorie ar fi avut loc, rezultatul nu ar fi fost decât o mare nefericire.

Acum, fratele meu, sfatul meu este să-I dăruiești mintea și sentimentele tale Iui Dumnezeu și sa te așezi pe altarul Său.

Porunca a cincea trebuie respectată. De câtă suferință și nenorocire ar fi fost cruțați copiii, dacă această poruncă ar fi fost păzită cu mai multă atenție și dacă ei ar fi fost ascultători de părinți și i-ar fi cinstit! O copilă fără experiență nu poate discerne ce este cel mai bine pentru ea și nu știe să-și aleagă cu înțelepciune un partener care să-i facă viața plăcută și fericită, iar o căsătorie nefericită este cea mai mare calamitate care poate veni peste ambii soți.

Este dispus fratele meu să-și cerceteze inima cu atenție și să vadă dacă este condus de iubire față de Dumnezeu? Va înțelege el ce sentimente se nasc în inima lui împotriva fratelui Meyer, pentru că nu-l poate convinge să fie de acord să o ia în căsătorie pe fiica sa? Dacă ai fi învățat cu adevărat, în școala lui Hristos, cum să duci jugul Său și cum să porți poverile Sale, dacă ai fi învățat din exemplul blândeții și al smereniei lui Isus, nu ți-ai impune voința și dorințele atât de insistent.

Nu-ți prejudicia caracterul prin voința ta puternica de a-ți atinge scopurile cu orice preț. Oprește-te acolo unde ești și întreabă-te: „Ce fel de spirit mă stăpânește?” Îl iubești tu pe Dumnezeu cu toată inima? Îți iubești tu semenul ca pe tine însuți?

Prima îndatorire a fiicei fratelui Meyer este aceea de a-și asculta părinții, de a-și cinsti tatăl și mama. Ea poate face acest lucru doar dacă nu-i vei menține gândirea într-o stare atât de tulburată, încât să nu-și mai poată împlini datoria față de părinți.

Mama are nevoie de ajutorul copilei sale, iar, când va mai crește cu câțiva ani, aceasta va înțelege mai bine cum să își aleagă un soț care să-i facă viața ușoară și fericită. O femeie care va accepta să i se dicteze mereu, chiar și în cele mai mici lucruri ale vieții de căsnicie, care va renunța la identitatea ei, nu va fi niciodată folositoare, nu va fi o binecuvântare în lume și nu va împlini scopul lui Dumnezeu pentru viața ei. Ea este doar o marionetă, călăuzită de voința si mintea altcuiva. Dumnezeu i-a dat fiecărui bărbat și fiecărei femei o identitate, o individualitate. Toți trebuie să acționeze în temere de Dumnezeu, pentru ei înșiși.

Există atât de multe căsătorii nefericite. Oare putem fi surprinși că părinții sunt precauți și vor să-și protejeze copiii de orice legătură care ar putea să nu fie înțeleaptă și buna? Sora ta în Hristos, Ellen G. White.

Scrisoarea 25, 1885

Nu faceți din aceasta un secret

Un tânăr care se bucură de compania unei tinere și îi câștigă prietenia fără a fi cunoscut de părinții ei nu se comportă ca un creștin nobil, nici față de ea, nici față de părinții ei. El ar putea reuși să-i influențeze mintea prin mesaje și întâlniri secrete, dar, procedând astfel, nu va putea să manifeste acea noblețe și integritate a sufletului pe care trebuie să le aibă orice copil al lui Dumnezeu. Pentru a-și atinge scopurile, astfel de tineri se comportă nesincer și în contradicție cu standardul Bibliei, dovedindu-se incorecți față de cei care îi iubesc și încearcă să fie niște veghetori credincioși asupra lor. Căsătoriile încheiate în aceste condiții nu sunt după Cuvântul lui Dumnezeu. Tânărul care îndepărtează o fată de la datoria ei, care îi va încurca ideile cu privire la poruncile clare și hotărâte ale lui Dumnezeu de a-și asculta și cinsti părinții, nu va fi credincios nici față de obligațiile căsătoriei.

„Să nu furi” a fost scris de degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră și totuși cât furt de iubire este practicat în ascuns și scuzat. Se întreține o curtenie înșelătoare și se păstrează comunicări secrete, până când sentimentele fetei fără experiență, care nu știe unde pot duce aceste lucruri, sunt retrase parțial de Ia părinții ei și îndreptate spre un tânăr care se dovedește a fi nevrednic de dragostea ei, chiar prin procedeul pe care îl folosește. Biblia condamnă orice fel de necinste și ne cere să fim corecți în orice situație.