(A) Decalogul
Cunoașterea vinovăției -- Cunoașterea pe care Dumnezeu nu a dorit ca primii noștri părinți să o dobândească a fost cunoașterea vinovăției. Iar când ei au acceptat afirmația lui Satana, care era falsă, neascultarea și încălcarea legii au pătruns în lumea noastră. Această neascultare față de porunca expresă a lui Dumnezeu și acceptarea minciunilor lui Satana au deschis porțile unui potop de nenorociri, care au invadat lumea. -- The Review and Herald, 5 aprilie, 1898.
Natura umană a fost subminată -- Nefericirea și moartea, cu toate efectele lor, sunt rezultatul încălcării Legii lui Dumnezeu. Prin neascultare, capacitățile omului au fost pervertite, iar egoismul a luat locul iubirii. Natura umană a ajuns atât de degradată, încât a devenit imposibil ca omul să reziste puterii răului, iar ispititorul și-a văzut împlinit planul de a deturna planul divin în crearea omului și de a umple pământul cu suferință și nefericire. Oamenii și-au ales un domn care i-a legat cu lanțuri, târându-i înapoia carului lui ca pe niște prizonieri de război. -- Counsels to Parents, Teachers, and Students, 33 (1913).
Legea lui Dumnezeu este ușor de înțeles -- În Legea lui Dumnezeu nu există mistere. Chiar și cel mai neînzestrat intelect este capabil să înțeleagă regulile care ordonează viața și formează caracterul în conformitate cu Modelul Divin. Dacă copiii oamenilor s-ar strădui, cu toate puterile lor, să respecte această lege, ei ar dobândi o mai mare putere intelectuală și discernământul necesar pentru a înțelege mai bine planurile și scopurile lui Dumnezeu. Acest progres nu se desfășoară doar pe parcursul vieții prezente, ci va continua de-a lungul veacurilor, în veșnicie. -- The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.
Uimitoare prin simplitate -- Cât de uimitoare este Legea lui Iehova în simplitatea, în desăvârșirea și vastitatea ei atotcuprinzătoare! În planurile și lucrările lui Dumnezeu există taine pe care mintea limitată nu este capabilă să le înțeleagă. Dar tocmai faptul că nu putem pătrunde secretele infinitei înțelepciuni și puteri ne umple de respect față de Cel Prea Înalt. -- The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.
Armonia desăvârșită dintre Lege și Evanghelie -- Legea lui Dumnezeu și Evanghelia lui Isus Hristos se află într-o armonie desăvârșită. Marele Învățător spune: „Eu și Tatăl una suntem”. Evanghelia lui Hristos este Vestea Bună a harului sau favorii prin care omul poate fi eliberat de condamnarea pentru păcat și prin care este făcut în stare să asculte de Legea lui Dumnezeu. Evanghelia ne îndrumă spre codul moral ca fiind o lege a vieții. Iar Legea, prin faptul că pretinde o ascultare precisă, îl îndrumă fără încetare pe cel păcătos spre Evanghelie, pentru a primi iertare și pace.
Marele apostol Pavel spune: „Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea!” (Romani 3, 31.) Și din nou, el declară că „Legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7, 12.) Manifestarea iubirii supreme față de Dumnezeu și manifestarea unei iubiri asemănătoare față de semenii noștri sunt indispensabile, atât pentru a-i da slavă lui Dumnezeu, cât și pentru fericirea umană. -- The Review and Herald, 27 septembrie, 1881.
O lege completă a vieții -- În Legea Sa, Dumnezeu i-a dat omului o lege completă, ce cuprinde toate aspectele vieții. Dacă o va respecta, omul va trăi prin ea, prin meritele lui Hristos. Dacă o va încălca, ea are rolul de a-l condamna. Legea îi îndrumă pe oameni la Domnul Hristos, iar Domnul Hristos îi îndrumă înapoi la Lege. -- The Review and Herald, 27 septembrie, 1881. (Our High Calling, 138.)
Cuprinzătoare în ceea ce privește cerințele -- Așa cum este prezentată în Scripturi, Legea lui Dumnezeu este vastă și cuprinzătoare în cerințele ei. Fiecare principiu este sfânt, drept și bun. Legea îi obligă pe oameni față de Dumnezeu; ea pătrunde până în domeniul gândurilor și al simțămintelor; și va produce o convingere cu privire la păcat în mintea fiecărui om care este conștient de încălcarea cerințelor ei. Dacă legea este aplicată numai la nivelul comportamentului exterior, oamenii nu se vor simți vinovați pentru gândurile, dorințele și planurile lor rele. Dar legea cere ca sufletul însuși să fie curat, iar mintea să fie sfântă, pentru ca gândurile și simțămintele să poată fi în armonie cu standardul iubirii și al neprihănirii. -- The Review and Herald, 5 aprilie, 1898. (Selected Messages 2:211).
