(A) Dependență față de Dumnezeu și independență față de oameni
Dependența față de Dumnezeu este o cerință absolută -- Dumnezeu dorește ca fiecare suflet pentru care a murit Hristos să devină o mlădiță a viței, aflată într-o legătură strânsă cu butucul divin din care își primește seva. Dependența noastră de Dumnezeu este o cerință absolută și trebuie să ne inspire o atitudine umilită; dar, datorită dependenței noastre de El, cunoașterea Lui trebuie să crească fără încetare. Dumnezeu dorește să înlăturăm orice gen de egoism și să venim la El nu ca niște proprietari ai ființelor noastre, ci ca o proprietate răscumpărată a lui Hristos. -- Special Testimonies for Ministers and Workers 8, 9 (1897). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 324, 325.)
Dependența față de Dumnezeu și independența față de oameni -- Dumnezeu dorește ca omul să trăiască într-o legătură directă cu Sine și recunoaște principiul responsabilității personale a acestuia în toate aspectele relației Sale cu ființele umane. Dumnezeu caută să încurajeze un simț al dependenței și să inspire nevoia unei călăuziri personale. El dorește ca asocierea umanului cu divinul să producă în oameni o transformare care să-i aducă la asemănarea cu chipul divin. Satana luptă împotriva acestui deziderat. El caută să încurajeze dependența de oameni. Când mintea Îl pierde din atenție pe Dumnezeu, ispititorul o poate aduce sub influența sa. Satana are puterea de a domina omul. -- The Ministry of Healing, 242, 243 (1905).
Depindeți în exclusivitate de Dumnezeu. Dacă aveți tendința de a proceda altfel, este timpul să încetați. Opriți-vă exact în locul în care vă aflați și schimbați ordinea lucrurilor.... În sinceritate și cu sufletul însetat, strigați către Dumnezeu. Luptați cu mesagerii cerești până când veți câștiga biruința. Încredințați-vă întreaga ființă în mâna Domnului -- suflet, trup și spirit -- și hotărâți-vă să deveniți agenții Lui iubitori și consacrați, motivați de voința Sa, conduși de gândirea Sa și inspirați de Duhul Său; atunci, veți înțelege mai clar lucrurile cerești. -- Manuscript 24, 1891. (Sons and Daughters of God, 105.)
Faceți din Dumnezeu sfătuitorul vostru -- În loc de a aduce problemele voastre înaintea unui frate sau înaintea pastorului, aduceți-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Nu așezați pastorul în locul în care ar trebui să se afle Dumnezeu, ci mai degrabă rugați-vă pentru el. Cu toții am procedat greșit în această privință. Slujitorul lui Hristos este un om, asemenea tuturor celorlalți oameni. Este adevărat că el poartă responsabilități mai sfinte în comparație cu un om de afaceri obișnuit, dar pastorul nu este infailibil. El se confruntă cu propriile sale nedesăvârșiri și are nevoie de harul și iluminarea divină. Pentru a-și aduce la îndeplinire lucrarea cu succes și corectitudine și pentru a da dovadă de chemarea sa, el trebuie să primească ungerea cerului. Cei care au nevoie de pastor sunt aceia care nu cunosc calea vieții și mântuirea, iar acesta îi va învăța ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți.
Dacă cei care știu să se roage, cei care au ascultat invitațiile Evangheliei lui Hristos și care cunosc făgăduințele Lui neschimbătoare, așează asupra unor oameni limitați poverile lor personale, Îl dezonorează pe Dumnezeu. Întotdeauna este bine se ne sfătuim unii cu alții. Este bine să discutăm. Este bine să le împărtășim în mod deschis fraților noștri și pastorului dificultățile cu care ne confruntăm în orice activitate. Dar nu dezonorați pe Dumnezeu, depinzând de înțelepciunea oamenilor. Cereți lui Dumnezeu înțelepciunea care vine de sus. Solicitați-le fraților voștri să se unească în rugăciune cu voi și Domnul Își va împlini făgăduința: „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”. (Matei 18, 20.) -- Manuscript 23, 1899.
(B) Dependență și independență în relațiile dintre cei ce activează în lucrarea lui Dumnezeu
Mintea unui singur om -- Este greșit să-i faceți pe oameni să creadă că lucrătorii pentru Hristos nu pot întreprinde nici o acțiune în siguranță, dacă nu au căutat mai întâi să se consulte cu cineva care deține o poziție de răspundere. Oamenii nu trebuie învățați să privească la oameni ca și când ar privi la Dumnezeu. Deși consfătuirea și unitatea în acțiune este necesară între lucrători, mintea și judecata unui singur om nu trebuie să ocupe niciodată rolul de autoritate exclusivă. -- The Review and Herald, 7 august, 1894.
Sporirea eficienței -- Dumnezeu este conducătorul poporului Său, iar cei care își consacră mintea vor fi învățați de El să-și utilizeze capacitățile intelectuale. Pe măsură ce își vor exercita aptitudinile, eficiența lor va spori. Moștenirea Domnului este alcătuită din vase mari și vase mici, dar fiecare dintre ele are o lucrare personală de îndeplinit. Nici o lucrarea nu trebuie să depindă de mintea unui singur om sau de mintea a doi sau trei oameni, ca și cum acestea ar constitui o călăuză infailibilă. Să privim la Dumnezeu, să credem în El și să ne punem deplina încredere în puterea Sa. Înjugați-vă alături de Hristos, nu alături de oameni, deoarece oamenii nu au nici o putere să vă păzească de cădere. -- Letter 88, 1896.
Sfat adresat unui conducător -- Trebuie să depinzi numai de Dumnezeu. Nu îngădui ca mintea ta să fie dominată de ideile altora. Nu trebuie să permiți ca insistențele persuasive ale altora să te conducă pe cărări greșite. Pune-ți toată încrederea în Cel care zice: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13, 5.) -- Letter 92, 1903.
Dependența de Dumnezeu întărește încrederea reciprocă a oamenilor -- Dacă oamenii ar înceta să depindă de oameni și ar privi numai spre Dumnezeu ca Sursă a succesului și a realizărilor lor, atunci ar manifesta mai multă încredere unii în alții. Credința noastră în Dumnezeu este mult prea slabă și încrederea noastră unii în alții este mult prea săracă. -- Special Testimonies, Series A 3:48 (1895). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 214.)
Dependența de sine conduce la ispită -- Prin rugăciune stăruitoare și dependență de Dumnezeu, Solomon a primit o înțelepciune care a atras admirația și uimirea întregii lumi. Dar când s-a despărțit de Sursa puterii sale și s-a îndepărtat, încrezându-se în propriile sale capacități, a căzut pradă ispitei. Astfel, însușirile minunate cu care a fost binecuvântat acest rege înțelept nu au reușit decât să facă din el o unealtă mai eficientă în slujba vrăjmașului sufletelor. -- The Great Controversy, 509 (1911).
Dependența de alții poate însemna lipsă de maturitate -- Oameni care ar fi putut fi bărbați de cea mai mare nădejde și loialitate pentru perioadele de criză sunt ineficienți în lucrare, datorită eforturilor lor de a evita criticile și de a fugi de responsabilitate, motivați de teama de a nu greși. Bărbați cu un intelect gigantic se comportă asemenea unor copii, deoarece se eschivează în mod laș de la preluarea și purtarea poverilor care le revin. Ei neglijează datoria de a deveni eficienți și așteaptă prea mult timp ca cineva din conducere să gândească în locul lor, dictându-le un plan de activitate, pe care sunt foarte capabili să-l realizeze ei înșiși, în folosul cauzei lui Dumnezeu. La fiecare pas, ne confruntăm cu deficiențe la nivelul minții.
Aceia care se mulțumesc să-i lase pe alții să gândească în locul lor sunt lipsiți de maturitate. Dacă ar fi puși să-și alcătuiască singuri planurile, s-ar dovedi bărbați înțelepți și bine organizați. Dar, când se confruntă cu aspecte legate de cauza lui Dumnezeu, lucrurile se schimbă radical și își pierd întru totul această capacitate. Ei se mulțumesc să rămână incompetenți și ineficienți, pentru ca alții să fie nevoiți să plănuiască și să gândească în locul lor. Oare este necesar să se bazeze întotdeauna pe alții care să studieze, să plănuiască pentru ei și care să ia locul rațiunii și judecății lor? Lui Dumnezeu Îi este rușine de astfel de soldați. El nu este onorat de faptul că acești bărbați nu contribuie la înaintarea lucrării Sale și se mulțumesc să acționeze asemenea unor mașini. -- Testimonies for the Church 3:495, 496 (1875).