Prin sine însuși, omul este neascultător -- Prin sine însuși, omul este un călcător al legilor lui Iehova. Când Domnul poruncește naturii să mărturisească despre lucrurile făcute de El, acestea dovedesc îndată slava lui Dumnezeu. -- Manuscript 28, 1898. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1144).
Toți sunt chemați să asculte de Legea lui Dumnezeu -- Exemplul de conformare desăvârșită față de legile lui Dumnezeu, oferit de Domnul Hristos la venirea Sa, este valabil pentru toți -- de la Adam, primul om, și până la ultima ființă umană care va trăi pe pământ. El a declarat că misiunea Lui nu a fost aceea de a nimici legea, ci de a o împlini într-o ascultare desăvârșită în toate aspectele ei. În felul acesta, Isus a înălțat legea și a făcut-o demnă de cinste. Prin viața Lui, Domnul a dezvăluit natura spirituală a legii. El a împlinit principiile vaste și profunde ale acestei legi înaintea tuturor ființelor cerești și înaintea lumilor necăzute.
Isus Hristos a venit pentru a demonstra faptul că omenescul, unit prin credință cu divinul, poate păzi toate poruncile lui Dumnezeu. El a venit pentru a dovedi în mod clar caracterul neschimbător al legii și pentru a declara că neascultarea și încălcarea legii nu pot fi niciodată răsplătite cu viață veșnică. Hristos a venit ca om, pentru ca prin natura umană să poată realiza o comunicare directă cu ceea ce este uman, în timp ce prin divinitatea Lui să poată aduce omul în legătură cu tronul lui Dumnezeu.
Dar, în nici un caz, Domnul nu a venit pentru a micșora obligația oamenilor de a manifesta o ascultare desăvârșită. El nu a anulat validitatea Vechiului Testament, ci a împlinit ceea ce fusese prezis de Însuși Dumnezeu. Isus Hristos nu a venit pentru a-i elibera pe oameni de lege, ci pentru a le crea posibilitatea de a o respecta și de a-i învăța și pe semeni să facă la fel. -- The Review and Herald, 15 noiembrie, 1898.
Dumnezeu nu-și abrogă propria lege -- Domnul nu-I mântuiește pe păcătoși prin abrogarea legii care este temelia guvernării Lui în cer și pe pământ. Dumnezeu este un judecător, un apărător al justiției. Încălcarea Legii lui Dumnezeu, chiar și într-o manieră simplă, în cele mai mici aspecte, este păcat. Dumnezeu nu Se poate dispensa de Legea Lui și nu poate înlătura nici cel mai mic articol, cu scopul de a trece cu vederea păcatul. Justețea, excelența morală a legii trebuia menținute și validate înaintea întregului univers. Și această lege sfântă nu putea fi validată cu nici un alt preț mai mic decât moartea Fiului lui Dumnezeu. -- The Review and Herald, 15 noiembrie, 1898.
Legea lui Dumnezeu nu a fost anulată de El -- Dumnezeu nu Își anulează legea. El nu acționează în contradicție cu prevederile ei. El nu anulează rezultatele păcătuirii, ci le transformă. Prin harul Său, blestemul este transformat în binecuvântare. -- Education, 148 (1903).
(B) Evidențierea Legii lui Dumnezeu în lumea naturală
Legi izvorâte din iubire -- Legile lui Dumnezeu izvorăsc dintr-o probitate morală infailibilă și sunt formulate într-o asemenea manieră, încât să aducă fericirea celor ce le păzesc. -- The Review and Herald, 18 septembrie, 1888. (Sons and Daughters of God, 267).
Legile pe care trebuie să le păzească toate ființele omenești izvorăsc din inima Infinitei Iubiri. -- Letter 20a, 1893. (Selected Messages 2:217).
O Lege a slujirii -- Urmașii lui Hristos au fost răscumpărați pentru a deveni niște slujitori ai binelui celorlalți. Domnul nostru ne învață că adevăratul scop al vieții este slujirea altora. Hristos Însuși a fost un lucrător activ în slujba semenilor și le încredințează legea slujirii tuturor urmașilor Lui. El a prezentat lumii o concepție de viață mai înaltă decât orice concepție cunoscută vreodată. Trăind pentru a sluji, omul intră într-o relație personală cu Domnul Hristos. Legea slujirii devine puntea de legătură cu Dumnezeu și cu semenii. -- Christ’s Object Lessons, 326 (1900).
Nimeni nu trăiește pentru sine -- Adam trebuia să fie conducătorul familiei omenești, după Dumnezeu, iar rolul lui era acela de a asigura respectarea principiilor familiei cerești. Aceasta ar fi adus pace și fericire. Dar nimeni nu era menit „să trăiască pentru sine”. (Romani 14, 7.) Satana fusese hotărât să se opună. El dorise să trăiască pentru sine. Satana căutase să așeze propria lui ființă în centrul atenției. Acesta a fost faptul care a stârnit răzvrătirea în cer, iar acceptarea de către om a acestui deziderat a adus păcatul pe pământ. Când Adam a păcătuit, omul s-a desprins de sistemul de guvernare al Cerului. Puterea centrală a pământului era un demon. Satana și-a așezat scaunul de domnie în locul în care trebuia să fie tronul lui Dumnezeu. Lumea și-a adus omagiile la picioarele vrăjmașului, ca pe o jertfă de bunăvoie. -- Counsels to Parents, Teachers, and Students, 33 (1913).
Învățați-i pe copii să respecte legile naturii și ale revelației -- Cei care au pe inimă binele copiilor lor și care doresc să-i vadă crescând liberi de gusturi pervertite trebuie să-și orienteze modul de viață în mod perseverent în opoziție cu practicile și obiceiurile populare. Dacă doriți să-i vedeți pe copiii voștri pregătiți pentru a fi folositori pe pământ și pentru a primi răsplata veșnică în împărăția slavei, trebuie să-i învățați să respecte legile lui Dumnezeu, atât legile naturii, cât și pe cele ale revelației, și să nu urmeze obiceiurile lumii. -- The Review and Herald, 6 noiembrie, 1883. (Temperance, 157).
Un remediu împotriva delincvenței juvenile -- Dacă tații și mamele ar fi ascultat îndrumările Domnul Hristos, acum nu am fi citit și auzit despre păcate și crime comise, nu numai de adulți, ci chiar de tineri și de copii. Condițiile sociale nefavorabile există datorită faptului că părinții au ignorat acest sfat și au neglijat să-și educe copiii în vederea respectării și a cinstirii poruncilor sfinte ale lui Dumnezeu.
Deoarece au încetat să respecte fiecare aspect al poruncilor date de Dumnezeu, care sunt sfinte, drepte și bune, chiar și profesorii de religie au eșuat în prezentarea standardului sfânt cu care este evaluat caracterul. Oamenii și-au luat asupra lor responsabilitatea de a stabili un standard care să fie în armonie cu propriile lor idei, iar Legea lui Dumnezeu a fost dezonorată. Acesta este motivul pentru care zilele noastre devin tot mai asemănătoare zilelor lui Noe și Lot. -- The Review and Herald, 2 mai, 1893.
Relația dintre Legea morală a lui Dumnezeu și legile lumii naturale -- Între Legea morală și legile pe care Dumnezeu le-a stabilit în lumea naturală există o relație strânsă. Dacă oamenii ar fi ascultat de Legea lui Dumnezeu, împlinind în viețile lor principiile Celor Zece Porunci și principiile neprihănirii pe care o prezintă aceste porunci, ar fi fost protejați de pericolul obiceiurilor dăunătoare. Dar, prin îngăduirea unui apetit pervertit, ei și-au pierdut valorile morale și astfel au ajuns degradați, tocmai prin intermediul propriilor lor practici imorale și prin încălcarea legilor naturale.
Suferința și teama pe care le vedem pretutindeni, diformitatea, decadența, boala și retardarea mintală care inundă în prezent lumea au făcut ca pământul să fie o leprozerie în comparație cu ceea ce ar fi putut fi până acum, dacă ar fi fost respectate legile morale și legile pe care Dumnezeu le-a implantat în ființele noastre. Prin încălcarea continuă a acestor legi, omul a agravat urmările rele ale păcatului din Eden. -- The Review and Herald, 11 februarie, 1902.