Nevoia de oameni independenți -- În lucrarea lui Dumnezeu, este nevoie de oameni independenți și întreprinzători, și nu de oameni influențabili asemenea plastilinei. Aceia care pretind să li se stabilească o normă precisă și un salariu fix și care intenționează să nu realizeze nimic mai mult decât ce li s-a cerut, fără remanieri și fără adaptări la necesități, nu sunt oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru cauza Sa. Un om care nu-și poate exercita aptitudinile în așa fel, încât să se adapteze solicitărilor locului în care își desfășoară activitatea, nu este potrivit pentru aceste timpuri.
Bărbații pe care Dumnezeu îi va implica în lucrarea Sa nu trebuie să fie anemici și lipsiți de tenacitate și putere morală. Ei pot fi formați pentru a purta poveri în lucrarea lui Dumnezeu numai printr-un efort continuu și perseverent. Acești oameni nu trebuie să se descurajeze nici dacă circumstanțele și împrejurările sunt dintre cele mai nefavorabile. Ei nu trebuie să renunțe la obiectivele lor, considerându-se total învinși, până când nu se conving, dincolo de orice umbră de îndoială, că au făcut absolut tot ce au fost capabili să facă pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru binele sufletelor. -- Testimonies for the Church 3:496 (1875).
O independență nesfințită izvorăște din egoism -- Efectele negative ale unei greșite imagini de sine și ale independenței nesfinte, care prejudiciază în modul cel mai grav capacitatea noastră de a fi folositori și care, dacă nu sunt biruite, vor conduce la propria noastră ruină, izvorăsc din egoism. Mesajul care mi-a fost repetat de nenumărate ori de îngerul lui Dumnezeu este: „Sfătuiți-vă unii cu alții!” Influențând mai întâi gândirea unui om, Satana va încerca să conducă deciziile, astfel încât acestea să fie pe placul lui. El va continua apoi să ducă în rătăcire două persoane; dar acolo unde există mai mulți care se consultă unii cu alții, există mai multă siguranță. Fiecare plan va fi criticat cu obiectivitate; fiecare pas pe calea progresului va fi studiat cu atenție. De aceea, va exista un pericol mult mai redus de a acționa în grabă și de a întreprinde acțiuni neînțelepte, care ar putea aduce confuzie, încurcături și eșec. Puterea se află în unitate, dar dezbinările produc slăbiciune și înfrângere. -- Testimonies for the Church 5:29, 30 (1882).
(C) Spiritul de independență
Pericolele independenței personale -- Amintiți-vă neîncetat că, în calitate de popor deosebit al lui Dumnezeu, aveți de adus o mărturie pentru credința voastră. Fiți cu băgare de seamă în exercitarea independenței personale, deoarece influența voastră ar putea lucra împotriva scopurilor lui Dumnezeu și astfel să contribuiți la realizarea planurilor lui Satana, devenind o piatră de poticnire tocmai în calea celor care sunt slabi și gata să cadă. Evitați pericolul de a le oferi vrăjmașilor noștri ocazia de a-L batjocori pe Dumnezeu și de a atrage disprețul asupra celor credincioși adevărului. -- Testimonies for the Church 5:477, 478 (1889).
Un spirit de independență -- Întotdeauna, în biserică au existat unii care au înclinat în mod constant spre o atitudine independentă. Ei par incapabili să înțeleagă faptul că un spirit independent predispune la o prea mare încredere în sine și în judecățile personale, în locul respectului și al unei înalte aprecieri a judecății fraților, îndeosebi a acelora pe care Dumnezeu i-a chemat în conducerea poporului Său. Dumnezeu a învestit biserica Sa cu o autoritate și o putere speciale, pe care nimeni nu este justificat să le disprețuiască sau să le ignore, fără ca prin aceasta să disprețuiască însuși glasul lui Dumnezeu. -- The Acts of the Apostles, 163, 164 (1911).