Legea guvernării divine -- Creștinul este menit să fie o binecuvântare pentru semeni. Prin aceasta, el însuși va fi binecuvântat. „Cel ce udă pe alții, va fi udat și el”. (Proverbe 11, 25.) Aceasta este legea guvernării divine, o lege pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru primirea neîncetată a binecuvântărilor, asemenea apelor adânci, care se află într-o neîncetată mișcare, dăruind și primind fără încetare. Împlinirea acestei legi constituie puterea misiunii creștine. -- Testimonies for the Church 7:170 (1902).
Legi care guvernează ființa umană -- În providența lui Dumnezeu, legile care guvernează organismul nostru uman, cu urmările negative ale încălcării acestora, au fost explicate cu atâta claritate, încât toate ființele inteligente să le poată înțelege. Toți oamenii au obligația cea mai solemnă să studieze acest subiect și să trăiască în armonie cu legile naturale. Principiile sănătății trebuie publicate, iar oamenii de știință să fie provocați în modul cel mai serios să le cerceteze. -- The Review and Herald, 11 februarie, 1902.
Obiceiurile sănătoase conferă superioritate intelectuală. Capacitatea intelectuală, rezistența fizică și durata vieții depind de legi foarte precise. Dumnezeul naturii nu va interveni pentru a feri omul de consecințele încălcării legilor naturii. Cel care se străduiește să biruie trebuie să fie cumpătat în toate lucrurile. Inteligența lui Daniel și fermitatea voinței lui s-au datorat într-o mare măsură simplității alimentației asociate cu o viață de rugăciune. -- The Youth’s Instructor, 9 iulie, 1903. (Messages to Young People, 242.)
Semănat și secerat -- În legile stabilite de Dumnezeu în natură, efectul urmează cauzei cu o certitudine imperturbabilă. Secerișul va dovedi calitatea semințelor semănate. Lucrătorul indolent este condamnat prin însăși propria sa lucrare. Secerișul mărturisește împotriva lui. Tot astfel este și în lucrurile spirituale: credincioșia fiecărui lucrător este evaluată după rezultatele lucrării sale. Caracterul lucrării sale, dacă a fost superficială sau atentă, este dezvăluit de recoltă. Acesta este modul în care se hotărăște destinul lui veșnic. -- Christ’s Object Lessons, 84 (1900).
Unii cred numai lucrurile pe care le înțeleg -- Există oameni care se laudă cu faptul că nu cred decât lucrurile pe care le pot înțelege. Dar, pentru fiecare minte inteligentă, absurditatea înțelepciunii lor afișate este evidentă. În existența umană sunt taine, și în lucrările naturii există manifestări ale puterii lui Dumnezeu -- mistere pe care nici cea mai profundă filozofie și nici cele mai vaste cercetări nu le pot explica. -- The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.
(C) Alte legi
Legea acțiunii supuse -- Acțiunea conferă putere. În universul lui Dumnezeu domnește o armonie deplină. Toate ființele cerești se află într-o activitate neîncetată, iar Domnul Isus ne-a oferit tuturor un exemplu prin viața Sa pe pământ. El era preocupat de „facerea binelui”. Dumnezeu a instaurat o lege în virtutea căreia acțiunile sunt izvorâte din supunere. În mod tăcut, dar continuu, toate elementele creației Lui își îndeplinesc lucrarea încredințată. Oceanul se află într-o permanentă mișcare. Iarba ce încolțește pe câmp și care astăzi există, iar mâine va fi tăiată, este menită să acopere câmpiile. Frunzele freamătă în bătaia vântului, fără să fie văzută mâna care le atinge. Soarele, luna și stelele sunt necesare și pline de slavă în împlinirea misiunii lor. -- Life Sketches of Ellen G. White, 87 (1915).
Universalitatea legii -- Pentru cel care învață să interpreteze în felul acesta învățăturile ei, întreaga natură este un izvor al înțelepciunii; lumea este asemenea unui manual, viața este o școală. Unitatea omului cu natura și cu Dumnezeu, universalitatea legii, rezultatele încălcărilor ei își pun amprenta în mod neîndoielnic asupra minții și modelează caracterul. -- Education, 100 (1903).
A încălca legile naturii înseamnă a încălca legile lui Dumnezeu -- O continuă încălcare a legilor naturii constituie o încălcare a legilor lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi fost întotdeauna ascultători față de Legea Celor Zece Porunci, împlinind în viețile lor principiile conținute în aceste precepte, nu ar fi existat blestemul suferinței și al bolii care inundă astăzi întreaga lume. -- Christian Temperance and Bible Hygiene, 8 (1890). (Counsels on Health, 20).
Nelegiuirea produce suferință mintală și fizică -- Natura protestează împotriva fiecărei încălcări a legilor vieții. Ea suportă abuzurile până la limita resurselor ei, iar puterile minții și ale trupului suferă. Pedeapsa pentru păcat nu va cădea doar asupra celui ce încalcă legea; rezultatele nelegiuirii lui se vor vedea în urmași și astfel răul se transmite din generație în generație.
Când prietenii lor suferă sau când moartea îi desparte de ei, mulți se arată nemulțumiți de providența divină; dar Dumnezeu nu a plănuit ca oamenii să trăiască în suferință și să moară înainte de vreme, lăsându-și lucrarea neîncheiată. Dumnezeu a dorit să trăim o măsură deplină a zilelor noastre, bucurându-ne de sănătate deplină și realizându-ne lucrarea încredințată. Este nedrept să Îl acuzăm pe Dumnezeu de un rezultat care, în cele mai multe situații, se datorează propriei noastre încălcări a legilor naturii. -- The Review and Herald, 11 februarie, 1902.
Un răspuns la deism -- Mulți susțin că materia deține puterea de viață -- că materia a fost dotată cu anumite proprietăți, iar apoi a fost lăsată să existe în virtutea propriei ei energii intrinseci. Ei mai susțin că activitățile naturii sunt coordonate de legi imuabile, asupra cărora Dumnezeu nu poate interveni. Aceasta este o teorie falsă și nu este susținută de Cuvântul lui Dumnezeu. Natura este un slujitor al Creatorului ei. Dumnezeu nu Își anulează legile și nu acționează în contradicție cu acestea, dar Se folosește de ele ca de niște instrumente aflate în slujba Lui. Natura mărturisește despre existența unei inteligențe, a unei prezențe și a unei energii active, care lucrează în și prin intermediul legilor ce o guvernează. În natură există o lucrare neîntreruptă și directă a Tatălui și a Fiului. Domnul Hristos spune: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) -- Patriarchs and Prophets, 114 (1890).
Ascultarea aduce fericire -- În timp ce [studenții] învață să studieze lecțiile aflate în lucrurile creației și în experiențele vieții, explicați-le că aceleași legi care guvernează natura și evenimentele vieții sunt menite să conducă și viețile noastre; că ele sunt date pentru binele nostru și că nu putem găsi adevărata fericire și adevăratul succes decât în ascultare față de ele. -- Education, 103 (1903).
Principiile vaste ale legii -- În învățăturile Sale, Domnul Hristos a arătat cât de cuprinzătoare sunt principiile legii rostite pe Sinai. El a constituit o demonstrație vie a validității acestei legi, ale cărei principii rămân pentru totdeauna marele standard al neprihănirii -- standardul după care vor fi evaluați toți oamenii în marea zi în care vor fi deschise cărțile și va începe judecata. Domnul Hristos a venit pentru a exemplifica neprihănirea în toate privințele ei și, în calitate de conducător al omenirii, pentru a-i dovedi omului că poate realiza aceeași lucrare, împlinind fiecare aspect al cerințelor lui Dumnezeu. Prin harul nemăsurat oferit oamenilor, nici un om nu trebuie să piardă cerul. Desăvârșirea caracterului poate fi realizată de toți cei ce luptă pentru ea. Aceasta este prevederea fundamentală care stă la baza noului legământ al Evangheliei. Legea lui Iehova este copacul; Evanghelia constituie florile parfumate și roadele lui. -- The Review and Herald, 5 aprilie, 1898. (Selected Messages 1:211, 212).
Cel mai înalt sens al libertății -- În lucrarea răscumpărării nu există nici o obligativitate. Nici o forță exterioară nu exercită presiuni asupra cuiva. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat să aleagă în mod liber stăpânul căruia vrea să-i slujească. Schimbarea care se produce când sufletul se predă lui Hristos conține cel mai înalt sens al libertății. Alungarea păcatului este un act personal al sufletului. Este adevărat că noi nu avem nici o putere de a ne elibera de sub controlul lui Satana; dar când dorim să fim eliberați de păcat și în strigătul nostru disperat după ajutorul unei puteri din afara noastră și mai presus de noi, puterile sufletului sunt întărite de energia divină a Duhului Sfânt și încep să împlinească hotărârile voinței noastre în împlinirea voinței lui Dumnezeu. -- The Desire of Ages, 466 (1898).