Acțiune unită -- Există un aspect ce trebuie evitat, și anume spiritul de independență. Noi suntem asemenea unor soldați înrolați în armata lui Hristos și de aceea trebuie să existe o unitate de acțiune între diferitele departamente ale lucrării.... Fiecare lucrător trebuie să acționeze în raport cu ceilalți. Urmașii lui Hristos nu vor acționa independent unii de alții. Puterea noastră vine din partea lui Dumnezeu și trebuie să fie utilizată în mod eficient, pentru a fi evidențiată într-o acțiune nobilă și unită. Nu este nevoie de acțiuni lipsite de sens care irosesc energiile. -- Testimonies for the Church 5:534, 535 (1889).
Mulțumirea de sine ne expune la amăgirile lui Satana -- Trăim în miezul bătăliilor din zilele de pe urmă și, dacă nutrim un spirit de mulțumire de sine și de independență, vom fi expuși la amăgirile lui Satana și există pericolul de a fi învinși. -- Testimonies for the Church 3:66 (1872).
(D) Independența morală
Principiul dependenței reciproce -- Cu toții suntem asemenea unor fire împletite în marea țesătură a omenirii și tot ce putem realiza pentru binele și înălțarea altora se va reflecta asupra noastră înșine. Principiul dependenței reciproce depășește granițele categoriilor și claselor sociale. Săracii nu sunt cu nimic mai dependenți de cei bogați decât sunt bogații de cei săraci. În timp ce aceia care sunt nevoiași cer o parte din binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dăruit semenilor lor mai înstăriți, aceștia din urmă au nevoie, la rândul lor, de serviciul plin de credincioșie al celor săraci, al căror capital este reprezentat de puterea creierului, a oaselor și a mușchilor lor. -- Patriarchs and Prophets, 534, 534 (1890).
Datoria de a respecta convingerile religioase personale -- Căile prin care Satana se folosește de influența oamenilor pentru a-și înrobi victimele sunt nenumărate. El își atrage de partea sa masele, unindu-le prin intermediul legăturilor dibace ale simpatiei și ale atracției față de cei care sunt dușmani ai crucii lui Hristos. Indiferent în ce ar consta aceste legături -- relații de familie sau relații sociale, -- efectul este același; cei care se opun adevărului își exercită puterea de a manipula conștiințele, iar sufletele aflate sub controlul lor nu au suficient curaj sau independență de a asculta de glasul conștiinței în ce privește propria lor datorie. -- The Great Controversy, 597 (1911).
Anularea gândirii personale -- Deși rațiunea și conștiințele lor sunt convinse cu privire la adevăr, aceste suflete înșelate [aparținătorii bisericilor tradiționale] nu îndrăznesc să gândească altfel decât păstorul lor spiritual, iar judecata lor personală și interesele lor veșnice sunt sacrificate pe altarul necredinței, al mândriei și al prejudecăților altora. -- The Great Controversy, 597 (1911).
Independent, de partea adevărului -- Pentru a vă ridica mai presus de standardele religioase ale lumii creștine, este nevoie de curaj și independență. Aceste standarde nu respectă exemplul renunțării la sine al Mântuitorului; ele nu presupun nici un sacrificiu și caută neîncetat să evite crucea pe care trebuie să o poarte ucenicii lui Hristos. -- Testimonies for the Church 5:78 (1882).
Independență morală în confruntarea cu lumea -- Independența morală este absolut necesară în confruntarea cu lumea. Supunerea totală față de voința lui Dumnezeu ne va așeza în mod inevitabil în opoziție cu lumea și vom înțelege necesitatea de a ne separa în mod categoric de obiceiurile și practicile ei. Standardele noastre nu trebuie să fie înălțate doar cu puțin mai presus de standardele lumești, ci trebuie să fie trasată o linie de demarcație clară și evidentă față de acestea. -- The Review and Herald, 9 ianuarie, 1894. (Fundamentals of Christian Education, 289.)
Independența morală este o virtute -- Singura noastră sursă de siguranță este aceea de a ne așeza într-o poziție bine definită ca popor special al lui Dumnezeu. Nu trebuie să cedăm nici măcar un centimetru în favoarea obiceiurilor tradiționale ale acestui veac decăzut, ci să ne delimităm într-o atitudine de independență morală, nefăcând nici un compromis cu practicile corupte și idolatre ale lumii veacului acestuia. -- Testimonies for the Church 5:78 (1882).
(E) Independența intelectuală
Adevărata independență nu este încăpățânare -- Adevărata independență intelectuală nu este încăpățânare sau îngustime de minte. Ea îi motivează pe tineri să-și formeze propriile lor opinii privitoare la Cuvântul lui Dumnezeu, fără a depinde de ce ar avea de spus sau de făcut alții. Dacă se află în compania unui necredincios, a unui ateu sau a unui creștin neserios, adevărata independență îi va ajuta să înțeleagă și să-și apere propriile convingeri legate de adevărurile sfinte ale Evangheliei, împotriva glumelor și a obiecțiilor răutăcioase ale tovarășilor lor răi. Dacă sunt asociați cu persoane care consideră că este o virtute să expui greșelile celor ce se declară a fi creștini, pentru a râde apoi de religie și de moralitate, adevărata independență intelectuală îi va determina pe acești tineri să dovedească politicos, dar îndrăzneț, faptul că ridiculizarea este un înlocuitor jalnic al argumentelor întemeiate. Ea îi va face capabili să privească dincolo de cel care îi batjocorește, înțelegând că acesta este influențat de vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului, și să reziste atacurilor lui. -- The Review and Herald, 26 august, 1884. (Fundamentals of Christian Education, 88, 89.)
Nevoia de independență personală -- Unii se laudă, afirmând că, dacă ar fi avut parte de alte circumstanțe, ar fi realizat lucruri mari și frumoase, în ciuda faptului că posibilitățile de care deja dispun, în virtutea locului în care i-a așezat Dumnezeu, se dovedesc a fi complet nefolosite. Omul își poate face propriile circumstanțe, dar circumstanțele nu pot niciodată să facă un om. Omul ar trebui să considere circumstanțele ca pe niște instrumente de lucru. El trebuie să domine circumstanțele, dar să nu se lase niciodată dominat de ele. Independența și aptitudinile personale sunt calități de care este cea mai mare nevoie în prezent. Caracterul nu trebuie să fie sacrificat, ci modelat, înnobilat și perfecționat. -- Testimonies for the Church 3:496, 497 (1875).
Cât de departe să înaintăm în independență -- Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie disciplinat și unit într-o activitate atât de armonioasă, încât să se înțeleagă din priviri și să gândească întru totul la fel. Există multe de făcut pentru a ajunge la o asemenea stare a lucrurilor.... Domnul nu dorește însă ca noi să renunțăm la propria noastră individualitate. Întrebarea care se ridică este: Cine este acela care poate judeca în mod corect, pentru a decide cât de departe poate înainta cineva într-un spirit de independență personală?
Apostolul Petru își îndemna frații: „Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. Apostolul Pavel de asemenea îi sfătuiește pe frații săi filipeni la unitate și umilință: „Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși”. -- Testimonies for the Church 3:360 (1875).
Dependența noastră de puterea lui Dumnezeu -- Fraților, vă implor, acționați mânați de un singur gând, și anume acela de a aduce slavă lui Dumnezeu. Tăria Lui să fie unicul vostru sprijin, harul Său, unica voastră putere. Prin studiul Scripturilor și prin rugăciune stăruitoare, căutați să dobândiți concepții clare cu privire la datoriile voastre și apoi îndepliniți-le cu credincioșie. Cultivarea credincioșiei în lucrurile mici este esențială, pentru ca, procedând astfel, să vă formați obiceiul integrității, de care este nevoie în îndeplinirea unor responsabilități mai mari. Adesea, micile incidente de zi cu zi trec fără a fi observate, dar tocmai aceste lucruri sunt cele care formează caracterul. Fiecare eveniment petrecut în viață are o mare influență, fie spre bine, fie spre rău. Antrenați-vă în mijlocul provocărilor zilnice, pentru ca mintea voastră să acumuleze puterea de a rezista în orice situație dificilă. În marile zile de strâmtoare și încercare, veți avea nevoie de multă tărie pentru a sta de partea adevărului, independenți față de orice influență potrivnică. -- Testimonies for the Church 4:561 (1881).